Ex-ministrul
Apărării, Anatol Șalaru, a decis să-și creeze propria sa formațiune politică. Și asta chiar dacă în mult pătimita noastră Moldovă partide avem, cum se spune,
de ajuns și de rămas, am putea face din ele chiar și marfă de export. Pentru
aventurierii de toate soiurile, asta nu contează. Ei, ca să vedeți, nu-și pot
găsi liniștea de grija să ne scoată pe noi toți din trecutul sumbru și să ne
ducă în viitorul luminos.
Bineînțeles, în drum spre luminosul nostru
viitor, ei aranjîndu-și în primul rînd propriile trebușoare. De exemplu: în fel
și chip să ajungă la troaca puterii ori să spele cît mai mulți bani. Acestea
sunt, de fapt, adevăratele lor scopuri. Bineînțeles, ei nu suflă nici un cuvînt
despre ele. Așa că, după cum declară dl Șalaru, partidul dumisale va deveni o
expresie politică a tuturor celor care doresc să avem un stat european unic,
capabil să-și apere cetățenii săi. Aici să cugetăm cu toții: ce fel de apărător
ne poate fi cel care pînă acum a avut în Republica Moldova reputația de hoț
care, în mod nerușinat, în repetate rînduri i-a înșelat și i-a jefuit pe
concetățenii săi?!
Viitorul partid se va numi partid al unității
naționale. Aceste noțiuni ne sunt bine cunoscute. Acum, în țara noastră totul a
devenit național: și parcurile, și băncile, și drumurile, și chiar corupția.
Doar populare, mai bine zis, ale poporului nu sunt nici una.
Noi cu
dumneavoastră ne dăm bine seama că denumirea partidului e ca o togă albă a
inocenței pe care încearcă s-o îmbrace inveterații în rele curtizani și curtizane
din jurul politicului. Așa că avem cît frunză și iarbă nume și denumiri
zgomotoase de tipul «demnitate și adevăr», «acțiune și solidaritate», «popular
european», «antimafie»…
În această privință, mi se pare, dl Șalaru, a
procedat într-o manieră pripită, de aceea îndrăznesc să-i dau un sfat: poporul
de acum e sătul pînă-n gît de asemenea denumiri și, clar lucru, ar dori să audă
ceva nou. Așa că n-ar strica să promoveze altceva, de exemplu «partidul de
trenuri care se defectează rapid» sau «partidul rachetelor care zboară pe
bani»… În cel mai rău caz, nu sună rău nici «partidul creștinilor naționali»,
mai ales că și abreviatura acestuia tot sună destul de bine.
În afară de asta, dl Șalaru
a intrat în hora unei științe absolut necunoscute dumnealui — etnografia (de
altfel, anterior, acest medic-epidemiolog nu s-a temut să se apuce de
conducerea unor domenii la fel deloc necunoscute de dumnealui — al
transportului și al apărării).
De data asta, așa analfabet cum este, dumnealui
a descoperit — nici mai mult, nici mai puțin! — o nouă naționalitate: «românii
de dincoace de Prut». Așa, cică, ne numim noi… Vă place?!
Eugeniu Marian
скачать dle 10.6фильмы бесплатно