Moldova capturată

Vladimir Voronin: 2016 — un an pierdut pentru RM pe toate dimensiunile

Cum a fost anul 2016? Despre aceasta — în interviul cu Vladimir Voronin, președintele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova pentru «Almanahul politic al Republicii Moldova — 2016»

— Dle Preşedinte, dacă ar fi să daţi o caracteristică generală anului politic 2016, care ar fi aceasta?

— Cu regret, 2016 a fost un an pierdut pentru Republica Moldova. Nu există nici un domeniu despre care am putea spune că a progresat cît de cît. Vreau să vă atrag atenția asupra următorului fapt: făcînd darea de seamă cu privire la totalurile anului, prim-ministrul P. Filip a calificat drept merit al Guvernului doar o «realizare», și anume: faptul că organizațiile financiare internaționale, din nou, au început să-i dea Moldovei bani cu împrumut. Pe cînd, creșterea datoriei externe a statului, pînă la suma de 6, 5 miliarde de dolari, vorbind delicat, nici pe departe nu poate fi considerat drept temei de mîndrie. Îndeosebi dacă e să luăm în calcul prețul respectivului «succes»: adoptarea legii cu privire la restituirea miliardului furat de către populația țării, reforma sistemului de pensionare, ordinara majorare a tarifelor, noua etapă în procesul de optimizare a sferei educației, precum și a sănătății, și multe alte așa-numite reforme… Ceea ce ne demonstrează că actualul Guvern este unul care nu posedă nici competență, nici profesionalism — nu are un plan propriu de scoatere a țării din criză, de căutare a unor surse proprii de finanțare, de atragere a investițiilor, de creare a noi locuri de muncă, iar pe lîngă asta, nu are nici viziune cu privire la perspectiva de dezvoltare a țării. Noi parcă am revenit în anii 90, cu inumanele «reforme» dictate de FMI, cu banditism în structurile de stat și cu un nivel peste orice limită al corupției. Astăzi, situația în țară este poate și mai proastă decît atunci. În anii 90, oamenii trăiau cu speranța că starea de lucruri va putea fi schimbată în mod radical. Acum, însă, majoritatea din ei și-au pierdut această speranță, iar mulți văd pentru sine doar o singură perspectivă: să plece din țară pentru totdeauna. Anume așa este fenomenul statului capturat: oamenilor li se ia totul — și mijloacele de existență, și încrederea în ziua de mîine, și speranța la schimbări spre bine.

În 2016, Moldova s-a conturat definitiv ca stat luat în captivitate. Prin corupție politică, acaparatorii au format o majoritate parlamentară monstruoasă, ei au guvernul lor și un «coordonator» impostor, care controlează toate structurile puterii, toate instituțiile de stat. Și toate acestea se fac cu sprijinul colectiv al Occidentului, pentru care este important doar ca hoții, care au capturat Moldova, să mențină în țară un grad înalt de încordare în relațiile cu Rusia. Cam aceasta ar fi principala, — cu regret, tristă — caracteristică a anului trecut.

— La începutul anului, PCRM a trecut printr-o situaţie mai puţin plăcută — 14 deputaţi au părăsit partidul. Şi-a revenit PCRM după aceasta?

— Nu pot să nu recunosc că a fost o lovitură destul de mişelească. Printre trădători s-au dovedit a fi reprezentanți ai verigii superioare a conducerii PCRM, cei care datorau totul partidului. Cine ar fi avut nevoie de dînșii, cine ar fi dat pentru dînșii măcar două parale, dacă ei nu ar fi acces în Parlament pe listele Partidului Comuniștilor? Pe nimeni nu a convins declarațiile lor, confuze cum că nu sunt de acord cu politica promovată de conducerea formațiunii. Pentru că anume ei erau conducerea partidului! Chiar în ajun, aceste spurcăciuni au participat la conferințe raionale de dare de seamă și alegeri unde au propagat linia politică a partidului. Iar dimineață, brusc, au simțit că nu sunt de acord cu această linie și că doresc să părăsească rîndurile formațiunii. Nu știu dacă poate fi inventată o istorie mai aberantă decît asta. Pentru toți, — și pentru membrii partidului nostru, și pentru întreaga societate — este clar faptul că ei au fost, în mod banal, cumpărați. Cumpărați cu bani. Dar cîți bani costă conștiința, reputația, bunul nume? Cum e să trăiești toată viaţa cu stigmatul de trădător, cum să te uiți în ochii oamenilor, în ochii propriilor tăi copii? De altfel, acestea, cum se spune, sunt problemele lor. Pentru noi, ei nu mai prezintă interes. Ei nu au viitor. Aşa cum s-a întîmplat cu încă un fost coleg de partid de-al nostru — Marian Lupu, pe care cei ce l-au cumpărat cîndva, l-au folosit și, pînă la urmă, l-au izgonit dintre dînșii, pentru că nu mai au nevoie de serviciile lui. Acesta e destinul tuturor celor care trădează și care încalcă jurămîntul dat. Aşa a fost din istorie şi aşa o să fie pentru totdeauna.

Partidul a ieşit destoinic din acest act de trădare, nu este pentru prima dată. Ne-am obișnuit deja cu faptul că anume împotriva PCRM, ca unică forță politică puternică de opoziție, se aplică cele mai josnice metode, inclusiv cele interzise. Ceea ce vorbește despre un singur lucru: puterea într-adevăr se teme de noi. Iar faptul că suntem responsabili în fața societății în lupta noastră împotriva forțelor care au capturat statul ne face să fim şi mai puternici. Ceea ce a și demonstrat Congresul VIII al PCRM. Și încă ceva: PCRM este partidul oamenilor patrioţi, onești și cumsecade. Faptul că el a fost părăsit de 14 nemernici a făcut doar ca cei rămași — toți comuniști şi susţinători ai partidului, să-şi consolideze eforturile în lupta împotriva duşmanilor Moldovei.

— În martie, cînd Curtea Constituţională a decis revenirea la alegerea preşedintelui ţării direct de către cetăţeni, PCRM a criticat această hotărîre. De ce?

— Luînd această decizie, Curtea Constituțională a depășit cadrul competenței sale. Ea n-a avut dreptul să ia o asemenea decizie. Constituția poate fi modificată doar de Parlament sau prin intermediul unui referendum. A treia variantă nu există. Așa-numitele alegeri prezidențiale au fost anticonstituționale. Iar PCRM întotdeauna s-a aflat la straja legalității. În timpul celor două termene de aflare a PCRM la guvernarea Moldovei, deținînd majoritatea constituțională, în textul Legii Fundamentale n-a fost introdusă nici o modificare, cît de mică. Constituția nu-i un act fără valoare, care să poată fi schimbat în fiecare zi. Cu atît mai mult în modul în care asta se întîmplă la noi astăzi.

Anume din acest considerent am declarat boicot alegerilor neconstituționale și tot din acest considerent nu-l recunoaștem pe așa-numitul președinte nou-ales. Mă mîndresc de faptul că noi, comuniștii, precum și părtașii noștri, nu ne-am antrenat în această escrocherie inventată de regimul oligarhic. Regimul a obținut ceea ce a dorit. A reușit să stopeze valul de proteste, astfel că oamenii, în loc să-și apere interesele lor vitale, s-au încadrat în campania electorală, ciondănindu-se unii cu alții la subiectul «Tu pentru cine ești — pentru Maia sau pentru Dodon?!». După aceste alegeri, societatea s-a pomenit dezbinată ca niciodată pînă acum. Și foarte degrabă s-a descoperit că «președintele întregului popor», neavînd o majoritate parlamentară și un Guvern care să-l susțină, nu poate face nimic altceva decît să împartă decorații și să mute drapelele. Fapt prin care a oferit noi motive pentru conflicte. Iar actualul regim, care acționează conform principiului «dezbină și stăpînește», are nevoie tocmai de asta — de un conflict social care să pîlpîie permanent. Opoziție veritabilă se pot considera doar forțele politice care au ignorat jocurile de culise urzite de oligarhii de la guvernare. Toți cei care s-au antrenat în ele, indiferent de rezultatul final, astăzi pot doar să poarte dezonorabilul titlu de «opoziție dirijată». Iar opoziția dirijată e tocmai una din pietrele unghiulare pe care se sprijină mafia parlamentară şi corupţia în structurile statale.

— Dacă revenirea la alegerea şefului statului de către cetăţeni se făcea prin Parlament, dar nu prin CC, Dvs. aţi fi candidat?

— Dacă…Dacă… Eu nu accept toate aceste "dacă»! Este inutil să discutăm despre asta. Doar oligarhia de la conducere, împreună cu opoziția dirijată, nu poate trăi și nu poate acționa așa cum dictează Legea. Dacă ei ar trăi după Lege, astăzi nu am vorbi despre fenomenul statului capturat. Pentru că statul capturat începe acolo unde se termină supremația Legii, iar democrația devine jertfă a utilității politice.

— În noiembrie, în cadrul Congresului PCRM, aţi fost reales preşedinte al formaţiunii. Ce V-a determinat să rămîneţi în fruntea PCRM, dar şi în politică, în general?

— Realegîndu-mă în calitate de președinte al formațiunii, Congresul Partidului Comuniștilor mi-a acordat o mare onoare. A fost decizia colectivă a organului superior al PCRM. Pentru asta le sunt recunoscător tovarășilor. Împreună cu ei, în cele mai mult de două decenii, am trăit multe și am trecut prin multe. Noi am rezistat în fața tuturor loviturilor, în fața diferitelor interdicții, am făcut față cu succes încercărilor la care ne-a supus deținerea timp de opt ani a puterii în țară. Toate acestea ne-au călit spiritul și ne ajută în lupta pentru Moldova. Anume acest spirit combativ l-a demonstrat și Congresul VIII al PCRM. Și anume asta poate fi considerat rezultatul principal al respectivului for.

— Care au fost cele mai importante evenimente politice ale anului 2016, în opinia Dvs.?

— Cele mai importante evenimente NU s-au produs. NU a fost găsit miliardul furat. NU au fost pedepsiți cei vinovați de acest «jaf al secolului». Societatea NU a devenit unită. Cu regret, deocamdată, NU a fost răsturnat regimul guvernant. Actualul Parlament este atacat de corupție politică și astăzi el NU corespunde voinței exprimate de cetățeni. Iar asta înseamnă că și președintele țării, și Parlamentul țării, și Guvernul NU sunt legitimi. Clasa politică NU a îndreptățit așteptările societății.

— Aveţi anumite regrete legate de anul politic 2016?

— Toate cele expuse mai sus mă indispun, mă îngrijorează și ca politician, și ca cetățean al Republicii Moldova.

— Ce aşteptări aveţi de la anul 2017?