Despre gazul transnistrean și nu doar
РУС. MOLD.
» » Despre gazul transnistrean și nu doar

Despre gazul transnistrean și nu doar

24-02-2017, 15:59
Viziuni: 255
  
Versiunea de tipar   
Despre gazul transnistrean și nu doarDisponibilitatea lui Igor Dodon de a pune pe seama Moldovei datoria la gaz a nerecunoscutei RMN a pus pe jar societatea

Negativul în adresa «alesului de către tot poporul» s-a turnat de peste tot — de la cei mai josnici derbedei ai societății pînă la instituțiile statale de rang înalt. Flegmaticii au rotit în liniște cu degetul la tîmplă, iar holericii au strigat cu voce are: «Să-și vîndă castelul și să achite el!», melancolicii au plîns pe umărul sangvinicilor.

 

Toți înțelegeau perfect că povara datoriei de 6 miliarde, după furtul miliardului din bugetul statului, pur și simplu, va distruge Moldova ca și stat. Evident, înțelegea acest lucru și Dodon — nu mai este el chiar așa de prost cum pare. Dar, despre esența declarațiilor sale — un pic mai jos. Deocamdată, însă, să ne clarificăm — cum și de ce s-a format datoria transnistreană.

 

* * *

Înainte de toate, trebuie de spus că mitul despre faptul că Transnistria achită mai puțin pentru gaz decît cetățenii moldoveni din dreapta Nistrului, nu corespunde realității — de aceea și este mit. Prețul este același — stabilit în acordul încheiat între SA «Moldovagaz» și SRL «Tiraspoltransgaz». Și, conform aceluiași acord, malul stîng achită serviciile furnizorului de bază — «Gazprom»-ul rus, prin «Moldovagaz». Și iată că anume acest lucru nu se întîmplă deja de ani buni de zile. Nici prin «Moldovagaz», nici la modul direct, Tiraspolul nici nu are de gînd să plătească pentru «flacăra albastră».


Toată problema este în referendumul, care a fost organizat în Transnistria încă în 2006, pe timpul lui Igor Smirnov. Subiectul referendumului: «Susțineți cursul independenței Republicii Moldovenești Nistrene și alipirea liberă ulterioară a Transnistriei la Federația Rusă?». 97,1 % dintre respondenți s-au pronunțat «pentru». Și dacă-i așa, dacă aproape că suntem parte a Rusiei, noi nu mai trebuie să plătim pentru gazul nostru. Deși o atare poziție este lipsită de orice logică — rușii doar achită pentru gazul pe care-l consumă!


Datoria la gaz a Transnistriei așa a și rămas o problemă nesoluționată și durerea de cap a Chișinăului. Reprezentanții autorităților ruse au subliniat, în repetate rînduri, că percep datoria regiunii drept datorie a Moldovei. Mai ales în perioada tensionării relațiilor. Respectiv, în anul 2012, vicepremierul Federației Ruse, Dmitri Rogozin a declarat că Moldova va trebui să achite datoria Transnistriei pentru gazul rus consumat, dacă Chișinăul nu va recunoaște Transnistria partener cu drepturi egale. Totodată, banii acumulați pentru gaz în RMN sunt depozitați pe un cont special și, deja, de multă vreme se folosesc pentru a acoperi deficitul bugetului regional.

 

* * *

Datoria transnistreană a fost acumulată nu doar din cauza ne plăților, dar și din cauza politicii tarifelor facilitare aplicate de așa numita conducere transnistreană. Pentru populația Transnistriei, prețul unui metru cub de gaz natural este de 5-6 ori mai mic decît în Moldova și Ucraina. Este cu circa 20% mai mic decît în Rusia, de unde și vine «combustibilul albastru». Minunat, nu-i așa? Deși, în acest fel, pretinsele autorități transnistrene încearcă să-și creeze o imagine de apărători ai cauzei poporului.


Iată că și noul «președinte al Transnistrie» Vadim Krasnoselskii se comportă ca un jucător impertinent. Începînd cu data de 1 ianuarie 2017, pretinsele autorități transnistrene au stabilit tarife facilitare la gaz pentru pensionari și alte categorii defavorizate. Lunar, pe parcursul sezonului de încălzire, cîte 140 de metri cubi de gaz gratuit pentru încălzirea locuinței plus 27 de metri cubi pentru încălzirea apei și prepararea hranei în cealaltă perioadă a anului. Unde mai pui că Krasnoselskii afirmă că, chipurile, pentru asigurarea acestor facilități «noi folosim resursele noastre proprii».

 

* * *

În fine, Dumnezeu cu ei — persoanele fizice — la urma urmei, nu ei sunt principalii consumatori de gaz. De tarife preferențiale se bucură și întreprinderile industriale. Nici pentru această categorie de consumatori prețul nu ajunge pînă la costul de cumpărare. În ultimii șase ani, tarifele pentru sfera industrială au constituit 34, 6% — 49, 9% din nivelul prețului contractual stabilit.


Și care este cauza? Știți și singuri, pentru că Transnistria este «republica Șerif». Tot de ce au reușit să se atingă mîinile lacome ale renumitului holding (mai exact, conducătorul acestuia — Victor Gușan), se află sub controlul lui. Inclusiv și tipărirea banilor de plastic puși în circulație în regiune, care se potrivesc mai bine pentru jocul « Monopoly». Ce să-i faci, astăzi hîrtia este scumpă…


Iată spre exemplu întreprinderea «Tirotex-energo», care produce energie electrică, în mare parte, pentru întreprinderile holdingului «Șerif». Din aprilie pînă în noiembrie 2014, «combustibilul albastru» a costat pentru «Tirotex-energo» doar 5 (!) dolari pentru o mie de metri cubi, adică, circa 1% din prețul de cumpărare stabilit la acea etapă. Acum, acest tarif constituie 14, 7 dolari, adică, circa 8% din prețul real al livrărilor. Pentru Centrala electrică de la Cuciurgan, care este exportator strategic de energie electrică, astăzi, tariful la gaz este de 72, 6 dolari, adică, practic de 5 ori mai mare.


În acest fel, datoria transnistreană la gaz crește ca pe drojdii și, într-o bună zi, toată această istorie ar trebui să se încheie trist pentru malul stîng al Nistrului, însă, a reușit să se implice la timp Igor Dodon.

 

* * *

Ce a declarat el la Moscova, în cadrul întrevederii cu conducerea «Gazprom» — se știe foarte bine. Chipurile, datoriile la gaz a Transnistriei sunt datoriile întregii Moldove, și achitarea acestora trebuie să se facă reieșind din această înțelegere.


Însă, în competențele președintelui Moldovei nici pe departe nu se încadrează nu că doar semnarea, dar și discutarea acordurilor interstatale legate de livrarea gazului. Aceste acorduri sunt încheiate de Guvern și ratificate de Parlamentul Republicii Moldova. Dodon nu putea să nu știe acest lucru. Și, cu atît mai mult Putin. Deci, care este esența reală a acestei declarații aberante?


Știindu-l pe Dodon putem prezice cu ușurință: scopul — de a-l convinge pe Putin să pună miza pe «președintele pro-rus» și Partidul său Socialist în cadrul viitoarelor alegeri parlamentare din 2018. Dodon și părtașii lui categoric nu au nevoie de alegeri anticipate oricît de mult nu s-ar strădui ei să ne convingă contrariul și nu ar striga despre asta la toate colțurile ca și babuinii mozambicani în perioada de împerechere. Alegerile anticipate pentru PSRM sunt fatale — Rusia, dacă și vrea, pur și simplu, nu va reuși să susțină formațiunea.

 

Respectiv: Vladimir Vladimirovici ar proceda de minune dacă ne-ar susține pe noi în 2018, iar noi vom soluționa toate problemele legate de datoriile față de Rusia, și, totodată, vom întoarce Moldovei Transnistria.


Bine, să presupunem că socialiștii au venit la guvernare în Moldova în 2018. Ce se întîmplă mai departe? Partidul Socialiștilor este format din mediocrități carieriste, care nu dispun de competențe administrative și viziuni statale. Ei nu vor schimba nimic spre bine în această țară. Însă, pentru că vectorul țării va fi declarat «pro-rus», deja, nu se vor mai cere bani de la FMI și Banca Mondială, ci de la Rusia. Care, puțin probabil, va fi încîntată de acest lucru.


Dar, cel mai important, la donațiile ruse va pretinde și Transnistria (problema regiunii nu se va rezolva într-o clipă). Și aici apare concurența acerbă pentru subsidiile ruse. Dacă, desigur, președintele Moldovei unite nu va fi ales un oarecare Krasnododon.
 
Eugeniu Marian
 
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: