Regimul
oligarhic care a capturat Moldova a monopolizat presa pentru a spăla creierii populației
Avem noi oare
dreptul la informație? Cred că da. Și nu
mai contează dacă această informație va fi prezentată într-o formă sau alta. Pentru că noi avem filtre și noi, întotdeauna, vom putea alege grîul de neghină.
Însă, deoarece actuala guvernare are
anumite dubii în legătură cu acest fapt, iată că deja de opt ani de zile ne-au
impus un supraveghetor televizat. Ca și pe galerele turcești. Să biciuiască
vîslașii televizați a fost desemnat Consiliul Coordonator al Audiovizualului
(CCA) — un nene destul de sever și iute total supus lui pașa (dacă e să ne
ținem de linia turcească). Cine este acel pașa, decideți singuri, mult stimați
telespectatori.
Însă, faptul că CCA aprobă decizii unilaterale
pentru cetățenii țării, care, potrivit declarațiilor, conducătorii instituției
zboară în Uniunea Europeană mai des decît bolidul din «Formula 1», parcă nu se
leagă cu «istoria de succes».
Cazul NIT
Să ne amintim măcar
și de închiderea scandaloasă a postului TV de opoziție NIT. Măcar și din
considerentul că pe 5 aprilie se vor face cinci ani de la producerea acestui
eveniment marcant. Postul TV prezenta informații «incorecte», or, pur și
simplu, incomode pentru guvernare. Iar dacă mai simplu — spunea adevărul,
negrul fiind negru, iar albul — alb. Dacă ar fi fost altfel, dacă CCA ar fi
putut să aducă măcar o dovadă cînd informația NIT nu a corespuns realității, cu
siguranță, făcea acest lucru. Însă, CCA a decis să nu se obosească cu căutarea
dovezilor și să se treacă fără apatie democratică.
În 2010, guvernarea a încercat să organizeze un
referendum pe ce subiect credeți? Da, cu privire la alegerile directe ale
șefului statului! Însă, la acea vreme, Igor Dodon nu mergea să se tundă la
hotelul «Nobil» și referendumul a eșuat — rata de participare a fost extrem de
mică. Au început cu pretenții generale față de presă, care, chipurile, nu a
informat poporul despre toată importanța referendumului. Aceste acuzații au
răsunat din gura lui Marian Lupu. Ulterior, s-a inclus prim-ministrul Filat,
care a declarat că în Moldova este prea multă libertate a cuvîntului și că ar
trebui cumva de «remediat» acest lucru. Și aici a căzut sub mînă postul TV al
opoziției — NIT.
Vladimir Filat a
declarat că postul de televiziune reflectă neobiectiv, în cadrul emisiunilor
sale, ceea ce se întîmplă în Moldova, bîrfește oamenii — în acest fel
subminîndu-le drepturile. («Pînza roșie» pentru guvernare erau buletinele
«Curier» (în două limbi) și programul informațional-analitic «Rezonans»). Ceva
a trezit dubii în discursul său, atît în rîndul cetățenilor de rînd, cît și în
rîndul experților și observatorilor internaționali. Cu toate acestea, CCA a
pornit lupta și a retras licența de emisie postului TV incomod, îndeplinind în
acest fel o comandă politică și transformîndu-se într-o bîtă represivă a
«integratorilor europeni».
După asta «Suleiman-pașa», cu ajutorul
amendamentelor la Codul Audiovizualului, adoptate de deputații liberal-democrați,
a reușit să delege CCA cu dreptul de executare imediată a sancțiunilor. De
atunci, CCA poate închide un post de televiziune incomod într-o clipită, în
schimb, încercările de redeschidere a acestuia ar putea dura la infinit.
În acest fel, acest amendament permite
distrugerea oricărei surse media incomode din Moldova. Or să o determine să
tacă — ceea ce, de facto, este același lucru. Așa cum se și cuvine într-un stat
totalitar unde se declară, în mod cinic, valorile europene.
Mîna
la guriță
Autoritățile moldovenești au reușit să convingă
populația țării de perspectiva integrării europene doar cu ajutorul unei
cenzuri severe. Pentru ca cetățenii Moldovei să nu mai «sufere» de acum încolo
din cauza problemelor alegerii alternative sub forma meditării asupra
posibilităților de integrare eurasiatică, conducerea republicii și-a asumat
dreptul de a interzice posturile de televiziune rusești și a emisiunilor
acestora în cazul în care se va depista elemente de «propagandă răutăcioasă».
De aceea le și s-a interzis grupurilor întregi de jurnaliști ruși accesul pe
teritoriul țării chiar pe aeroportul din Chișinău. Lista instituțiilor media
ale căror jurnaliști nu au putut intra în țară este destul de lungă — MIA
«Rossia Segodnea», VGTRK, postul TV «Zvezda», postul TV «TV-Țentr».
Dar care este,
totuși, cauza unor asemenea excese? De ce guvernarea, care la nivel de
declarații își exprimă angajamentul față de «valorile europene», de facto, se
comportă absolut totalitar? De ce, declarînd ascensiunea spre anumite idealuri «supreme»
invizibile de deschidere și libertate a cuvîntului, de facto, statul nostru
degradează tot mai mult și mai mult, iar Moldova se transformă într-o societate
închisă de genul Coreii de Nord?
Dar dacă e să ne mai amintim despre proiectele
de lege promovate de Parlamentul Moldovei, cu menirea de a exclude totalmente
sursele media rusești din spațiul informațional al Moldovei, cu privire la
interzicerea de facto a buletinelor de știri ruse în Moldova, se profilează o
activitate anti-rusă evidentă.
În schimb, fiți de acord, ar fi fost foarte
surprinzător dacă asemenea măsuri ar fi fost aplicate în raport cu jurnaliștii
din România (care propagă activ lichidarea statalității Republicii Moldova),
or, CCA să fi interzis retransmiterea posturilor TV românești.
Acestora li se permite să facă la noi în țară
orice, fără niciun fel de limitări. Să spună ce le trăsnește prin cap, să facă
politica convenabilă unor sau altor forțe politice. Însă, dacă este vizat un
post de televiziune de opoziție sau rusesc, atunci, pentru forțele radicale de
dreapta din țara noastră, este o adevărată plăcere să-și bată joc de acest
post, să interzică emisia.
Fantoma comunismului
În multe surse
media moldovenești, angajate pentru regimul oligarhic, se dezvoltă activ
procesul demonizării comunismului și URSS. De regulă, acest proces este însoțit
de apologia nazismului și speculațiile pe suferințele victimelor evenimentelor
tragice din trecut. Fără îndoială, indiferent de numărul victimelor,
represiunile nu pot fi justificate. Însă, îndoit și chiar întreit este
inadmisibil să încerci să cîștigi în baza acestui fapt capital politic,
recurgînd la aceeași minciună nerușinată. Iar în presa, care servește
intereselor oligarhiei, se publică foarte multe materiale nu doar tendențioase
dar chiar mincinoase. Materiale, care, cu ajutorul minciunii, implantează
forțat în conștiința cetățenilor Moldovei xenofobie și ideea neonazismului (în
varianta lor românească).
În eforturile lor de a determina populația să
uite despre anii de guvernare a PCRM și acoperirea propriei lor neputințe,
ideologii «euro-integraționiști» încearcă să creeze în rîndul populației o
asociere negativă dintre PCRM și subiectul crimelor în care ei acuză comunismul
și URSS: represiunile staliniste și deportările în primul rînd. Tot mai mult și
mai mult transformînd presa într-un instrument docil de dezinformare și
îndobitocire a populației țării.
* * *
Atunci cînd puterea începe să-și regleze conturile cu
presa, acest lucru vorbește despre neîncrederea guvernării în propriile forțe.
În loc să se preocupe de problemele țării, guvernarea începe să caute vinovați.
O guvernare puternică, cu atît mai mult democratică, niciodată nu va ridica
mîna asupra presei, chiar dacă ea ar merita acest lucru. Dar, nu este nimic de
mirare aici, puterea aflată la guvernare în Moldova are toate motivele să se
simtă nesigur.
скачать dle 10.6фильмы бесплатно