Dreptul fundamental la informație

Regimul oligarhic care a capturat Moldova a monopolizat presa pentru a spăla creierii populației

Avem noi oare dreptul la informație? Cred că da. Și nu mai contează dacă această informație va fi prezentată într-o formă sau alta. Pentru că noi avem filtre și noi, întotdeauna, vom putea alege grîul de neghină.

Însă, deoarece actuala guvernare are anumite dubii în legătură cu acest fapt, iată că deja de opt ani de zile ne-au impus un supraveghetor televizat. Ca și pe galerele turcești. Să biciuiască vîslașii televizați a fost desemnat Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) — un nene destul de sever și iute total supus lui pașa (dacă e să ne ținem de linia turcească). Cine este acel pașa, decideți singuri, mult stimați telespectatori.

Însă, faptul că CCA aprobă decizii unilaterale pentru cetățenii țării, care, potrivit declarațiilor, conducătorii instituției zboară în Uniunea Europeană mai des decît bolidul din «Formula 1», parcă nu se leagă cu «istoria de succes».

Cazul NIT

Să ne amintim măcar și de închiderea scandaloasă a postului TV de opoziție NIT. Măcar și din considerentul că pe 5 aprilie se vor face cinci ani de la producerea acestui eveniment marcant. Postul TV prezenta informații «incorecte», or, pur și simplu, incomode pentru guvernare. Iar dacă mai simplu — spunea adevărul, negrul fiind negru, iar albul — alb. Dacă ar fi fost altfel, dacă CCA ar fi putut să aducă măcar o dovadă cînd informația NIT nu a corespuns realității, cu siguranță, făcea acest lucru. Însă, CCA a decis să nu se obosească cu căutarea dovezilor și să se treacă fără apatie democratică.

În 2010, guvernarea a încercat să organizeze un referendum pe ce subiect credeți? Da, cu privire la alegerile directe ale șefului statului! Însă, la acea vreme, Igor Dodon nu mergea să se tundă la hotelul «Nobil» și referendumul a eșuat — rata de participare a fost extrem de mică. Au început cu pretenții generale față de presă, care, chipurile, nu a informat poporul despre toată importanța referendumului. Aceste acuzații au răsunat din gura lui Marian Lupu. Ulterior, s-a inclus prim-ministrul Filat, care a declarat că în Moldova este prea multă libertate a cuvîntului și că ar trebui cumva de «remediat» acest lucru. Și aici a căzut sub mînă postul TV al opoziției — NIT.

Vladimir Filat a declarat că postul de televiziune reflectă neobiectiv, în cadrul emisiunilor sale, ceea ce se întîmplă în Moldova, bîrfește oamenii — în acest fel subminîndu-le drepturile. («Pînza roșie» pentru guvernare erau buletinele «Curier» (în două limbi) și programul informațional-analitic «Rezonans»). Ceva a trezit dubii în discursul său, atît în rîndul cetățenilor de rînd, cît și în rîndul experților și observatorilor internaționali. Cu toate acestea, CCA a pornit lupta și a retras licența de emisie postului TV incomod, îndeplinind în acest fel o comandă politică și transformîndu-se într-o bîtă represivă a «integratorilor europeni».

După asta «Suleiman-pașa», cu ajutorul amendamentelor la Codul Audiovizualului, adoptate de deputații liberal-democrați, a reușit să delege CCA cu dreptul de executare imediată a sancțiunilor. De atunci, CCA poate închide un post de televiziune incomod într-o clipită, în schimb, încercările de redeschidere a acestuia ar putea dura la infinit.

În acest fel, acest amendament permite distrugerea oricărei surse media incomode din Moldova. Or să o determine să tacă — ceea ce, de facto, este același lucru. Așa cum se și cuvine într-un stat totalitar unde se declară, în mod cinic, valorile europene.

Mîna la guriță

Autoritățile moldovenești au reușit să convingă populația țării de perspectiva integrării europene doar cu ajutorul unei cenzuri severe. Pentru ca cetățenii Moldovei să nu mai «sufere» de acum încolo din cauza problemelor alegerii alternative sub forma meditării asupra posibilităților de integrare eurasiatică, conducerea republicii și-a asumat dreptul de a interzice posturile de televiziune rusești și a emisiunilor acestora în cazul în care se va depista elemente de «propagandă răutăcioasă». De aceea le și s-a interzis grupurilor întregi de jurnaliști ruși accesul pe teritoriul țării chiar pe aeroportul din Chișinău. Lista instituțiilor media ale căror jurnaliști nu au putut intra în țară este destul de lungă — MIA «Rossia Segodnea», VGTRK, postul TV «Zvezda», postul TV «TV-Țentr».

Dar care este, totuși, cauza unor asemenea excese? De ce guvernarea, care la nivel de declarații își exprimă angajamentul față de «valorile europene», de facto, se comportă absolut totalitar? De ce, declarînd ascensiunea spre anumite idealuri «supreme» invizibile de deschidere și libertate a cuvîntului, de facto, statul nostru degradează tot mai mult și mai mult, iar Moldova se transformă într-o societate închisă de genul Coreii de Nord?

Dar dacă e să ne mai amintim despre proiectele de lege promovate de Parlamentul Moldovei, cu menirea de a exclude totalmente sursele media rusești din spațiul informațional al Moldovei, cu privire la interzicerea de facto a buletinelor de știri ruse în Moldova, se profilează o activitate anti-rusă evidentă.

În schimb, fiți de acord, ar fi fost foarte surprinzător dacă asemenea măsuri ar fi fost aplicate în raport cu jurnaliștii din România (care propagă activ lichidarea statalității Republicii Moldova), or, CCA să fi interzis retransmiterea posturilor TV românești.

Acestora li se permite să facă la noi în țară orice, fără niciun fel de limitări. Să spună ce le trăsnește prin cap, să facă politica convenabilă unor sau altor forțe politice. Însă, dacă este vizat un post de televiziune de opoziție sau rusesc, atunci, pentru forțele radicale de dreapta din țara noastră, este o adevărată plăcere să-și bată joc de acest post, să interzică emisia.

Fantoma comunismului

În multe surse media moldovenești, angajate pentru regimul oligarhic, se dezvoltă activ procesul demonizării comunismului și URSS. De regulă, acest proces este însoțit de apologia nazismului și speculațiile pe suferințele victimelor evenimentelor tragice din trecut. Fără îndoială, indiferent de numărul victimelor, represiunile nu pot fi justificate. Însă, îndoit și chiar întreit este inadmisibil să încerci să cîștigi în baza acestui fapt capital politic, recurgînd la aceeași minciună nerușinată. Iar în presa, care servește intereselor oligarhiei, se publică foarte multe materiale nu doar tendențioase dar chiar mincinoase. Materiale, care, cu ajutorul minciunii, implantează forțat în conștiința cetățenilor Moldovei xenofobie și ideea neonazismului (în varianta lor românească).

În eforturile lor de a determina populația să uite despre anii de guvernare a PCRM și acoperirea propriei lor neputințe, ideologii «euro-integraționiști» încearcă să creeze în rîndul populației o asociere negativă dintre PCRM și subiectul crimelor în care ei acuză comunismul și URSS: represiunile staliniste și deportările în primul rînd. Tot mai mult și mai mult transformînd presa într-un instrument docil de dezinformare și îndobitocire a populației țării.

* * *