Asta e ziua noastră!

Chișinăul și majoritatea raioanelor Moldovei întîmpină sărbătoarea de 1 Mai în ruine

E greu să găsești ceva mai simbolic decît ceea ce a făcut cu țara noastră «conducerea proeuropeană». Dar nici nu e cel mai potrivit doar să privești nepăsător această stare de izbeliște, să joci rolul de observator imparțial.

Cum se spune, cei care se îneacă, trebuie să se gîndească ei înșiși cum să se salveze de înec. În ultima săptămînă, această spusă a devenit, practic, un simbol pentru fiecare locuitor al Moldovei — cetățenii de rînd înlătură consecințele stihiei din aprilie, care a bîntuit în toate orașele și satele țării noastre. Astăzi, chiar și copiii întreabă: în acest caz, pentru ce e nevoie de numeroasele direcții, departamente, servicii comunale, odată ce ele nu fac nimic, iar munca lor o îndeplinește întreg poporul?!

Astăzi, sărbătoarea de 1 Mai e ca niciodată de actuală. Ea nu e pur și simplu ziua solidarității oamenilor muncii din întreaga lume. Aplicată la situația din Moldova — e din nou lupta oamenilor muncii pentru drepturile lor. Pentru dreptul la muncă, pentru dreptul de a primi un salariu demn, pentru dreptul la odihnă, precum și pentru dreptul la studii și asistență medicală adecvate.

Doar că astăzi în piață nu vor ieși milioane de muncitori cu lozinca «Jos miniștrii capitaliști!», cum a fost în anul 1917 după Revoluția din februarie. Deși esența acestei lozinci nu s-a schimbat, practic, nici în condițiile de astăzi. Iar atunci, la începutul secolului XX, rolul sindicatelor ramurale, care apărau drepturile muncitorilor și țăranilor, era nu pur și simplu cel principal în respectiva luptă. Sindicatele erau atunci veriga-cheie în construirea unui stat echitabil, orientat la principalul capital — omul.

Dar ce se întîmplă cu mișcarea sindicală din Moldova în zilele de astăzi? Asta e că nu se întîmplă nimic. În majoritatea cazurilor, acestea nu sunt altceva decît niște uniuni formale, care din cînd în cînd, sub presiunea conjuncturii politice, mai fac nițică zarvă. Dar nimic mai mult decît atît.

Sindicatele moldovenești nu desfă­șoară o luptă reală pentru drepturile oamenilor muncii — luptă care să se încununeze cu rezultate eficiente. Spre marele nostru regret, ceea ce fac ele, este doar o mimare jalnică a luptei. În afară de Partidul Comuniştelor, astăzi, nici la nivel de asociații obștești, nici, cu atît mai mult, la nivelul instituțiilor statului, nu există o forță care ar apăra și ar proteja dreptul întregii societăți moldovenești, al tuturor cetățenilor Moldovei. Cetățeni care, în majoritatea lor, sunt truditorii pe ai căror umeri, orice s-ar întîmpla, se ține economia, agricultura, sfera educațională, medicina, toate aceste domenii fiind aduse de conducerea liberală la ruinare. Așa că ziua de 1 Mai, în primul rînd, este sărbătoarea lor.

Vă felicităm cu prilejul acestei sărbători, tovarăși!