1 Mai — Ziua omului muncii

Ziua Internațională a solidarității oamenilor muncii — 1 Mai — a fost constituită în Europa în cadrul Congresului Internaționalei II de la Paris (iulie 1889)

Pentru prima dată în istoria omenirii, nici «elitele» inactive și nici aristocrația degenerată, dar cei care construiesc și creează își sărbătoresc o zi a lor, o zi ce simbolizează mărețul început al tuturor începuturilor. De secole, cele mai luminate minți ale omenirii au fost măcinați de misterul istoric: «Cine făurește soarta lumii: dumnezeii și îngerii, regii și guvernanții, liderii și eroii?». Marxismul a oferit un răspuns clar și argumentat științific: făuritorul istoriei este munca umană și omul muncii.

Cum să eliberăm munca, iar omul să folosească, în deplină măsură, rezultatul eforturilor sale, omul să fie liber de dependența înrobitoare în afara mecanismului monstruos ce-l privează de toate entitățile? Aceste întrebări, cu mare greu și chin, și-au găsit implementare în lupta practică a muncitorilor pentru drepturile lor. Iar 1 Mai este simbolul acestei lupte și victorii asupra capitalismului.

Calea omenirii către această sărbătoare nobilă și pură a fost una lungă. De secole, cei care au deținut puterea au folosit forța și minciuna, au ținut omul muncii în lanțurile robiei și dependenței. Revoltele au zdruncinat imperii și regate. Însă, doar odată cu apariția învățăturilor, care proclamau abordarea argumentată științific despre eliberării muncitorilor, a apărut perspectiva trecerii treptate și dificile de la domnia capitalului la domnia libertății adevărate.

Omul muncii devine din obiect al istoriei — subiect al acesteia — bine orientat și în transformare. Sărbătoarea de 1 Mai a devenit un precursor pentru fondarea partidelor muncitorilor. Și, deși foarte diferit, complicat și controversat au fost stabilite destinele și fondatorii partidelor muncitorilor și mișcărilor oamenilor muncii în diferite țări de pe diferite continente, principala consecință a deciziei solidare cu privire la instituirea Zilei de 1 Mai drept zi de solidaritate a oamenilor muncii au fost schimbările vizibile în situația socială a omului muncii, care s-au produs timp de 128 de ani de la primul Marș de 1 Mai de pe planetă.

În zilele noastre se impune acut antiteza: «global sau planetar». Dominația neîngrădită a oligarhiei mondiale, epuizarea resurselor naturale, războaiele și haosul reglementat sau mișcările către ordinea mondială socială, atitudinea grijulie față de bogățiile naturale, excluderea războaielor din practica relațiilor internaționale.

Dilemele sînt stringente! Controversele epocale aduc, din nou, în prim plan lozincile de solidaritate. Provocările și amenințările la adresa întregii omeniri sînt mult prea mari pentru ca în contextul abordării să renunțăm la buna tradiție de a lupta de comun și solidar și a învinge dușmanul tuturor.

* * *

Primăvara este timpul reînnoirii, este mai mult soare iar omul de rînd are noi speranțe spre bine. Pentru ca speranțele să nu rămînă a fi goale dar să fie implementate în schimbări reale trebuie să mergem spre ele împreună. Astăzi, acest lucru este deosebit de actual pentru Moldova, cînd pentru divizarea și scindarea forțelor sănătoase ale societății se pune în aplicare orice — minciuna sfruntată, provocările, coruperea în proporții ne mai întîlnite, tehnologiile de sustragere a atenției societății, amenințările.

1 Mai, istoria acestei sărbători, eroii ei ne oferă orientarea și înțelegerea a felului în care trebuie să acționăm. Să acționăm alături de cei care nu au trădat și nu au lăsat de izbeliște...