Ziua
Internațională a solidarității oamenilor muncii — 1 Mai — a fost constituită în
Europa în cadrul Congresului Internaționalei II de la Paris (iulie 1889)
Pentru prima dată în istoria omenirii, nici «elitele» inactive și nici
aristocrația degenerată, dar cei care construiesc și creează își sărbătoresc o
zi a lor, o zi ce simbolizează mărețul început al tuturor începuturilor. De
secole, cele mai luminate minți ale omenirii au fost măcinați de misterul
istoric: «Cine făurește soarta lumii: dumnezeii și îngerii, regii și
guvernanții, liderii și eroii?». Marxismul a oferit un răspuns clar și
argumentat științific: făuritorul istoriei este munca umană și omul muncii.
Cum să eliberăm munca, iar omul
să folosească, în deplină măsură, rezultatul eforturilor sale, omul să fie
liber de dependența înrobitoare în afara mecanismului monstruos ce-l privează
de toate entitățile? Aceste întrebări, cu mare greu și chin, și-au găsit
implementare în lupta practică a muncitorilor pentru drepturile lor. Iar 1 Mai
este simbolul acestei lupte și victorii asupra capitalismului.
Calea
omenirii către această sărbătoare nobilă și pură a fost una lungă. De secole,
cei care au deținut puterea au folosit forța și minciuna, au ținut omul muncii în
lanțurile robiei și dependenței. Revoltele au zdruncinat imperii și regate. Însă,
doar odată cu apariția învățăturilor, care proclamau abordarea argumentată
științific despre eliberării muncitorilor, a apărut perspectiva trecerii
treptate și dificile de la domnia capitalului la domnia libertății adevărate.
Omul muncii
devine din obiect al istoriei — subiect al acesteia — bine orientat și în
transformare. Sărbătoarea de 1 Mai a devenit un precursor pentru fondarea
partidelor muncitorilor. Și, deși foarte diferit, complicat și controversat au
fost stabilite destinele și fondatorii partidelor muncitorilor și mișcărilor
oamenilor muncii în diferite țări de pe diferite continente, principala
consecință a deciziei solidare cu privire la instituirea Zilei de 1 Mai drept
zi de solidaritate a oamenilor muncii au fost schimbările vizibile în situația
socială a omului muncii, care s-au produs timp de 128 de ani de la primul Marș
de 1 Mai de pe planetă.
În zilele noastre se impune acut
antiteza: «global sau planetar». Dominația neîngrădită a oligarhiei mondiale,
epuizarea resurselor naturale, războaiele și haosul reglementat sau mișcările
către ordinea mondială socială, atitudinea grijulie față de bogățiile naturale,
excluderea războaielor din practica relațiilor internaționale.
Dilemele sînt stringente!
Controversele epocale aduc, din nou, în prim plan lozincile de solidaritate.
Provocările și amenințările la adresa întregii omeniri sînt mult prea mari
pentru ca în contextul abordării să renunțăm la buna tradiție de a lupta de
comun și solidar și a învinge dușmanul tuturor.
* * *
Primăvara
este timpul reînnoirii, este mai mult soare iar omul de rînd are noi speranțe
spre bine. Pentru ca speranțele să nu rămînă a fi goale dar să fie implementate
în schimbări reale trebuie să mergem spre ele împreună. Astăzi, acest lucru
este deosebit de actual pentru Moldova, cînd pentru divizarea și scindarea
forțelor sănătoase ale societății se pune în aplicare orice — minciuna
sfruntată, provocările, coruperea în proporții ne mai întîlnite, tehnologiile
de sustragere a atenției societății, amenințările.
1 Mai, istoria acestei
sărbători, eroii ei ne oferă orientarea și înțelegerea a felului în care
trebuie să acționăm. Să acționăm alături de cei care nu au trădat și nu au
lăsat de izbeliște...
Solidaritatea este un cuvînt măreț. Munca este baza
umanității. 1 Mai este sărbătoarea noastră!
Mihail Lupașco
скачать dle 10.6фильмы бесплатно