Nistru — un rîu în prag de moarte
РУС. MOLD.
» » Nistru — un rîu în prag de moarte

Nistru — un rîu în prag de moarte

4-06-2017, 09:02
Viziuni: 347
  
Versiunea de tipar   
Nistru — un rîu  în prag de moarteSă ajutăm rîul Nistru este datoria noastră față de viitoarele generații. Astăzi, această problemă a devenit internațională
 
Nistru este cel mai mare rîu din Moldova și, pe lîngă asta, e uimitor de frumos. Dar din cauza activității omului, care nici pe departe nu poate fi numită rațională, principala arteră de apă a țării trăiește vremuri grele, iar mai concret, vremuri tragice pentru sine.

Rîu transfrontalier

În cursul superior, Nistrul curge pe teritoriul Ucrainei. În cursul de mijloc — între Moldova și Ucraina, iar la gura sa — din nou prin Ucraina.

Pe toată lungimea, rîul își duce apele între maluri cu populație densă. E și de înțeles. De cînd lumea, rîul mare, curat și bogat în pește îi atrăgea pe oameni. Treptat, pe malurile lui apăreau sate și orașe. Dintr-o simplă sursă de apă și pește, rîul se transforma într-un important drum comercial, drum pentru plutăritul lemnului și pentru deplasarea oamenilor.

Mai tîrziu, oamenii au început să extragă din rîu materiale de construcție, să arunce în apele lui deșeuri menajere și de producție, să ia apă pentru irigarea cîmpurilor. Și rîul le răbda pe toate, continuînd să le slujească oamenilor. Se schimba ceva în însuși rîu? Se schimba, desigur. Dar, pînă la un timp, aceste schimbări erau puțin vizibile și oamenilor care trăiau pe malurile rîului nu le păsa de ele.

Prima lovitură

Prima lovitură, — cea mai serioasă și cea mai perceptibilă, — a fost lovitura asupra ecologiei răului, care s-a produs la mijlocul secolului XX. În 1958, pe rîul Nistru a fost dată în exploatare prima centrală hidroelectrică — cea de la Dubăsari.

Ecologiștii au dat alarma chiar la stadiul proiectării termocentralei. Vremurile însă erau grele, de după război, satele trebuiau electrificate, de lumină electrică ieftină era nevoie și pentru dezvoltarea economiei în Moldova de după război, pe atunci țară agrară extrem de înapoiată. Rezolvarea problemelor economice și sociale s-a dovedit a fi mult mai importantă și necesară decît cea ecologică.

Odată cu darea în exploatare a termocentralei de la Dubăsari, a început reglementarea debitului de apă a rîului în partea lui inferioară. În acest segment al Nistrului, au început procese greu de observat, însă ireversibile. Foarte degrabă, ele s-au făcut simțite în rezervele de pește ale Nistrului inferior. Treptat, dar destul de repede, a dispărut peștele semimigrator, care nu putea nimeri la locul său de depunere a icrelor din cauza barajului pe rîu. A dispărut morunul, s-a redus brusc cantitatea de nisetru, șalău, hering dunărean, de alte specii prețioase de pești. Pe malurile răului s-au intensificat procesele de alunecare de teren, la aceasta mai contribuind și extragerea în cantități tot mai mari a amestecului de nisip și pietriș cu hidromonitoare absorbante. Acest mod de extragere distrugea fundul rîului, nimicea locurile de depunere de către pești a icrelor, cu toate consecințele ce rezultau din acestea.

A doua lovitură

În anul 1986, în Ucraina, — în localitatea Novodnestrovsk din raionul Sokireni, — a fost dată în exploatare a doua centrală hidroelectrică. Pentru completarea rezervorului de apă de la Novodnestrovsk, mai jos de centrala hidroelectrică, în satul Naslavcea din raionul Ocnița al Moldovei, a fost construit un baraj de consolidare, după care s-a format încă un rezervor de apă pentru pomparea apei în rezervorul centralei care se află mai sus.

După destrămarea URSS, din barajul de consolidare de la Naslavcea, ucrainenii au făcut încă o centrală hidroelectrică cu patru blocuri energetice, care funcționează pe echicurent. Astfel, la începutul secolului XXI, pe Nistru de acum există trei centrale hidroelectrice. Constructorii ultimelor centrale au ținut seamă de experiența construcției anterioarelor obiecte de acest tip, inclusiv a centralei de la Dubăsari, unde, în acel timp, o parte a rezervorului de apă era înnămolită din cauza deversării apei pe turbine de pe bieful amonte.

Iată de ce la noile centrale hidroelectrice erau aplicate deversarea apei de pe bieful aval și echicurentul. Asta, la rîndul său, a condus la schimbări ecologice foarte rapide în cursul de mijloc al Nistrului. Apa rece și foarte limpezită (din cauza conductibilității calorice scăzute, apa se încălzește încet în stratul masiv de 63 de metri de lîngă baraj și de pe bieful aval vara se evacuează apă rece, iar pe timp de iarnă — relativ caldă) la acoperirea rapidă a Nistrului cu vegetație acvatică de suprafață, iar la cotituri — și de baltă.

Acesta a fost un semnal că rîul se înmlăștinează. De fapt, întregul curs de mijloc al Nistrului s-a transformat într-un lac enorm cu o curgere treptat încetinită de la Naslavcea pînă la Dubăsari. Apa rece din segmentul de la Naslavcea pînă la Soroca imediat s-a făcut simțită în componența faunei piscicole din acest sector. Au dispărut cleanul și scobarul, somnul și șalăul, morunașul, mreana, fusarul și alte specii de pește, care nu se pot înmulți în apă rece. Au apărut specii noi, de mică valoare, nespecifice acestor locuri: leanul, ocheana, roșioara. Din cauza acoperirii cu vegetație a rîului, a crescut cantitatea de știucă și biban.

Schimbările nivelului de apă al rîului timp de 24 de ore, care uneori ajung pînă la doi metri de fund dezgolit, au influențat negativ înmulțirea peștilor. Nimerind pe uscat, icrele se usucă, iar puietul de pește și alte vietăți acvatice pier. Scăderea generală a nivelului de apă pe Nistru a condus la secarea fîntînilor pe terasele superioare ale multor sate amplasate de-a lungul rîului. Curgerea naturală a rîului, fiind slăbită de baraje, provoacă înnămolirea rapidă a Nistrului din cauza debitelor torențiale și de noroi, în fața cărora rîul de acum slăbit nu mai poate rezista.

Iată în această privință Nistrul are nevoie de ajutorul omului. O anumită parte a ecologiștilor nici nu vrea să audă despre un careva amestec al omului în procesele firești de pe rîu. Dar nu trebuie să fim de acord cu asta. Odată ce noi înșine ne-am implicat cîndva în starea firească a rîului, dereglîndu-i grav echilibrul ecologic, acum sîntem pur și simplu obligați să-l ajutăm în cazurile în care el de acum este neputincios să facă ceva.

În primul rînd, am în vedere curățirea pe bază strict științifică a albiei rîului, acest lucru făcîndu-se conform unui program de stat. Dar asta e o discuție aparte și o polemică posibilă nu în timpul actualei guvernări, căreia, cum se spune, îi este într-un cot de țară și de resursele ei naturale.

Lovitura a treia, nimicitoare

Cea mai îngrozitoare lovitură pentru viața Nistrului a devenit cea de a treia centrală, hidroacumulatoare, care se află între Novodnestrovsk și Naslavcea.

Ideea construirii acesteia aparținînd fostului președinte al Ucrainei, domnului Iușcenco, ea este în contradicție cu toate normele ecologice și cu toate legile atît ale Moldovei, cît și ale Ucrainei. Pentru un timp, construirea ei s-a reușit să fie oprită. Dar iată că fostul prim-ministru al Moldovei, domnul Filat, își dă acordul pentru a oferi Ucrainei respectivul teritoriu moldovenesc pentru construirea centralei hidroelectrice sus-numite. Și construirea ei a continuat.

Respectiva construcție de acum i-a pricinuit Nistrului prima daună palpabilă. În cadrul ei, a fost schimbată albia rîului pe un segment considerabil, ceea ce a provocat încetinirea curgerii apei rîului. Din rezervorul de apă care se află mai sus de Naslavcea, apa este pompată în rezervorul de acumulare al noii centrale hidroelectrice, de unde ea este deversată pe turbinele deocamdată ale trei agregate din cele șapte planificate. Iar acum autoritățile ucrainene au hotărît să aplice asupra rîului ultima lovitură, mortală, planificînd să construiască pe cursul superior al Nistrului încă șase centrale hidroelectrice. Ceea ce va omorî Nistrul — definitiv și pentru totdeauna.

* * *
Multe se mai pot spune și scrie despre nenorocirile care s-au abătut minunatul nostru rîu, despre care pe parcursul secolelor au fost compuse multe legende și cîntece. Dar acum a venit timpul să întreprindem ceva concret pentru salvarea principalei artere de apă a Moldovei. Astăzi bat alarma și ne cheamă insistent să facem respectivul lucru multe organizații obștești, mulți savanți atît din țara noastră, cît și din Ucraina. Și Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a abordat în repetate rînduri această stringentă problemă.

Doar unindu-ne eforturile, cu toții împreună, vom putea opri noua aventură a autorităților ucrainene. Doar așa vom putea salva Nistrul de dispariția lui definitivă, care s-ar putea întîmpla pe parcursul istoriei doar a unei generații.

Oleg Mantorovскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: