Moştenirea lui Octombrie

Marele Octombrie este moştenirea noastră comună, 

care ne însufleţeşte şi ne serveşte drept călăuză. Astfel de moşteniri nu trebuie să fie risipite!

La şapte noiembrie anul 1917 stil nou sau la 25 octombrie pe stilul vechi, în capitala Imperiului Rus, Petrograd, salva de pe crucişătorul «Aurora» a anunţat începutul unei noi ere în istoria omenirii — era socialismului. Ne aflăm doar la doi ani pînă la jubileul de o sută de ani al Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie.

Pentru istorie, o sută de ani este o durată mică de timp, însă nu poate fi negat faptul că aceşti o sută de ani au devenit determinanţi pentru destinele omenirii, iar întreg secolul XX s-a perindat sub semnul Marelui Octombrie.

О furtună purificatoare

Ca o locomotivă puternică, Revoluţia din Octombrie a atras după sine schimbări măreţe pe harta politică a lumii. Pe întreg globul pămîntesc s-a rostogolit un val de revoluţii socialiste, anticoloniale. Deosebit de important este faptul că, în rezuiltatul acestui impuls, s-a născut o nouă Chină, o Chină independentă. În zilele noastre, Republica Populară Chineză este un exemplu de conducere înţeleaptă a ţării în cadrul proiectului comunist. Proiect ce a moştenit ideile Marelui Octombrie. Cu decenii mai tîrziu, acest impuls a distrus sistemul colonial, a făcut posibil zborul omului în cosmos, a stopat tendinţa unor războaie mondiale devastatoare.

Da, astăzi a devenit la modă «să fie distrus» şi «să fie răsturnat» tot şi toate. A devenit la modă să fie denigrate şi murdărite, îndeosebi antedatat, inclusiv să fie revizuite şi să le fie micşorată importanţa unor evenimente măreţe, fundamentale. În acest sens, este blamată şi cauza Marelui Octombrie.

Anticomuniştii profesionişti în fel şi chip diminuează rolul Revoluţiei care a întors o pagină a istoriei, care i-a scos la suprafaţa furtunii politice nu doar pe împăraţi şi regi, premieri şi comandanţi de armate, dar şi mase colosale de oameni ai muncii, care au căpătat încredere în forţele sale şi au procedat la un pas nemaiauzit de îndrăzneţ — crearea unui stat al oamenilor muncii, bazat pe principii socialiste de constituire a societăţii.

Istoria nu experimentează, istoria în mod autoritar mişcă straturi gigantice de energie umană, realizînd o cerinţă istorică mondială. Ceea ce revendica acea epocă pentru spaţiile enorme ale Imperiului Rus era ca acest spaţiu să treacă de la rămăşiţile şerbiei la stadiul unei societăţi industriale. Acesta trebuia să fie un salt istoric. Şi el a fost făcut.

Energia făuririi

Cu sacrificii colosale, cu o încordare extraordinară a tuturor popoarelor din fostul Imperiu Rus, în doar douăzeci-treizeci de ani, aceste teritorii au păşit în stadiul industrial cu o majoritate a populaţiei stabilită în oraşe. Aşa ceva istoria încă nu a cunoscut. Acestui proces i-a dat start anume Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. În caz contrar, rămînerea în urmă a Imperiului Rus de rechinii industriali — Germania, Japonia, SUA — ar fi atras după sine încă un război inevitabil, acesta fiind unul pentru împărţirea moştenirii imperiului, aşa cum s-a întîmplat în 1918 cu Imperiul Osman.

Revoluţia din Octombrie a generat apariţia formelor socialiste de statalitate naţională pentru popoarele mari, dar şi pentru cele mici, care intrau în componenţa Imperiului Rus. Energia a milioane de oameni de diferite naţionalităţi, timp de secole ţinută ca în cleşte de monarhia de castă, s-a revărsat, dînd naştere unui şir de fenomene pînă atunci necunoscute omenirii. Avem în vedere şi industrializarea cu ritmuri nemaivăzute, şi revoluţia culturală, şi marea literatură sovietică, şi cinematografia, şi teatrul, şi ştiinţa de carte de către întreaga populaţie, şi puterea de a rezista solidar în faţa năvalei fascismului german, înarmat pînă-n dinţi, nemilos şi sălbatic.

Indiscutabil, din cauza lipsei de experienţă şi a măreţiei sarcinilor propuse, construirea statului socialist se derula nici pe departe fără dificultăţi. Iar spre anii ’90 ai secolului XX, impotenţa politică a ultimei conduceri sovietice în frunte cu flecarul şi indecisul Gorbaciov a dus URSS la o catastrofă. Primul stat socialist din lume a fost distrus...

Şi totuşi, moştenirea creată de milioane de mîini muncitoare, infrastructura construită în anii sovietici, sfera socială şi mediul cultural le-a permis «republicilor independente», care s-au desprins de URSS, ca în baza acestei moşteniri să poată supravieţui. În zilele noastre, această moştenire,fiind acaparată de mîinile murdare ale oligarhilor şi împărţită între ei, îi ajută să-şi înmulţească milioanele şi miliardele furate de la popor. Ştiinţa de carte şi fundalul cultural specific şi perioadei mai tîrzii a URSS, astăzi, cu eforturile a tot genul de neoliberali şi reformatori-optimizatori, a degradat pînă la nivelul cel mai scăzut.

Iată de ce este foarte important ca, odată cu apropierea jubileului de o sută de ani ai Marelui Octombrie, să ştergem praful uitării, să analizăm această experienţă dură, dar inestimabilă a construcţiei primului în lume stat al oamenilor muncii — cu toate dificultăţile, dar şi victoriile sale.

Mihail Lupașco