După o sută de ani, şi mîine…

Schimbările sunt inevitabile. Ar fi de dorit ca, în această perioadă oribil de complicată, să manifestăm înţelepciunea şi principialitatea necesară

De obicei, la încheierea unui an, se obişnuieşte aruncarea unei priviri îndărăt, pentru a reaminti principalele evenimente şi totaluri. 2015 a fost un an dificil al unei epoci de cotitură. Evenimentele au picat peste noi ca dintr-un corn al abundenţei. Ceea ce nu e de mirare. Totul în lume s-a pus în mişcare.

Cu alte cuvinte, după acalmia relativă din anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, spre anul 2015, munca şi capitalul se află într-o încleştare dură. Acest conflict a şi determinat creşterea rdicalismului în tendinţele politice şi, într-o măsură destul de mare, confruntarea actorilor mondiali.

Evul Mediu în secolul XXI

Moştenirea URSS, ultimele segmente ale forţei industriale de cîndva au fost doborîte odată ci «pacea şi concilierea» în Ucraina. Şi chiar dacă acţiunile militare la sud-vestul acestei ţări s-a reuşit să fie jugulate şi diminuate, contradicţiile au rămas şi încă multă vreme vor tulbura satele şi oraşele din această pe vremuri bogată şi primitoare vecină a noastră.

Indiscutabil, cuvînul-cheie al anului 2015 este teroarea. Terorismul, într-o formulă organizată structuiral fără precedent, înarmat pînă în dinţi, a ieşit pe arena mondială, provocînd şi marile puteri, şi oamenii simpli. Drapelele negre ale gihadiştilor, sîngeroasele schow-uri regizate ale execuţiilor în masă constituie o renaştere îngrozitoare şi paradoxală a mentalităţii medievale, a războaielor religioase şi a expansiunilor ideologice sub lozinca «purităţii credinţei».

Totodată, curăţirea de obscenitate a devenit o cerinţă a timpului. «Charlie Ebdo» este simbolul moralei inversate şi al lipsei absolute de principii etice. Ce poate fi mai rău? Experienţa culturală milenară a Europei a fost doborîtă la pămînt ca ceva inutil. În schimb, în văzul tuturor se expun viciul, mărşăvia, sărăcia sufletească. Un asemenea «canon» te-i mira să indice o direcţie corectă a dezvoltării. Relaţiile de piaţă cer materializarea a tot şi a toate. Dar sufletul şi creaţia nu se vînd, de aceea sunt înlocuite cu surogate şi simulaţii.

La rîndul lor, gloanţele şi explozivele sunt şi ele materiale, ce-i drept, în felul lor. Sufletele intoxicate cu otrava radicalismului materializează violenţa în cele mai respingătoare forme. Pentru a-i ţine piept, trebuie să ai în suflet un suport şi un ideal. «Charlie Ebdo» şi toate celelalte din acest context sunt negarea idealului, negarea viitorului. Sumbrul proiect al unui stat subjugat de radicalism în baza neosclavagismului şi nimicirii bogăţiei precedente a dezvoltării culturale, oare, pe de altă parte, nu este o negare în spiritul «Charlie Ebdo»? Extremele se unesc şi se alimentează unele pe altele.

Milioane de oameni trăiesc cu Internet-ul conectat, dar cu creierii deconectaţi. În anul 2015, deconectarea de la viaţa reală s-a manifestat prin campanii masive în reţelele de socializare, campanii care stimulează reacţia la evenimente cu subiecte tari, încordate, iar în realitate asta înseamnă probarea tehnologiilor de manipulare şi dirijare a conştiinţei.

Moldova — cu amendament la particularităţi

Moldova a trăit acest an împreună cu întreaga lume, dar în felul său, cu o corectare la particularităţile sale, în situaţia neprielnică ce s-a instaurat la noi în ultimii ani. Manipularea şi înşelăciunea au devenit cuvintele-cheie pe parcursul întregului an. Defăimări, plecări, demisii, arestări, discuţii, orăşele de corturi şi acţiuni de protest — toate fiind nu altceva decît o imitaţie a spiritului activ, eforturi aplicate pentru ca, în ultimă instanţă, pe avanscena politică să fie scos un careva candidat, care de acum a fost în rolul de premier — neoliberalul şi multimilionarul Ion Sturza, cetăţean al României. Şi mai departe?

Contradicţiile se vor înmulţi şi se vor acutiza, aşa încît ele pot pur şi simnplu să dărîme statalitatea ţării noastre. Repetarea a ceea ce s-a întîmplat de acum cîndva este un moment important al dezvoltării sociale. Ce-i drept, dacă evenimentele iniţiale vor atrage după sine schimbări reale, atunci perioada de criză ce se repetă peste ani înseamnă, în expresie ştiinţifică, catamorfoză sau pieirea realităţii sociale, care, astfel, a devenit inutilă.

* * *

Lumea presimte schimbări. Schimbări se vor produce, deoarece nicăieri şi nimeni nimeni nu le poate evita. Ar fi însă de dorit ca, în această situaţie oribil de complicată, să manifestăm suficientă înţelepciune, cunoştinţe, răbdare şi principiualitate. În faţa noastră e viitorul, noi orizonturi. Vînturile secolului bat în pînze noi. E o prostie să ne prefacem că nu observăm acest lucru, e o crimă să ne împotrivim lui. În rest — vă doresc să fiți fericiți!

Mihail Lupașco