Furt fără hoţi?!

Pe parcursul a cîţiva ani, Banca de Economii a fost falimentată în mod intenţionat, iar cei vinovaţi de furtul miliardului «şi-au spălat mîinile»

Şedinţa specială în plen a parlamentului, la care au fost audiate rapoartele prezentate de şefii organelor de stat legate nemijlocit de cazul cu furtul de miliarde din trei bănci moldoveneşti, de fapt, a adeverit existenţa unei grupări organizate.  Furtul banilor din BEM a fost pregătit pe parcursul a cîţiva ani.

S-a demonstrat: escrocherie planificată

După cum s-a descoperit, în anii 2010-2014, au fost făcute mai mult de 10 modificări în diferite acte normative, care, efectiv, au minimalizat sau anulat sistemul existent de responsabilitate pentru nerestituirea creditelor, pentru prezentarea unor gajuri false, pentru acţiuni ilegale privind gajurile, pentru evaluare neadecvată etc.

Toate acestea au fost făcute «pe furiş». În acest context, e suficient să ne amintim hotărîrea adoptată de Parlament în noiembrie 2013 cu privire la rezultatele audierilor parlamentare despre situaţia în Banca de Economii, despre care cu mult patos a raportat actualul «disidend» Veaceslav Ioniţă. Două alineate din punctul 3 al acestei hotărîri îi scutesc pe funcţionarii de stat de orice responsabilitate pentru prejudicierea intereselor statului în rezultatul pierderii în august 2013 a controlului asupra Băncii de Economii. Respectiva hotărîre anume asta şi spune: că Parlamentul consideră optime toate acţiunile întreprinse de funcţionarii de stat în scopul punerii la punct a activităţii BEM.

Despre ce fel de acţiuni optime este vorba? Concentrarea atenţiei asupra acestui aspect a scos în lumină încă un detaliu de importanţă principială. Pentru a face un lucru ce pare a fi imposibil — cu mîinile funcţionarilor de stat, în temeiuri «legale», a pricinui prejudiciu intereselor statului — la începutul lui iunie 2013, în regim de urgenţă a fost aprobat regulamentul comisiei pentru concursuri investiţionale şi privatizare. În componenţa acesteia au intrat ministrul Economiei, viceministrul Finanţelor, şeful interimar al Agenţiei pentru administrarea proprietăţii publice şi încă un şir de alţi funcţionari. În ziua de 26 iunie 2013, ei, în mod operativ, au convocat prima şedinţă a respectivei comisii. Primul punct al totalurilor şedinţei — n-o să vă vină a crede! — sună cam aşa: «A cădea de acord cu propunerea de a majora capitalul statutar al Băncii de Economii cu 80 milioane 533 mii de lei şi, în legătură cu dificultăţile bugetului de stat în ceea ce priveşte asigurarea părţii lui de venituri, a nu participa la achiziţionarea cotei ce i se cuvine statului în volum de 56% din suma de 80 de milioane».

Funcţionarii — la răspundere!

Ceea ce urmează e şi mai interesant. Se descoperă că decizia comisiei poartă un caracter de recomandaţie, iar în temeiuri legale interesele statului în structuri comerciale pot fi prezentate de persoane care deţin dispoziţia scrisă a Agenţiei pentru proprietate publică. În pofida acestei recomandări, directorul interimar al Agenției Proprietății Publice, Angela Susanu nu a indicat reprezentatului statului să se retragă de la achiziționarea cotei ce revine statului din emisia suplimentară de acțiuni. În acest fel, acest șef interimar înțelegea a ce miroase prejudicierea intereselor patrimoniale ale poporului. Deşi a existat doar o recomandare ce n-a avut un caracter legal, reprezentantul statului, viceministrul Finanţelor Barbăneagră, în august 2013 a semnat refuzul în scris al statului de a participa la subscrierea la emisiunea suplimentară de acţiuni. Ca rezultat, cota de acţiuni a statului la BEM a scăzut de la 56 la 33 de procente.

După cum a explicat în timpul recentelor audieri procurorul general, în baza acestui fapt a fost intentată o cauză penală, dl Barbăneagră fiind învinuit de prejudiciere pricinuită în urma depăşirii atribuţiilor la adunarea acţionarilor. Dar fostul viceministru a reuşit să fugă din ţară şi, după cum vedem, nimeni n-are de gînd să-l caute.

Anume atunci, în august 2013, după cum a devenit clar din audierile în Parlament, a început o avalanşă de acordare a unor credite neperformante. Dacă, potrivit totalurilor pe anul 2013, cota lor, şi ea extrem de mare, în această bancă a alcătuit mai mult de 62 la sută, de acum potrivit totalurilor anului 2014, în timpul administrării băncii de către persoane private, ea a depăşit 78 la sută.

Audierile parlamentare au scos la iveală şi faptul că regulatorul sistemului monetar-financiar — Banca Naţională sub conducerea lui Dorin Drăguţanu
— a fost, de facto, complice în toată această istorie.

Dacă trebuie, înseamnă că e falită

De ce a fost nevoie să fie lichidată Banca de Economii? Datele obiective denotă următorul fapt: la 30 noiembrie 2014, activele băncii alcătuiau suma de 11,3 miliarde de lei, iar datoria sumară — 10,1 miliarde. După cum vedem, în respectiva situaţie nu se poate vorbi despre insolvabilitatea BEM. Acelaşi lucru ni-l demonstrează şi faptul că la 30 septembrie 2014 profitul net obţinut de BEM alcătuia suma de 8,3 milioane de lei, iar după impunere — 1,2 milioane de lei. Pînă la 30 noiembrie, tendinţa a rămas aceeaşi, profitul ajungînd pînă la 9,18 milioane lei, iar după impunere — la 1,16 milioane lei.

Însă în decembrie, poate mai ţineţi aminte, a fost luată decizia de a lichida banca. Rezultatele doar pe parcursul unei luni demonstrează adevăratele intenţii ale celor care, în vorbe, se jură că pentru ei mai presus de toate sunt interesele poporului şi ale ţării, iar în fapte sunt nişte sperjuri ordinari, adică oameni care încalcă orice jurămînt. Pentru că s-a întîmplat un lucru absolut inexplicabil: doar pe parcursul unei luni, de la 30 noiembrie pînă la 30 decembrie, banca nu a obţinut nici un profit, ci doar pierderi în suma de 221 milioane de lei. Ce înseamnă asta? Ce s-a făcut cu profitul? Pentru ce a cheltuit banca sume enorme? Simplu ca bună ziua: ştiindu-se că ea va fi lichidată, creditele luate de «oamenii noştri» şi nerestituite au fost trecute la pierderi. De ce nimeni nu a cerut de la administrația BNM explicații, în ce bază li s-au oferit, în esență, hoților credite neperformante în valoare de 220 de milioane. Şi ceea ce a urmat, s-a făcut în aceeaşi manieră.

Ministrul Finanţelor, Anatol Arapu, a încercat să demonstreze de la tribuna Parlamentului că dumnealui încă în primăvara lui 2014 a vorbit despre faptul că această bancă a ajuns la faliment. Ce fel de faliment? Cifrele, sum se spune, sunt un lucru pe care nu-l poţi doborî la pămînt, şi ele ne demonstrează prin sine că banca era atunci solvabilă.

Pe parcursul audierilor, au fost definitiv lichidate şi diferitele variante privind cifrele care pe parcursul a doi ani sunt publicate în presa periodică, la fel şi cele privind mărimea furturilor. La începutul lui noiembrie 2014, a fost eliberată garanţia guvernului pentru suma de 9,14 miliarde de lei, iar la sfîrşitul lui martie, încă pentru 5,3 miliarde de lei — în total, 14,4 miliarde de lei. Acest fapt revoltător cere explicaţii. De ce se consideră că BEM este insolvabilă, falită, de ce banca este împovărată cu obligaţii colosale? În realitate, acestea sunt obligaţiile guvernului şi anume el este cel care trebuie să poarte răspundere. Iar banca, aşa cum activa atunci, aşa ar fi putut activa şi acum. Pur şi simplu, toţi cei care au acaparat activele ei şi le-au pus în propriile buzunare acum se tem să nu fie atraşi la răspundere şi nu vor să restiuie banii furaţi. Şi la această problemă principială Procuratura Generală nu a dat nici un răspuns. Tace şi guvernatorul Băncii Naţionale. S-a spus doar că da, există 10 bănuiţi, 4 dosare sunt trimise în judecată, 4 oameni au fost reţinuţi şi încă 12 oameni se află la etapa anchetei preventive în calitate de martori. Mai mult decît asta, ţara n-a aflat nimic, în pofida numeroaselor încercări ale multor deputaţi de a cere să fie divulgată lista datornicilor de credite. De ce această listă nu este dată publicităţii? După cum am înţeles din explicaţiile acestor şefi sus-puşi, ei s-au obligat s-o publice!

Visarion Ceșuev, expert economic