Cusur impus

Depinde doar de noi dacă ne vom debarasa de ciuma individualismului și vom conștientiza că mentalitatea noastră este publică, bisericească, colectivă 

Realitatea este dură și indestructibilă.  În viața reală, nu cea înfrumusețată cu vise fictive, dificultăți sunt mai mult decît suficiente. În lumea contemporană, omului îi este mai greu ca niciodată.

S-ar părea că tehnologiile informaționale sofisticate, nivelul sporit de producere a bunurilor materiale, dispariția barierelor și obstacolelor artificiale, dar, cu toate acestea, se atestă o criză a intelectualismului, dacă putem spune așa — un deficit al bunului simț.

Toleranță fără deosebire

Trebuie oare de demonstrat că în cazul modelor economice, colaborarea și convergența nu doar că sunt posibile, ci, uneori, necesare, atunci, în ceea ce privește modelele de viziune asupra lumii — compromisul ideologic și colaborarea nu pot exista. Toate încercările înfrumusețate, «condimentate» cu verbiaj și convingeri pseudo-intelectuale, de a convinge persoana să fie tolerantă fără o distincție clară între «bine» și «rău», pun baza unor începuturi devastatoare.

Ideologia nu poate fi semi-ideologie, ea nu se poate poziționa între bine și rău. Ideologia este pivotul în jurul căruia se formează doctrinele politice. Ideologia este baza politicilor claselor guvernamentale. Această politică este capabilă să fie în beneficiul umanității, însă, în același timp, este capabilă să inducă în viață răul adevărat, răul care distruge umanitatea. Confuzie și extravaganță — iată ce propun semi-ideologiile consumatorului în masă, concepte menite să formeze arene politice pe care, în baza imitării alegerilor democratice, se instaurează regimuri inamovibile susținute de clanurile oligarhice — așa numitele «elite».

Ce mai «elite» avem ocazia să monitorizăm în viața reală a Republicii Moldova pe parcursul ultimelor șase ani. Hoți adevărați și politicani — ce mai rămîne din ei dacă le scoatem costumele și cravata ? Suflețele tatuate cu snobism și ură față de omul muncii. În linii generale, acest nu este doar portretul liberal-democrației noastre autohtone. Anume așa arată această ideologie egocentristă și individualistă, care induce în viață interesele capitalurilor de clan super-oligarhice și speculative.

În sine, individualismul nu este nici rău, nici bine. Fiecărui om îi este caracteristică propria individualitate unică. Însă, individualismul în conceptul liberal-democrat înseamnă mîndrie incomensurabilă, care justifică orice acțiuni ale individului ego — calificat mai presus ca orice, supremația lui în raport cu alți oameni, de natură activă și nemiloasă. În esență, este vorba despre o manifestare a darwinismului social, implementarea sloganului «Omul este lup pentru om».

Această stare de lucruri generează relații de pradă în toate sferele de viață, dar și autoafirmare egoistă în baza căreia acționează individualistul liberal-democrat. De aici și cresc rădăcinile politicii antisociale promovate din birourile politicienilor liberal-democrați.

Din propria experiență

Nu trebuie să credem că reducerea programelor sociale, devastarea medicinii, degradarea sferei culturale pînă la nivelul corporativelor la comandă și pop prostesc, iar sistemul educației — diminuat pînă la nivelul minim de cunoștințe, practic, pînă la semi-agramatism, se explică prin vectorul politicii impus liberal-democraților din afară.

Acest tip de politică este caracteristic individualismului liberal-democrat anume în baza naturii sale ideologice. Ideologia respectivă s-a format pe parcursul a două secole, din perioada apariției capitalismului și formarea burgheziei ca și clasă politică. La mijlocul secolului XX, individualismul a fost înregistrat în cadrul comunității internaționale a individualiștilor, fondată de către directorul școlii neoliberaliste din Chicago, Milton Friedman — promotorul intereselor corporațiilor transnaționale mari.

Deja atunci, în anii 50 ai secolului XX, Milton Friedman pleda categoric împotriva ideii «responsabilități sociale a businessului». Potrivit lui, «președinții de corporații nu pot avea altă responsabilitate decît faptul că trebuie să cîștige cît mai mulți bani». Începînd cu anii 60 ai secolului trecut, individualismul neoliberalist, în ambalajul modelului politic liberal-democrat, a început să se răspîndească în toată lumea.

În urma evenimentelor memorabile din 7 aprilie 2009, care au fost, de fapt, o încercare de a organiza o lovitură de stat, liberal-democrația și ideologia individualismului agresiv s-a instaurat și în Moldova. Urmările acestei expansiuni s-au dovedit a fi catastrofale pentru țară. Pierderile economice, fizice și, cel mai important — morale, sunt groaznice ! Cu toate acestea, ne încurajează nițel faptul că liberal-democrația s-a instaurat la noi în momentul în care, din punct de vedere istoric, a venit timpul, să izbăvim umanitatea de această contaminare ideologică și politică. Provocările, care stau în fața acestei epoci, riscurile de păstrare sau distrugere a rasei umane, sunt foarte mari.

Însănătoșirea este inevitabilă

Anterior, am mai scris despre faptul că sfîrșitul secolului XX s-a făcut remarcat printr-un șir de devieri din calea progresului istoric. Individualismul și liberal-democrația și-au revendicat o oarecare revanșă, în această perioadă istorică, au reușit să arunce înapoi acele forțe care acționau din pozițiile umanismului sincer, iar răzbunarea istorică nu s-a lăsat așteptată.

…Revenirea umanității pe calea progresului istoric este inevitabilă, așa cum a fost inevitabilă și criza în care s-a pomenit individualismul. Omul este o personalitate publică, colectivă, înzestrată cu rațiune și conștiință. Individualitatea lui poate fi descoperită în totalitate doar în cadrul unei societăți prospere, cu adevărat democratice de orientare socială.

Cu alte cuvinte, sensul conceptului «individ» este îmbibat cu ideologia democrat-liberale. De la acești admiratori ai rasismului social nu ne putem aștepta la nimic decît distrugeri, hoții, provocarea conflictelor armate. Criza individualismului se desfășoară chiar în ochii noștri.

De fiecare din noi depinde dacă vom izbăvi sau nu țara de această ciumă, cît de repede se va întîmpla acest lucru și dacă vom conștientiza că mentalitatea noastră este publică, bisericească, colectivă.

Mihail Lupașco