Tineretul lumii

Denis Iachimovschi: «Moldova trezeşte un mare interes. Deşi ceea ce se întîmplă astăzi la noi pentru mulţi e un adevărat şoc».

În Cuba, la Havana, a avut loc reuniunea Adunării Generale a Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat.

Despre proporţiile acestei acţiuni, care nu a fost reflectată doar de mass-media moldovenească angajată, vorbeşte însăşi reprezentanţa ei — pe pămîntul cubanez au sosit delegaţii a mai mult de 250 de organizaţii comuniste de tineret din întreaga lume, începînd de la Coreea de Nord, Vietnam şi terminînd cu Venezuela, Cuba, ţările Africii şi Europei.

Pentru întîia oară, la reuniunea Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat a participat şi Moldova, ea fiind reprezentată de Uniunea Coimunistă a Tineretului în persoana lui Denis Iachimovschi, lider al UTCM. În interviul oferit ziarului «Comunistului», dumnealui şi-a împărtăşit impresiile de la acest forum.

— Denis, cu ce statut a participat Comsomolul din Moldova la reuniunea Adunării Generale a Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat? După cum se cunoaşte, UCTM nu este membru al acestei organizaţii...

— Deocamdată, Comsomolul dun Moldova într-adevăr nu face parte din această organizaţie, dar pe parcursul reuniunii Adunării Generale a fost confirmat în calitate de observator oficial. UCTM a depus o cerere ca să fie primit în componenţa Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat şi ea a fost aprobată. Dar, pentru a fi primit în rîndurile respectivei organizaţii, se cere să fie desfăşurate un şir de acţiuni şi îndeplinite mai multe condiţii. Este necesar de a organiza o întîlnire a conducerii Federaţiei cu activul Comcomolului din Moldova pentru un schimb de experienţă. În plus, e necesar să fie organizată o întîlnire şi la nivelul conducerii PCRM, deoarece, în întreaga lume, toate organizaţiile tinereşti de orientare comunistă, ca şi în Moldova, sunt aripa tînără a partidelor comuniste.

Planificăm să invităm în Moldova conducerea Federaţiei chiar în primăvara viitoare. Invitaţia noastră a fost de acum acceptată.

— Cum au decurs lucrările: şi ca format, şi ca fond al problemelor luate în discuţie?

— Ca format, toate s-au desfăşurat în mod impunător. În structura Federaţiei sunt create comisii permanmente de lucru: pentru ţările Asiei, pentru SUA şi Europa, pentru ţările Africii şi Americii de Sud. De data aceasta, în cadrul fiecărei comisii aparte, reprezentanţii ţărilor participante ale Federaţiei au prezentat un raport cu privire la actuala situaţie politică din aceste ţări. De asemenea, a fost discutată şi situaţia în organizaţiile de tineret pe care aceşti raportori le reprezentau. La încheierea lucrărilor comisiilor, Adunarea Generală a adoptat o rezoluţie referitor la fiecare dintre ţări. E necesar de menţionat că Federaţia Mondială a Tineretului Democrat colaborează strîns cu ONU, precum şi cu UNESCO, în aceste structuri internaţionale sunt prezentate rapoarte de monitorizare din ţările membre ale FMTD.

— Ce rapoarte interesante au fost prezentate la reuniune? Care din ele te-a «atins la inimă»?

— Experienţa unor asemenea foruri este greu de supraestimat. Ele sunt interesante prin faptul că afli ce se întîmplă în diferite ţări din surse sigure, chiar de la reprezentanţii lor. Nu din rapoartele funcţionarilor şi birocraţilor, ci de la oameni care zi de zi luptă pentru drepturile cetăţenilor din ţările lor, apărînd mişcarea de stînga, care acum prinde la putere în multe ţări ale lumii, inclusiv în Europa. Unele rapoarte au trezit multe dispute. De exemplu, participanţii nicidecum nu puteau să ajungă la un compromis în discuţiile purtate după cunoaşterea informaţiei cu privire la actuala situaţie politică din Palestina. Ca rezultat, a fost făcută o modificare a regulamentului, astfel că, în cadrul activităţii comisiei, Palestinei i-a fost consacrată o zi întreagă.

Dacă e să vorbim despre organizaţiile comuniste europene sau chiar şi despre cele din America de Nord, trebuie să spunem că ele sunt mai moderate. Iar dacă e să analizăm ţările Orientului Apropiat — Siria, Liban, Palestina — organizaţiile comuniste de acolo sunt mai maximaliste.În ceea ce priveşte metodele şi măsurile de soluţionare a unor probleme concrete în procesul luptei politice, în cazul dat, nici printre tovarăşii din mişcarea de stînga nu totdeauna există o percepere unanimă.

— Cît priveşte organizaţiile comuniste europene — asupra căror fapte şi-au concentrat atenţia în luările de cuvînt reprezentanţii lor?

— Astăzi, organizaţiile comuniste din Europa s-au postat pe o poziţie foarte dură faţă de NATO, ele critică politica social-economică promovată în prezent de ţările UE. Bibeînţeles, o temă aparte e politica externă a UE, care, în opinia comuniştilor europeni, este o politică de imixtiune. Ca exemplu ce ilustrează elocvent acest lucru poate fi numită Ucraina, referfitor la care, printre altele, la Havana am adoptat o rezoluţie specială. Fiecare declaraţie trezeşte discuţii aprinse, deoarece temele luate în dezbatere poartă un caracter geopolitic.

— Cu ce impresie aţi rămas — în Europa, organizaţiile politice de stînga ale tineretului sunt la un nivel înalt de dezvoltare?

— În Europa, în ascensiune sunt anume organizaţiile de stînga ale tineretului. Numărul lor e foarte mare. La forumuri de tipul celui din Cuba, una şi aceeaşi ţară poate fi reprezentată concomitent de cîteva organizaţii de stînga. Cu regret, despre Moldova nu poţi spune un asemenea lucru. Dacă e să ne referim la partea de sud a Europei — Italia, Portugalia, Spania, Turcia, Grecia — în aceste ţări organizaţiile de tineret sunt foarte puternice. Ele colaborează strîns şi activ cu sindicatele studenţeşti, şi asta se vede după acţiunile lor comune de proteste în masă.Cu alte cuvinte, în ansamblu, putem vorbi despre faptul că tineretul din Europa e, totuşi, de stînga.

— Care e situaţia în organizaţiile de tineret din ţările UE considerate mai stabile — de exemplu, în Franţa, Germania?

— În Franţa, pe lîngă Partidul Comunist, activează o organizaţie de tineret foarte puternică — Uniunea Comunistă a Tineretului din Franţa. Comsomoliştii francezi promovează insistent o politică antifascistă, curmă orice încercări de creştere a manifestărilor neofascismului, luptă împotriva organizaţiilor radicale de dreapta, îi apără pe migranţi, pe refugiaţi. În acest sens, nu rămîne în urmă nici Germania, acolo mişcarea de stînga se activizează, deoarece populaţia ţării nu este satisfăcută de rezultatele guvernării partidelor de dreapta.

Dacă e să luăm exemplul ţărilor scandinave, acolo activitatea organizaţiilor de tineret este de un nivel mai scăzut.

— La Havana a fost prezentat şi un raport privind situaţia din Moldova? Ce fel de discuţii a trezit el?

— În raportul meu privind situaţia din Moldova, eu, bineînţeles, am accentuat atenţia asupra faptului cît de cardinal s-a schimbat viaţa spre mai rău în ţara noastră după venirea la guvernare în 2009 a alianţei «proeuropene». Criza politică a început odată cu încercarea unei lovituri de stat în aprilie 2009, iar astăzi ţara nicidecum nu poate găsi o ieşire din aceastgă criză. I-am informat pe colegii şi tovarăşii mei şi despre activitatea unui aţa-numit partid de stînga, care şi-a început «cariera sa politică» printr-un act de trădare şi datorită căruia la funcţia de preşedinte al ţării a fost ales un unionist. Astăzi, UE de acum recunoaşte deschis că Moldova e un stat capturat, fapt despre care, în repetate rînduri, a prevenit PCRM încă din anul 2012. Criza politică de la noi nu e altceva decît nişte reglări de interese ale clanurilor oligarhice cu puterea.

Eu am informat Adunarea Generală a Federaţiei despre activitatea Uniunii Comuniste a Tineretului din Moldova, despre principiile, scopurile şi sarcinile ei. Moldova trezeşte un mare interes. Dar pentru unele organizaţii de tineret, de exemplu, cele din America Latină, ceea ce se întîmplă astăzi la noi a fost un adevărat şooc. Se poate spune că ei doar acum au descoperit pentru sine Moldova noastră.

Dialogul e pornit, el este unul deosebit de constructiv, urmează să ne continuăm munca.

Există perspectiva de a lega în viitor relaţii bilaterale şi colaborarea cu multe organizaţii de tineret din diferite ţări. Primele întîlniri de acest gen de acum au avut loc. În cadrul reuniunii Adunării Generale a Federaţiei, am avut o întrevedere cu Secretarul General al FMTD, Nikolos Papandodimetrio (dumnealui mai este şi lider al aripii de tineret a Partidului Comunist din Cipru) şi cu primul secretar al Uniunii Tinerilor Comunişti
din Cuba, Ludmila Alamo Duenos.

Am avut întîlniri cu toivarăşi din Grecia, Venezuela, Canada şi SUA. Printre altele, în SUA de asemenea sunt tineri care studiază marxismul şi apără poziţiile de stînga, luptă pentru un stat de orientare socială. Acolo activează şi un partid comunist, deşi asupra lui se fac presiuni, se încearcă să fie interzis. Planificăm pentru viitor o colabarorare cu aceste organizaţii. La ei ajung informaţii schimonosite despre Moldova, de aceea au manifestat un mare interes faţă de ceea ce se numeşte «liberalism moldovenesc», au dorit să afle cum trăiesc la noi minorităţile naţionale, cum s-a reflectat asupra întregii societăţi, asupra economiei noastre mult trîmbiţata «istorie de succes» etc.

— Să revenim la Cuba. De ce reuniunea Adunării Generale a fost desfăşurată anume în această ţară? Şi cu ce impresii v-aţi întors de acolo, doar, la sigur, aţi reuşit să comunicaţi cu cineva din cubanezii de rînd?!

— De ce Cuba? Decizia a fost luată de consiliul general al Federaţiei. Organizaţia de tineret din Cuba face parte din structurile de conducere ale FMTD, de aceea alegerea desfăşurării acestei reuniuni a fost previzibilă. Am revenit acasă cu impresii multe şi diferite. Chiar din primele clipe cînd am intrat în Havana, mi s-a aruncat în ochi un grup de copii — elevi cu cravate roşii la gît, — care, împreună cu învăţătoarea lor, traversau strada. De asemenea m-a impresionat că în oraş sunt multe billbord-uri care propagă modul sănătos de viaţă. În Cuba este propagat respectul faţă de oamenii muncii, pe larg sunt propagate şi inernaţionalismul, prietenia popoarelor. Am văzut multe graffito cu Fidel Castro şi Ernesto (Che) Guevara. Comunicînd cu mai mulţi tineri, mi-am dat seama că ideile lui Fidel continuă să fie vii şi cubanezii pînă astăzi sunt entuziasmaţi de principiile revoluţiei.

Exemplul Cubei este unic. Cînd îi întrebam pe cubanezii simpli cît cheltuie ei din bugetul familiei pentru achitarea serviciilor comunale, ei nu înţelegeau întrebarea mea. În Cuba nu există noţiunea servicii comunale, pentru că acolo pentru toate serviciile plăteşte statul, spaţiul locativ este gratuit.

Asistenţa medicală şi studiile — de asemenea sunt gratuite. Iar acum, mutaţi acest tablou în realitatea noastră. Nu vă vine să urlaţi?! Cîţi bani sunt nevoiţi să plătească studenţii pentru contractele de studii sau, de exemplu, cu cîte eforturi şi sacrificii achită pensionarii noştri — şi nu numai ei, ci majoritatea covîrşitoare a populaţiei! — facturile draconice pentru încălzire, lumină electrică, apă şi gaze?!.. În raport cu ei, cubanezii, Noi trăim în lumi diferite...

Interviu realizat de Iuri Dzeatcovschi