«Marele Octombrie şi noi»

Discursul preşedintelui PCRM, Vladimir Voronin, la şedinţa solemnă a activului de partid, consacrată aniversării a 98-a a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie

Stimaţi tovarăşi!

Există evenimente istorice despre care se uită foarte degrabă, dar există evenimente a căror dimensiune este percepută odată cu trecerea timpului. Există evenimente ce rămîn a fi pentru totdeauna mari, în pofida oricăror încercări de ale denigra, de a le diminua rolul în istoria omenirii. Din categoria acestora face parte Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie.

Nimeni nu poate nega faptul că ea a schimbat în mod radical mersul istoriei, oferind omenirii oportunitatea de a trece la o nouă etapă de dezvoltare.

 

Evenimente fără analogie istorică

După importanţa şi influenţa sa asupra evoluţiei mondiale şi a dezvoltării interne a ţării din care făceau parte şi popoarele locuitoare în Moldova, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie nu este o înlocuire mecanică a unei forme de exploatare cu alta. Revoluţia din Octombrie a lichidat toate formele de exploatare a omului de către om, a nimicit toate formele de asuprire naţională şi inegalitate socială, a salvat ţara de o catastrofă economică şi naţională, de pericolul dezmembrării şi subjugării ei de către imperialiştii englezi, americani, japonezi şi alţii. Să ne amintim că primul decret emis de puterea sovietică a fost cel privind politica de pace între toate popoarele de pe pămînt. Revoluţia Socialistă din Octombrie a dat o lovitură nimicitoare asupra modelului capitalismului de atunci, a avut o influenţă decisivă asupra dezvoltării ulterioare a istoriei întregii omeniri. Revoluţia din Octombrie a generat prăbuşirea a patru imperii: Rus, German, Austro-Ungar, Osman. Ca rezultat, s-au format noi state independente: Ungaria, Austria, Polonia, Cehoslovacia, Finlanda, Letonia, Lituania, Estonia. Treptat, oamenii muncii din multe ţări au început să conştientizeze faptul că principala cauză a suferinţelor lor este capitalismul şi că eliberarea de jugul burghez, de exploatatori e posibilă doar pe calea unei revoluţii socialiste.

Revoluţia din Octombrie a contribuit la înteţirea mişcării revoluţionare în întreaga lume. «Mîinile jos de pe Rusia Sovietică!» a devenit lozinca unei largi campanii de solidaritate cu tînăra republică sovietică a tuturor forţelor progresiste din lume. Revoluţia a avut o mare influenţă şi asupra mişcării de eliberare naţională a popoarelor din colonii şi semicolonii. Această mişcare s-a îmbogăţit cu un nou conţinut, ea căpătînd un caracter mult mai insistent şi mai organizat. Măreţele idei revoluţionare ale marxism-leninismului au pătruns în inimile oamenilor fruntaşi din China, India, Mongolia, Japonia, Indonezia, Turcia şi Africa, generînd lupta de eliberare naţională împotriva colonizatorilor. Iar în Germania, Ungaria şi Slovacia, pentru o perioadă scurtă, a fost instaurată puterea sovietică.

Înfruntînd nemaipomenitele dificultăţi de care s-a ciocnit, sub conducerea partidului bolşevicilor, tînăra putere sovietică, învingîndu-i pe duşmani în războiul civil, a procedat la construirea unei noi societăţi.

Mulţi dintre noi, cei din rîndurile membrilor de partid, dar şi cetăţeni fără de partid ai ţării noastre din generaţiile mai vechi, au studiat istoria URSS şi toate etapele de constituire a orînduirii socialiste. Şi, comparînd ceea ce se întîmplă astăzi în Moldova, apreciind complexitatea şi imprevizibilitatea evenimentelor, preţuim şi mai înalt eroismul şi faptele fără egal săvîrşite de bolşevici pe parcursul construirii primului în lume stat socialist.

 

Să pătrundem în ceea ce a fost, tovarăşi!

De acum în anul 1937, adică doar la zece ani după biruinţa lui Octombrie, în Uniunea Sovietică a fost înfăptuită industrializarea şi colectivizarea, adică au fost puse temeliile durabile ale socialismului. De exemplu, doar producţia industrială a crescut de patru ori în comparaţie cu anul 1928. Dar ce vedem noi astăzi? Cei care guvernează Moldova în ultimii 6 ani au nimicit şi au jefuit tot ceea ce noi, comuniştii, am construit şi am dezvoltat cu eforturi colosale, începînd cu anul 2001.

Lichidînd analfabetismul în mase şi realizînd revoluţia culturală, URSS a transformat socialismul într-o alternativă convingătoare a capitalismului. Anume aceste succese, precum şi patriotismul, eroismul, încrederea în PCUS şi în viitorul statului socialist au fost componentele Marii Victorii asupra fascismului în Marele Război pentru Apărarea Patriei.

În anii postbelici, printre cele mai importante succese economice şi politice pot fi numite prima în lume centrală electrică atomică şi primul satelit cosmic, zborul istoric în cosmos al lui Iurii Gagarin şi crearea scutului de rachete nucleare, obţinerea unei parităţi militaro-politice cu SUA şi construcţia BAM-ului, inestimabila experienţă de integrare în cadrul CAER şi ajutorul acordat popoarelor din Asia, Africa, America Latină în lupta lor împotriva colonialismului.

 

Respect pentru trecutul politic

 

Stimaţi tovarăşi!

Cu cît mai profund analizăm astăzi ceea ce se întîmplă în ţară după plecarea puterii sovietice, chipul statului sovietic devine cu atît mai măreţ, mai inteligibil şi mai apropiat nouă. Fără a idealiza trecutul, conştientizăm şi simţim şi mai profund rezultatele nepieritoare şi de neuitat ale Marelui Octombrie. Doar nu poţi să-ţi imaginezi revoluţia ca pur şi simplu o salvă de pe Aurora sau să-i ţii minte doar pe marinarii şi soldaţii încinşi cu bandă de mitralieră, intrînd în Palatul de Iarnă. Ceea ce caracterizează în principal Marea Revoluţie din Octombrie este colosalul şi neverosimilul progres în conştiinţa maselor. Revoluţia a însemnat naşterea unui om al viitorului. Ea a dat milioanelor de oameni încredere şi speranţă că este posibilă construirea unei societăţi echitabile.

Pentru toţi acei care, după Revoluţia din Octombrie, în diferite ţări şi-au consacrat viaţa luptei pentru echitatea socială, pentru frăţia între popoare, pentru umanism, revoluţia din 1917 a devenit un adevărat exemplu al faptului că omul poate schimba şi redirecţiona mersul timpului, mersul evenimentelor şi chiar al însăşi evoluţiei istorice.

Fără nici o îndoială, Revoluţia din Octombrie a fost revoluţia celor tineri. Nu întîmplător, în zilele primei revoluţii ruse, Lenin, nu fără mîndrie, scria: «Noi suntem un partid al viitorului, iar viitorul aparţine tineretului. Noi suntem un partid al inovatorilor, iar în rîndurile inovatorilor se încadrează mult mai activ anume tinerii. Noi suntem partidul unei lupte pline de sacrificiu cu tot ce e vechi şi putred, iar la o asemenea luptă primii întotdeauna se vor avînta cei tineri».

 

Şi astăzi în rîndurile partidului nostru intră tineri ce conştientizează că doar cu noi, comuniştii, poate fi obţinută o echitate socială, o egalitate şi o frăţie între popoare. Doar comuniştii propagă ideologia construirii unui stat de orientare socială. Doar comuniştii nu pierd legătura cu trecutul, preiau învăţăminte din victoriile şi eşecurile acestui trecut.

Doar comuniştii respectă trecutul lor politic. Chiar dacă în acest trecut au fost şi victorii grandioase, şi înfrîngeri dureroase, întotdeauna a persistat un nemaiauzit eroism şi deziluzii chinuitoare. Dar să ştie toţi şi, în primul rînd, tineretul că noi nu întoarcem spatele fostei istorii a PCUS şi nici fostului stat sovietic. Noi nu am fost şi nici nu vom fi vreodată alături de acei anticomunişti inveteraţi care la timpul lor au discreditat drapelul de partid, care primii au părăsit nava cu numele «PCUS».

Atrageţi atenţie asupra faptului că pînă şi cei mai principiali adversari şi oponenţi ai ideologiei comuniste nu pot nega marea importanţă a Revoluţiei Socialiste din Octombrie, nu pot să nu recunoască meritele Partidului comunist, care, în termene istorice nemaipomenit de scurte, a reuşit să ridice ţara, înapoiată şi fără speranţe, spre un viitor, de la plug de lemn pînă la înălţimi cosmice.

 

De la sapă de lemn — la înălțimi cosmice

 

Dragi prieteni!

Renunţarea la abordarea ştiinţifică a organizării economiei socialiste, preluarea nechibzuită şi neîndreptăţită a aşa-numitelor metode de piaţă, dar, în esenţa lor, metode capitaliste de dezvoltare a producţiei, acestea fiind puse la baza concepţiei «reformei», a condus la abaterea de la calea socialistă în URSS şi în ţările Europei de Est. Erorile şi trădările comise de conducerea de vîrf a ţării au creat condiţii pentru restaurarea capitalismului. Politica «reformei» este rezultatul potlogăriei celor care au semnat acordul din Belovejsk şi, prin acesta, au condamnat la pieire existenţa URSS. Ceea ce, ulterior, a provocat o reacţie în lanţ de restaurare a capitalismului în fostele ţări socialiste din Europa de Est.

 

Cît de negativă a fost influenţa acestui proces asupra destinului fostelor popoare din URSS putem urmări în baza exemplului Moldovei noastre. Voi aminti că, în anii existenţei Moldovei ca republică unională, ţara a fost industrializată în totalitate. Au fost date în exploatare noi întreprinderi industriale înzestrate cu cel mai performant utilaj, au fost create ramuri necunoscute pînă atunci de industria moldovenească, cum ar fi cea electrotehnică, de construcţie de aparate şi instrumente, energetică, metalurgică. Să ne amintim că în Moldova au funcţionat uzinele «G. Cotovschi», «Vibropribor» («Виброприбор»), «Microprovod» («Микропровод»), «Electrotocipribor» («Электроточприбор»), «Moldavcabeli» («Молдавкабель»), «Electro-аparatura» («Электро-аппаратура»), «Plodselhozmaş» («Плодсельхозмаш»), Uzina de Tractoare, apoi şi Uzina de turnătorie de la Tiraspol, Uzina Metalurgică de la Rîbniţa. Moldova exporta mărfuri industriale în mai mult de 60 de ţări din lume.     

    

Agricultura a fost transformată într-o ramură a economiei cu un înalt nivel de mecanizare şi cu o dezvoltare intensivă. Pentru întîia oară în Uniunea Sovietică, pe baze ştiinţifice, a fost efectuată sinteza agriculturii, ştiinţei şi industriei. Asta a dat posibilitate de a concentra toate etapele într-un proces unic continuu — de la creşterea materiei prime pînă la produsul finit. Avînd în posesia sa mai puţin de un procent din toate terenurile arabile ale URSS, Moldova producea mai mult de 5% din întreaga producţie agricolă a URSS.

În aceeaşi perioadă, s-a îmbunătăţit considerabil nivelul de trai al cetăţenilor, au fost lichidate şomajul, sărăcia, analfabetismul, au dispărut bolile sociale. Întreaga Moldovă a fost electrificată. Au crescut veniturile personale ale tuturor categoriilor de cetăţeni. Din contul fondurilor publce, erau asigurate studiile şi asistenţa medicală gratuite, achitate pensiile, bursele pentru studenţi, concediile, foi de tratament în sanatorii şi case de odihnă, întreţinerea copiilor în instituţii preşcolare, manuale gratuite. Pentru cetăţenii Moldovei au fost construite mai mult de un milion de apartamente, sute de spitale, case de cultură, biblioteci, şcoli, activau 13 instituţii de învăţămînt superior, 50 de tehnicumuri, Academia de Ştiinţe, 10 teatre profesioniste, televiziunea, Studioul «Moldova-film». Orchestrele de muzică populară «Lăutarii», «Folclor», Capela Corală «Doina», Ansamblul «Joc» şi-au cucerit o faimă mondială. De toate acestea, cu regret, astăzi ne amintim ca despre ceva aproape imposibil să fi existat. Iar mulţi dintre cei care astăzi sunt trecuţi abia de 30 de ani de acum se îndoiesc că în Moldova noastră a fost cîndva anume aşa.

 

PCRM — partidul patrioților, partidul viitorului

Tovarăşi!

Peste doi ani, se vor împlini 100 de ani de la Revoluţia din Octombrie. Putem considera că în timpul acesta au venit pe lume şase generaţii. Fiecare din aceste generaţii a avut cota sa de participare la apărarea, construirea şi dezvoltarea statului sovietic. Acelaşi destin l-a avut şi generaţia anilor ’60.

Din anii ’80, a început să fie distrus şi negat tot, inclusiv cele mai evidente lucruri. În acest răstimp, se fac încercări de a ni se lua principalul — memoria trecutului şi speranţa la viitor. O parte din societate s-a supus tacit acestei presiuni, pe cînd alta se împotriveşte în mod activ. Astfel, în Moldova a apărut necesitatea unui partid capabil să lupte pentru binele oamenilor ce opun rezistenţă distrugerii, pentru realizarea speranţelor acestora, capabil să opună rezistenţă haosului şi dezmăţului din ţară. Capabil să construiască o viaţă demnă de om. De aceea, anume în această perioadă şi în aceste condiţii, în pofida dezorientării şi indiferenţei societăţii, a apărut Partidul Comuniştilor din Republica Moldova — partidul patrioţilor, partidul viitorului.

Acei tovarăşi ai noştri, care la 22 octombrie 1993 s-au adunat la conferinţa constitutivă, erau ferm convinşi că noul partid anume aşa şi trebuie să se numească, aproape identic cu cel care fusese interzis. Prin denumire, am ţinut să subliniem şi succesiunea, şi sarcinile, şi scopurile noastre pentru viitor.

 

Atunci, cu 22 de ani în urmă, noi, comuniştii moldoveni, am declarat ceea ce repetăm pînă astăzi: că ne-am unit să luptăm nu de dragul puterii, nu pentru a domina politic în societate. Scopul nostru e acelaşi — republică, puterea poporului, socialism. Noi suntem obligaţi să creăm în ţară o nouă ordine, una ireversibilă. Şi cînd vorbim despre modernizarea societăţii, în primul rînd avem în vedere modernizarea relaţiilor sociale. Noi suntem ferm convinşi că societatea moldavă este capabilă să creeze un nou model, şi anume un model stabil de dezvoltare, care s-ar baza pe păstrarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii Moldovei. Avem sarcina de a constitui astfel de relaţii, ca dezvoltarea statalităţii noastre să nu depindă de conjunctura politică, de oligarhi şi hoţi, de sfătuitori din afara ţării. Noi, comuniştii, în repetate rînduri am propus proiecte de construire a unor asemenea relaţii. Relaţii în care societatea nu s-ar sufoca în cleştele grupărilor de clan şi criminale, în care nivelul de echitate nu va depinde de dispoziţia şi caracteristicile morale ale politicienilor şi deputaţilor, care au acaparat puterea prin metode necinstite. Doar o asemenea concepţie e capabilă să-i consolideze pe cetăţenii ţării noastre polietnice, să servească drept fundament pentru formarea şi activitatea tuturor institutelor puterii din stat. Astăzi, cînd ne aflăm în faţa pericolului destrămării statului, un asemenea sistem al puterii este actual ca niciodată pînă acum. Dacă nu vom înfăptui în Moldova o asemenea modernizare revoluţionară, se poate întîmpla un lucru ireparabil — ne vom pierde ţara pe care am moştenit-o de la domnitorul Ştefan cel Mare.

 

Noi am demonstrat: Moldova este un stat independent, un stat suveran

Stimaţi tovarăşi!

Lenin spunea: «Pentru a obţine succes, răscoala nu trebuie să se sprijine nici pe un complot, nici pe un partid, ci pe clasa de avangardă. Asta în primul rînd. Răscoala trebuie să se sprijine pe avîntul revoluţionar al poporului. Asta în al doilea rînd. Răscoala trebuie să se sprijine pe un astfel de moment de cotitură în istoria revoluţiei crescînde, cînd spiritul activ al celor mai progresiste rînduri ale poporului e cel mai înalt, cînd sunt tot mai puternice ezitările în rîndurile inamicului şi în rîndurile prietenilor încă şovăielnici ai revoluţiei. Asta în al treilea rînd». Noi, moştenitorii leninismului, nu trebuie să percepem la propriu cuvîntul «răscoală». E ceea ce a fost în trecut. Însă nimeni nu poate nega faptul că, în societatea moldavă, astăzi ca niciodată s-au intensificat stările de spirit revoluţionar. Şi acestea au apărut nu din voia întîmplării, ci datorită Partidului Comuniştilor care, în lupta sa în opoziţie, se sprijină nu pe complot, cum au făcut-o cei care au organizat tulburările din 7 aprilie 2009, şi nu doar pe propriul lor partid, ci pe întreaga societate moldavă.

Şi anume datorită faptului că Partidul Comuniştilor se sprijină pe popor şi lucrează întru binele poporului, el a reuşit să obţină succese serioase în activitatea sa. Dacă e să facem un total onest al istoriei politice a Moldovei independente, e pur şi simplu imposibil să nu tragem următoarea concluzie: astăzi, în Moldova nu există o altă organizaţie politică mai consecventă, mai rodnică în activitatea sa, organizaţie care să se schimbe în mod atît de dinamic, totodată, păstrîndu-şi esenţa sa politică, decît Partidul Comuniştilor.

Dumneavoastră ţineţi minte că istoria PCRM nu a început odată cu declararea independenţei Moldovei. Aşa-numita putere democratică avea frică de noi, de aceea partidul a fost înregistrat doar în anul 1993. Dacă e să ţinem cont de faptul că diferite organizaţii şi grupuri politice apărute înaintea PCRM demult nu mai există, atunci şi întreaga istorie politică a Moldovei putem s-o măsurăm cu etapele pe care le-au parcurs doar comuniştii.

În anii ce au trecut, am acumulat o experienţă unică de luptă politică. Amintiţi-vă, activitatea ne-am început-o, practic, în ilegalitate, dar la alegeri am învins de trei ori. În opoziţie ne-am plasat în mod demn. Subliniez: pentru PCRM, interesele Moldovei întotdeauna au fost mai presus de cele personale şi de partid. Activitatea noastră a fost şi continuă să fie interpretată în mod diferit. De acum de cîte ori ni s-a prezis dispariţia de pe arena politică! Şi totuşi, după cum vedeţi, majoritatea oponenţilor noştri au dispărut, fără a lăsa careva urme în istoria ţării, pe cînd Partidul Comuniştilor trăieşte, se dezvoltă şi continuă lupta sa pentru interesele ţării şi ale poporului.

Auzim şi pînă astăzi numeroase interpretări privind locul şi rolul Partidului Comu-niștilor. Numărul acestora a fost deosebit de mare în anii cînd ne aflam la guvernarea ţării. Atunci au fost timpuri complicate. De fapt, a fost un examen serios al valabilităţii partidului nostru, examen pe care l-am susţinut din 2001 pînă în 2009. Şi l-am susţinut cu demnitate şi în mod onorabil.

Amintiţi-vă în ce hal se afla ţara atunci cînd am preluat-o din mîinile celor ce au guvernat-o 10 ani la rînd, începînd cu 1991, cei care «au prihvatizat» toate domeniile economiei, au dus «grădina înfloritoare» a Uniunii Sovietice la sărăcie şi întunecime.

Oare o asemenea independenţă au promis poporului cei care adunau în Piaţă o mulţime de oameni şi care ţipau de la microfoane că Moldova mai că a ajuns în rai şi nu-i va mai hrăni pe ocupanţii ruşi?! Şi ce a făcut, de fapt, acea adunătură de inşi, care s-a aflat la putere în toţi acei ani? Ei au rupt legăturile economice şi cooperarea cu republicile fostei URSS, statornicite pe parcurs de decenii, au declanşat pe Nistru un război fratricid cu scopul de a diviza ţara şi după aceea de a o uni cu Romвnia. Pe calea unei «prihvatizări» hoţeşti, practic, au distrus întreaga bază economică a ţării. Ca rezultat, în 2001 Produsul Intern Brut s-a redus cu două treimi în raport cu cel din 1990. Moldova a rămas fără industrie şi fără agricultură intensivă. Datoria de stat către creditorii străini în 2001 alcătuia 65% din Produsul Intern Brut.

Amintiţi-vă. Pensia medie lunară era de 87 de lei, salariul mediu pe economie — 408 lei. Şi acestea nu erau achitate cu lunile, chiar şi timp de jumătate de an.

Majoritatea spitalelor raionale au fost închise. Salariul mediu în domeniul ocrotirii sănătăţii şi cel al educaţiei era un pic mai mare de 200 de lei. Deconectările în veier ale luminii electrice devenise o normă. În schimb, creştea nivelul criminalităţii organizate, oamenii erau jefuiţi chiar şi ziua în ameaza mare. Anume o astfel de «moştenire» i-a revenit Partidului Comuniştilor la preluarea guvernării ţării în anul 2001.

Din respectiva stare de lucruri a şi decurs principala noastră sarcină de primă importanţă: a stopa căderea economiei, a stabiliza situaţia financiară, a determina premisele necesare pentru o creştere economică.

Desigur, într-un raport nu le poţi expune pe toate cele prin care am trecut în cei opt ani de guvernare. Şi nici cum am reuşit să schimbăm situaţia în bine. Totuşi, voi aduce cîteva exemple.

În anii cînd la guvernare s-a aflat PCRM, am reuşit să atingem şi chiar să depăşim unii indici obţinuţi de Moldova Sovietică. Către anul 2009, Produsul Intern Brut a crescut cu 59%, iar datoria de stat s-a micşorat pînă la 13%.

Au fost restabilite raioanele, gazificate toate centrele raionale şi majoritatea satelor, construite aporoape 400 kilometri de drumuri şi portul naval Giurgiuleşti. Regulat erau majorate salariile, pensiile şi bursele, şi această majorare mergea înaintea creşterii preţurilor la tarife şi mărfuri. A fost adoptată Legea cu privire la indexarea depunerilor cetăţenilor în băncile de economii. De cîteva ori a fost mărită indemnizaţia la naşterea copiilor. Au fost restabilite şi construite noi spitale, grădiniţe de copii, şcoli, obiecte de menire culturală. Veniturile bugetului de stat s-au majorat de patru ori, iar bugetului asigurărilor sociale — de cinci ori.

Salariul mediu a crescut de şase ori. În comparaţie cu anul 2001, salariul pedagogilor a fost mărit de şapte ori, iar al lucrătorilor din domeniul ocrotirii sănătăţii — de 9 ori. De opt ori s-a majorat nivelul mediu al pensiilor pe ţară.

Timp de 8 ani, au fost create 327 mii de locuri de muncă. Volumul investiţiilor  străine a crescut de patru ori. A fost înfăptuită o amnistie fiscală şi o amnistie a capitalului. A fost lichidată complet criminalitatea. S-a dus o luptă intensă împotriva corupţiei.

Îndeplinind cu succes planul de colaborare cu Uniunea Europeană pe parcursul a trei ani, de la 1 martie 2008, Moldova a obţinut dreptul la comerţ asimetric cu ţările UE. Iar dacă mai punem aici şi posibilitatea Moldovei de a avea relaţii de comerţ liber cu ţările CSI, putem afirma că am reuşit să creăm pentru Moldova o situaţie de ţară unică ce avea un acces concomitent atît la pieţele din Est, cît şi la cele din Vest. În acest context, este absolut inexplicabilă graba în care alianţa de la guvernare a semnat Acordul de Asociere cu UE, prin acesta tăind toate căile Moldovei spre pieţele Rusiei şi ale ţărilor CSI.

Toate acestea constituie un rezultat al acţiunilor întreprinse de comunişti în timpul aflării lor la guvernarea ţării. Bineînţeles, oamenii aşteptau de la noi mai mult. Şi era firesc să aştepte. Dar noi am făcut principalul. Noi, cu toţii împreună, toţi oamenii de bună voinţă, am demonstrat că Moldova este capabilă, că ea poate şi trebuie să construiască statul său propriu, suveran şi independent.

 

Bătălia principală — pentru popor, pentru țară!

 

Stimaţi tovarăşi!

Cu regret, această perioadă de 8 ani de ascensiune a ţării a fost întreruptă în aprilie 2009, în rezultatul unei lovituri de stat săvîrşite de partidele liberale oligarhice. Tot ceea ce se întîmplă de la 2009 încoace aminteşte un adevărat genocid împotriva poporului, a copiilor şi pensionarilor. Noi vedem nesfîrşitele reglări de conturi ale clanurilor mafiote criminale, care se numesc pe sine partide şi se află la guvernarea ţării. În ţară întîietatea o are nu legea şi Constituţia, ci banii şi interesele. Oamenii sunt speriaţi şi dezorientaţi şi dezinformaţi.

Este ceea ce este — aşa-numita putere a înlăturat total societatea de cele ce se întîmplă în ţară, supunîndu-şi definitiv sistemul electoral şi judiciar, băncile, organele de ocrotire a ordinii de drept şi judecătoriile.

Sistemul oligarhic şi de clan de guvernare a ţării, cumetrismul şi corupţia au condus la degradarea totală a tuturor institutelor democratice. Cel mai important institut democratic — alegerile — s-a transformat într-o cumpărare făţişă a alegătorilor şi în falsificări permanente ale rezultatelor votării. Faptul că Republica Moldova este un stat capturat de mafie Partidul Comuniştilor l-a declarat încă în anul 2010. Iar astăzi aceasta o recunosc în mod deschis chiar şi unii reprezentanţi ai clanurilor de partid corupte. Moldova se află într-o criză sistemică permanentă, iar la guvernare se află nici nu oligarhii, ci un conglomerat mafiotic-banditesc.

 

Pe parcursul a 6 ani, sub paravanul «integrării europene», politicienii mincinoşi, fricoşi şi corupţi, la care nu le pasă de popor, au furat tot ce a mai rămas în Moldova. Făcînd demagogie şi trăncănind în ceea ce priveşte integrarea europeană, cei de la putere nu au adoptat nici o lege europeană şi nu au făcut nici un pas înainte pe calea modernizării europene a Moldovei.

Lupta împotriva corupţiei este mai mult o imitaţie de dragul celor de la Bruxelles şi Strasbourg.

 

Tot sub pretextul «integrării europene», liberal-democraţii, liberalii şi democraţii au furat miliardul de dolari din Banca de Economii.

 

În felul acesta, cu mincinoasa lozincă a «integrării europene», ei fără nici o ruşine jefuiesc poporul. Potrivit ultimelor sondaje, mai mult de 85 la sută din populaţia Moldovei consideră că ţara a pornit într-o direcţie greşită. Cetăţenii noştri s-au transformat în eurosceptici anume din cauza acestor politicieni şi a politicii promovate de ei.

 

Stimaţi participanţi la mitingul festiv!

Să ne amintim versurile din imnul nostru de partid «Internaţionala», care ne îndeamna să nu aşteptăm ca Dumnezeu, sau ţarul, sau eroul să vină şi să ne elibereze şi să ne dea tot ceea ce ne dorim, ci să facem noi înşine acest lucru.

 

Cred că asta o înţeleg toţi cetăţenii ţării. Sarcina noastră comună este de a le explica oamenilor şi în continuare din ce cauză trăiesc aşa cum trăiesc, cine şi ce planuri urzesc pentru a nimici Moldova ca stat suveran. De exemplu, în ultimii şase ani, ce aţi auzit dumneavoastră să se spună referitor la unificarea ţării noastre, adică la soluţionarea problemei transnistrene? Pe timpul guvernării noastre, am întreprins numeroase încercări de a o face, multe — reuşite. Dar principalul ce am reuşit să obţinem a fost că în toţi cei opt ani de guvernare, în urma relaţiilor şi colaborării cu tovarăşii şi prietenii noştri din Transnistria, acolo nu a răsunat nici o împuşcătură, nu s-a vărsat nici un strop de sînge. Ce se întîmplă acum în Transnistria? Nimeni nu ştie. Mai mult decît atît, politica promovată de alianţele de la guvernare e anume ca să nu se întreprindă nimic pentru soluţionarea problemei transnistrene. În mod intenţionat, această problemă este uitată, lăsată în voia sorţii, pentru ca, ştiţi dumneavoastră, să nu fie nici un impediment la stabilirea hotarului pe Nistru. Cu alte cuvinte, se întîmplă lucruri foarte periculoase. Şi este vorba nu de altceva — este vorba despre viitorul ţării noastre!

Şi astăzi, ca şi în toţi anii trecuţi, în lupta pentru ţară şi pentru popor, rolul conducător îi revine Partidului Comuniştilor. 

 

În acestea, precum şi în alte probleme de dezvoltare statală, poziţia Partidului Comuniştilor rămîne neschimbată pe parcurs de decenii. În capul mesei, comuniştii pun interesele ţării şi ale poporului şi totdeauna pornesc de la o filosofie simplă, dar importantă. Procesele politice ce se produc astăzi în Parlament şi în Guvern tot mai mult şi mai mult amintesc de o cîrdăşie împotriva poporului. PCRM nu a participat şi nici nu va participa vreodată la această cîrdăşie. Noi niciodată nu vom merge împotriva intereselor ţării şi ale poporului.

Ieşirea din situaţie e una. Ne-o sugerează experienţa şi realizarea practică a ideilor Marelui Octombrie. E lupta fermă pentru eliberarea statului de structurile oligarhice şi transmiterea întregii puteri Suveranului, adică poporului. Concomitent cu democraţia politică, e necesar să fie înfăptuită şi democraţia economică. Resursele economice ale ţării trebuie să devină accesibile pentru toţi participanţii la activitatea economică şi să fie distribuite în mod transparent. Institutele statului trebuie să activeze întru binele Omului şi al dezvoltării ţării, ci nu întru protejarea schemelor corupte şi a intereselor stăpînilor de la putere.

 

Prieteni!

Din numele Comitetului Central al Partidului Comuniştilor, vă felicit pe dumneavoastră şi întreg poporul moldav cu prilejul aniversării a 98-a a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. În persoana dumneavoastră, îi felicit şi pe scumpii noştri tovarăşi de idei, pe toţi membrii de partid, pe comsomolişti şi veterani, pe curajoşii şi neînfricaţii moştenitori ai lui Octombrie, devotaţi principiilor noastre, fideli patrioţi ai ţării şi adevăraţi internaţionalişti. Sunt ferm convins că marea cauză de eliberare a omului de sub jugul robiei şi al asupririi nu este o utopie, ci este principalul sens şi unicul scop demn de o adevărată luptă politică.

Să întîmpinăm jubileul de 100 de ani al Marelui Octombrie cu eliberarea deplină a Moldovei noastre de cei care stau în calea dezvoltării ei!

 

Trăiască Partidul Comuniştilor din Republica Moldova!

Trăiască Republica Moldova!

Trăiască Marele Octombrie!

скачать dle 10.6фильмы бесплатно