Quo vadis, Moldova?

În cazul în care Moldova nu va proceda la reforme, Uniunea Europeană ar putea să suspendeze regimul liberalizat de vize 

La sfîrşitul lui octombrie curent, datorită, în temei, eforturilor depuse de PCRM, a fost demisionat încă un guvern «proeuropean» corupt — guvernul Streleţ. La ziua de astăzi se poartă negocieri cu privire la fomarea unui nou cabinet de miniştri. Şi acest viitor guvern trebuie să fie compus în exclusivitate din profesionişti. În caz contrar — din nou vom fi constrînşi să mergem pe drumul în nicăieri. În caz contrar, Moldova nu va reuşi să iasă din criza în care au aruncat-o euroliberalii.

Continuarea, fără de nici o alternativă, a cursului spre eurointegrare poate duce ţara la pieire. Şi tot la pieire o pot duce lupsa de dorinţă şi de voinţă de a face o nouă alegere. De cîte crize politice mai avem nevoie pentru ca ţara să se trezească din amorţeala sa? Pentru ca fiecare dintre noi să înţeleagă că Moldova nu va avea un viitor atîta timp cît va fi condusă de «eurointegratori»? Doar după fiecare etapă de confruntare politică situaţia se agravează, lunecînd spre un haos de model ucrainean.

Consecinţele destrămării Uniunii Sovietice — cea mai mare catastrofă geopolitică din secolul XX — au avut un efect nefast asupra dezvoltării ţării. Prăbuşirea economiei naţionale, conflictul armat de pe Nistru, viaţa la supralimita sărăciei a majorităţii populaţiei... Moldova a trecut prin toate acestea. Dar în timpul celor opt ani de guvernare a comuniştilor, oamenii au recăpătat speranţa că ziua de mîine va fi mai bună. Gastarbeieterii au început să revină pe la casele lor, a pornit să se dezvolte business-ul, iar investitorii străini nu se mai temeau să investească capitalul lor în dezvoltarea producerii de la noi.

Generaţia «euro»

Ce se întîmplă astăzi? Seamănă cu o întoarcere a timpurilor tulburi din anii ’90, ani în care a fost jefuită ţara şi poporul.

Ce viitor o aşteaptă pe Moldova? Cum va fi Moldova peste 10-20 de ani? Ce generaţie de cetăţeni ai Moldovei va veni în locul celei de astăzi? Ultima întrebare nu e pusă pur şi simplu de dragul întrebării. Timp de jumătate de secol, s-a maturizat o nouă generaţie, căreia zi de zi în creieri i-a fost băgat spiritul de ploconire în faţa Occidentului. A crescut o generaţie care nu cunoaşte istoria patriei sale, pentru care memoria faptei eroice a ostaşului sovietic căzut pe cîmpul de luptă al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, al celui de Al Doilea Război Mondial constă doar în cîteva alineate sărăcăcioase din manualul şcolar (asta în cel mai bun caz). În şcolile din Moldova, copiii noştri studiază istoria unui stat străin — a României. Tinerii constituiţi după tipare liberale nu sunt capabili să vadă lucruri evidente, nu sunt capabili să perceapă descurajatoarele perspective pe care le deschide ţării noastre asocierea cu Europa. De ce se întîmplă asta? Pe de o parte — ei nu cunosc sau nu văd o alternativă, pe de alta — ei îşi leagă viitorul său nu de propria patrie, ci de Uniunea Europeană, cu «visul» impus lor, acesta urmînd să se realizeze doar într-un salariu în «euro».

Nu vis, ci jug european

Pentru un asemenea «vis», în ultimii şase ani a fost ticluită «istoria de succes» a Moldovei, activ vehiculată de curatorii europeni. În final, «istoria succesului» s-a transformat într-o totală deziluzie, în primul rînd, pentru înşişi cetăţenii Moldovei. UE doar acum a început să conştientizeze ce putere a crescut ea cu banii săi şi cu sprijinul politic total. Dar, în închipuirea unor cetăţeni de-ai noştri, noţiuni ca «eurointegrare» şi «asociere» sunt şi pînă acum vagi. Pe cînd între dînsele există o mare diferenţă.

«Integrare europeană» înseamnă calitate de membru deplin al UE, în care statul, ca membru al uniunii, şi uniunea, în raport cu statul ce intră ăn componenţa ei, au una faţă de alta obligaţii reciproce şi nici una din părţi nu are dreptul să le încalce. Iar Acordul de Asociere cu UE este, în linii mari, o afacere dubioasă, în care s-a ţinut cont în exclusivitate de interesele politice şi economice ale Uniunii Europene, iar principalul ei scop este acapararea de către corporaţiile transnaţionale şi monopolurile occidentale a pieţelor de desfacere a mărfurilor şi serviciilor, de obţinere din ţările semnatare ale acestui document înrobitor a unor forţe de muncă ieftine şi calificate. Cu alte cuvinte, componentele Alianţei ce guvernează Moldova, manipulînd opinia publică, pur şi simplu au «ambalat» acordul într-un înveliş populist frumos şi l-au vîndut alegătorilor. Şi alegătorii s-au lăsat înşelaţi. Acum, în urma respectivei afaceri, avem de suferit cu toţii.

Regim doar pentru o singură parte

Încă în primăvara acestui an, Agenţia de informaţii BBC, într-un material mare intitulat "Parteneriatul Estic în ajunul summit-ului de la Riga», parcă în mod special a subliniat faptul că în documentele însăşi ale UE, acest format se numeşte «apropiere de UE» şi nu conţine nici o referire privind posibilele perspective de a deveni membri cu drepturi depline ale UE pentru statele din Parteneriatul Estic.

Trei din cele şase ţări ale respectivei iniţiative — Ucraina, Georgia şi Moldova — îşi anunţă dorinţa de a adera în viitor la UE. Dar vorba e că acest document chiar din capul locului nu prevedea calitatea de membru. Se vorbea doar despre intenţia de a stabiliza şi consolida situaţia la hotarele UE şi a avea la aceste hotare parteneri previzibili. Cu alte cuvinte, ni se atrage atenţia asupra faptului că integrare europeană nu va fi niciodată şi, cum se spune, pentru nimic în lume. Dar ce va fi atunci? Va fi doar o destabilizare a Moldovei prin promovarea unor reforme distrugătoare pentru ea, în scopul de a o putea jefui mai eficient şi înrobi din punct de vedere financiar.

UE i-a oferit Republicii Moldova un regim liberalizat de vize, prezentînd acest lucru drept o realizare colosală. Nu trebuie să uităm însă că stăpînă a vizelor sale este UE, aşa că... a vrut — ni le-a oferit, n-a vrut — nu ni le-a oferit.

Acest lucru nu-l ascund chiar nici funcţionarii europeni. Şi anume: că, în cazul în care în Moldova nu vor fi promovate reforme, UE poate suspenda liberalizarea regimului de vize.

Eleonora Lucescu