Lenin — numele care a schimbat istoria omenirii

Opiniile și evaluările istorice ale rolului lui Vladimir Ulianov (Lenin) se remarcă printr-o polaritate excesivă. Indiferent de estimările negative sau pozitive ale activității lui Lenin, chiar și mulți cercetători necomuniști оl consideră cel mai important activist public revoluționar din istoria mondială.

Coincidențele nu sоnt оntоmplătoare

Оn 1670, оn оmprejurimile orașului cetate de pe Volga — Simbirsk, s-a dat o luptă sоngeroasă оntre trupele cazace-țărănești ale atamanului Stepan Razin și gruparea detașamentelor țariste sub conducerea rudei țarului — cneazul Bareatinski. Rebelii au fost suprimați, peste un timp, a fost predat autorităților оnsuși Stepan Razin, care a fost executat la Moscova, оn Piața Bolotnaia...

…Оmprejurările istorice din acea perioadă nu presupuneau un rezultat victorios ale unei revolte țărănești. Peste 200 de ani, оn 1870, оn același Simbirsk, оn familia promotorului educației publice și оnvățămоntului Ilia Ulianov s-a născut un băiat, care a primit numele de Vladimir.

Capacitățile extraordinare ale lui Volodea Ulianov, memoria fenomenală și perseverența necaracteristică unui copil a fost remarcată de mulți contemporani, inclusiv de Fiodor Kerenski — directorul gimnaziului din Simbirsk, tatăl acelui Alexandr Kerenski, care, оn octombrie 1917, a fost răsturnat din funcția de șef al Guvernului Provizoriu.

De altfel, оn devenirea lui Vladimir Ulianov, pe care la maturitate lumea l-a cunoscut sub pseudonimul partinic Lenin, a jucat un rol important un alt Alexandr — fratele mai mare, revoluționar și membru al Organizației «Voința Poporului».

Alexandr Ulianov credea sincer că lichidarea țarului, ca și simbol al autocrației, poate schimba cursul istoriei. El pregătea cu fermitate un atac. Dar a fost trădat și executat prin spоnzurare la vоrsta de doar 21 de ani.

Este de remarcat faptul că Alexandr Ulianov a renunțat la posibilitatea de a solicita iertarea țarului, оn schimb, un oarecare Pilsudski, care era judecat оn aceeași cauză, a cerut iertare și a fost amnistiat. Peste mulți ani, Rusia Sovietică va intra оn război cu Polonia condusă de fostul revoluționar Pilsudski. Iată ce zigzag-uri poate prezenta istoria...

…Moartea fratelui a determinat оn mare parte drumul vieții lui Vladimir Ulianov. Adevărat, el a decis să meargă pe o «altă cale». Nici teroarea și nici victimele inutile nu au constituit orientarea viitorului conducător al statului omului muncitor, ci sistemul de lucru pentru crearea organizației capabile să influențeze situația оn societate, să schimbe cursul istoriei.

 

Punctul de reper

«Dați-ne organizația revo­luționarilor și noi vom răsturna puterea țaristă», așa, asemenea anticului Arhimede, cu ajutorul pоrghiei gata să răstoarne Pămоntul, Ulianov-Lenin intenționa să răstoarne puterea monarhică și burgheză.

Avangarda forțelor obștești progresiste a fost partidul revoluționarilor, detașamentul consolidat și disciplinat al persoanelor cu aceleași idei. Lenin a creat o atare organizație concomitent cu desfășurarea presei revoluționare — ziarul «Scоnteia».

Controversele acelei perioade se exprimau оn crizele puterii, care, teoretic, au fost conștientizate de Lenin ca și situație revoluționară оn care este important să găsești veriga de bază de care odată ce te agăți poți trage tot lanțul relațiilor sociale la un nou nivel istoric.

Edificarea partidului revolu­ționar nu a fost un proces simplu. Lenin s-a manifestat оn calitate de organizator, polemic și lider strălucit. Totodată, așa cum remarcă contemporanii, оn special, același Gorki, liderul orientării bolșevice a social-democrației ruse era modest ca persoană și destul de nepretențios оn comparație, să zicem, cu aceiași Plehanov și Troțki. Analiza politologică a lui Lenin, viziunea sa asupra situației оn general, i-au permis să prevadă și criza оn raport cu răpitorii capitaliști de frunte dar și vărsările de sоnge — lupta de dimensiune mondială.

Perioada militară a Imperiului Rus, care a intrat оn Primul Război Mondial, a dezgolit, оn cel mai acut mod, toate contradicțiile societății ruse din acea perioadă. Principala — existența masei țărănești de multe milioane оn condițiile оn care oamenii erau lipsiți de dreptul la proprietate asupra principalei surse de producție — pămоntul. Proprietățile de pămоnt ale aristocrației și curții țariste erau imense. Creșterea populației оn localitățile rurale pe o mare parte a teritoriului Imperiului Rus, a dus la creșterea resurselor de muncă la sate, dar care nu-și puteau găsi aplicarea. Acest fapt a dus la un flux foarte mare a forței de muncă оn centrele industriale ale Rusiei.

Concentrarea maselor muncitoare оn capitale — Petrograd și Moscova — a servit drept bază socială pentru forțele de opoziție: bolșevici-leniniști, socialiști-revoluționari, anar­hiști, fracțiunea menșevică a social-democraților moderați, de tip conciliant. Toți acești factori au fost luați оn calcul și conștientizați de Lenin. Circumstanțele revoluționare la un loc au determinat creșterea foarte rapidă a maselor critice a forței revoluționare, care s-au manifestat оn februarie 1917 printr-un nivel foarte sporit de activitate socială.

Responsabilitatea revoluționară

Revolta de la Petrograd a evoluat rapid și оn curs de cоteva zile, autocrația mediocră a fost răsturnată. S-ar părea că scopul a fost atins — monarhia detestată a căzut. Dar Lenin a cerut să «se meargă mai departe!». Cerea, trecоnd peste rezistența, inclusiv, a părtașilor. Se cunoaște poziția lui Kamenev și Zinoviev оn ceea ce privește continuarea reformărilor revoluționare. Lenin, оnsă, rămоne de neclintit — astăzi ori niciodată! Puterea trebuie să fie luată. Și această putere este cucerită.

Așa cum remarcau cu mare uimire publiciștii burghezi din țările Antanta, inclusiv, renumitul scriitor Herbert Wells: «Lenin a venit și a ocupat fotoliul premierului rus. Omul care era cunoscut doar de părtașii săi de partid, de оndată, a оnceput să conducă o țară imensă de parcă toată viața ar fi ocupat funcția de prim-ministru!».

Această remarcă costă foarte scump. Acum o sută de ani, Lenin și părtașii săi și-au asumat responsabilitatea pentru soarta a milioane de oameni din spațiul dintre Brest și Vladivostok. Ei au devenit călăuzele existenței istorice. Deși, această existență nu a fost deloc moale оn raport cu ei. Războiul civil crunt, intervenția țărilor capitaliste de frunte, mișcările naționaliste de la periferiile fostului imperiu — problema a fost simplificată pоnă la limită: «Cine pe cine?».

După războiul civil greu­tățile erau din ce оn ce mai multe. Distrugeri, foamete, neliniște оn rоndurile partidului. Lenin оnțelegea că politica «comunismului militar», necesară оn anii războiului, s-a epuizat. Fiind un mare savant economist, el vede salvarea țării оntr-o nouă politică economică — NPE.

«Cum, ce, de ce așa? — apar din nou оn presa de partid din partea aliaților de vază Kamenev și Zinoviev și Buharin care li s-a alăturat — Retragerea, cedarea pozițiilor, aproape că trădarea intereselor dictaturii proletariatului»!

Lenin a depășit și această rezistență. «Trebuie să trecem peste perioada de restabilire a legăturilor economice, avem nevoie de piață și capital privat, schimb de mărfuri оntre industrii și țărănime, menținоnd оn același timp supremația statului», această formulă s-a dovedit a fi corectă și salvatoare. Оnsă, ce la costat pe оnsuși Lenin această luptă cu aliații?

 

Nu-i icoană, dar exemplu

Mai devreme, оn 1918, el, pentru care erau străine fanfaronada și privilegiile puterii, a primit un glonte оn spate. Versiunea care se cunoaște, este atоt de primitiv simplificată, оn opinia mea, și, probabil, inventată ceva mai tоrziu, pentru a nu scoate la iveală fenomenul existenței оn orice societate — lupta pentru puterea supremă, intriga și influența externă pe calea mituirii și conspirației.

Pentru Lenin, puterea nu a fost un scop оn sine, el nu o singură dată a pus ultimatumuri aliaților săi: «Or o decizie corectă, fie și de compromis, оn numele salvării situației și lucrurilor оn оntregime, or, plecarea din toate funcțiile partinice și de stat!». Pentru Lenin, puterea a fost un instrument necesar оn calea istoriei pe care el оl vedea mai bine decоt oricine! Оnsă, cоtă putere și timp lua acea luptă internă de partid, care, fără оndoială, serveau cauzei eliberării muncii de capital, dar оn același timp, rămоneau oameni cu toate slăbiciunile și neajunsurile lor.

Nici Lenin nu a fost o icoană. Din punct de vedere uman, și lui оi erau caracteristice dubiile, era și el cuprins de minute de descurajare, cоnd se rupea de rutina de moment găsea timp să asculte «Appassionata» lui Beethoven. Tensiunea monstruoasă și activitatea оn exces de ani de zile a dus la оnrăutățirea bruscă a sănătății lui Lenin. Totodată, practic pоnă la al doilea atac cerebral și-a păstrat capacitatea de muncă. Notițele sale despre necesitatea consolidării etapizate a sectorului statal-capitalist оn economie ca și fundament de bază a economiei socialiste reprezintă o premisă de viitor, un testament leninist adevărat.

Tot atunci, el a pus bazele ideii introducerii treptate a programelor sociale, cum ar fi: оnvățămоntul general gratuit și deservirea medicală, asanarea sanatorială a muncitorilor, construcțiile culturale.

O indicație genială dar care nu a fost оnțeleasă și acceptată de succesorul lui Lenin: pentru schimbările radicale, ca și оn fundamentul economic de bază a statului socialist, ca și оn conștiința oamenilor, care trebuie să devină forța de ghidare al acestui stat, optimal necesar poate fi considerată perioadă istorică de 70 de ani. Toate acestea au fost scrise de Lenin cu cоteva săptămоni оnainte de moarte.

«Marxismul și-a cucerit importanța istorică mondială prin faptul că marxismul, nici pe departe, nu a respins cele mai importante realizări ale epocii burgheze, ci dimpotrivă, a оnsușit și a prelucrat tot ce a fost valoros оn mai bine de două mii de ani de dezvoltare a gоndirii și culturii umane», V.I.Lenin «Despre cultura proletariatului».

Și cum după asta să percepem unele farse fie оn literatură sau cinematografie, care-l prezintă pe Lenin aproape că este senil? O minciună tristă și incorectă pentru distrugerea memoriei istorice! Importanța măreață a moștenirii leniniste constă оn faptul că el vedea foarte clar perspectiva istoriei оn emanciparea energetică a maselor muncitoare, оn faptul ca ascensoarele sociale să funcționeze perfect, оn faptul ca la guvernare să ajungă cei mai buni oameni la capitolul capacități și calități morale.

Toată viața sa, pe care a dedicat-o cauzei care a influențat direct și puternic cursul istoriei, orientоnd-o pe calea progresului și оmbunătățirii vieții a milioane de oameni de pe toate continentele, Lenin a demonstrat că omul nu este un pion și nici un animal de consum, omul poate și trebuie să fie un creator al vieții sale оn toate aspectele sale, оn asta și constă manifestarea supremă a libertății, ca și necesitatea conștientizată de autodisciplină.

«Pe măsura extinderii și aprofundării creației istorice a umanității, trebuie să crească și mărirea acelei mase a populației care este activist istoric conștient. Vom rezuma: creația organizată a poporului, mai ales a proletariatului, apoi a țărănimii, se manifestă оn perioada vоrtejelor revoluționare de milioane de ori mai puternice, mai bogate, mai productive decоt оn perioada așa numitului progres istoric calm», — V.I.Lenin.

 

* * *

Astăzi, lumea este оn pragul unei noi epoci. Căile alternative s-au epuizat. Planeta este la limita dispariției. Acesta sоnt totalurile capitalismului și distrugerii moștenirii leniniste.

Dar Lenin este solicitat și așteaptă să fie citit și conștientizat din nou. Inclusiv, оn spațiul post-sovietic. Și, cu siguranță, оn Moldova numele și cauza lui Lenin, moștenirea lui — este orientarea și lumina călăuză оn noaptea sabatului liberal-democrat.

Vladimir Ilici Ulianov (pseudonimul de bază — Lenin). S-a născut pe 22 aprilie 1870, la Simbirsk. A murit pe 21 ianuarie 1924 la conacul Gorki din gubernia Moscovei. Revoluționarul rus, activist public și funcționar de stat sovietic, fondatorul Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rusia (a bolșevicilor), unul dintre principalii organizatori ai Revoluției din Octombrie din 1917 din Rusia, primul președinte al Consiliului Comisarilor Poporului (guvernul) RSFSR, fondatorul primului stat socialist din istoria universală.

Marxist, publicist, cel care a pus bazele marxism-leninismului, ideolog și fondatorul celei de-a Treia Internaționale (Comuniste). Sfera lucrărilor politico-publiciste de bază — filosofia materialistă, teoria marxismului, critica capitalismului și imperialismului, teoria și practica realizării revoluției socialiste, edificarea socialismului și comunismului, economia politică a socialismului.

Mihail Lupașco.