Lenin şi maximele marxismului

Ce o aşteaptă pe omenire? Unde să găsească răspunsuri la întrebările sale? Cine e capabil să indice o perspectivă de dezvoltare? Răspunsul e simplu – Lenin...

În ajunul zilei de naştere a marelui teoretician şi practician al marxismului, Vladimir Ilici (Ulianov) Lenin, se obişnuieşte a vorbi despre moştenirea sa. La timpul lor, sus-puşii nomenclaturişti, îngrijoraţi mai mult de propria carieră, decît de păstrarea moştenirii leniniste, au transformat gîndul viu leninist într-un fel de cod de citate.

Dogmatismul unor oameni nu prea deştepţi, care au diriguit ideologia timpurilor de stagnare, a condus la prăbuşirea operei leniniste, care se numea URSS. Lenin nu a chemat la asta. Nu despre asta prevenea în lucrările sale. Dar ei n-au pătruns, n-au perceput, n-au aplicat în practică. De aceea au şi suferit înfrîngere în acel segment istoric.

«Forţa noastră e claritatea deplină şi cumpătarea în luarea în considerare a tuturor dimensiunilor de clasă, — şi a celor ruse, şi a celor mondiale, — iar după aceea energia de fier,tăria, fermitatea şi abnegaţia de luptă. Avem duşmani mulţi, dar ei nu sunt uniţi şi nu ştiu ce vor. Iar noi suntem uniţi direct între noi şi indirect cu proletariatul din toate ţările. Noi ştim ce vrem. De aceea şi suntem de neînvins pe plan mondial. Deşi toate acestea nu exclud probabilitatea înăbuşirii într-un timp sau altul a unor revoluţii proletare izolate».

 Astăzi timpul e aşa cum este — de criză. Şi el creează senzaţia de eşec, disperare. Mulţi îşi pierd curajul. Şi asta nu trebuie să se întîmple. Punctul de orientare în viaţă ne este indicat de Lenin cu luciditatea unei minţi de geniu. În pofida monstruoasei presiuni a prezentului, trebuie să privim în viitor. Să nu cădem cu firea, chiar dacă am fost nevoiţi să ne abatem din drum!

Nu o dogmă, ci un gînd viu

Moştenirea leninistă este un instrument viu de analiză dialectică a contradicţiilor actualei epoci. Personalitatea întemeietorului primului stat socialist din lume îi imprimă acestei moşteniri un caracter irepetabil de clasică fundamentală a secolului XX. Dar nu o clasică stagnantă, moartă, dogmatică. Moştenirea leninistă este încărcată de o energie netrecătoare a gîndirii, care a păstrat în sine toată bogăţia dezvoltării anterioare a filozofiei ştiinţelor sociale. Da, noi, fiind presaţi de împrejurările vieţii, uneori nu avem timp nici măcar să deschidem operele lui Lenin. Forfota luptei practice în toate direcţiile distrage. Dar asta nu ne îndreptăţeşte! Trebuie să-l cunoaştem pe Lenin!

«Continuarea luptei de clasă într-o altă formă în nici un caz nu este o substituire a luptei de clasă cu pacea de clasă. Metodele de lucru le va indica practica». Cine ar putea contesta acest gînd leninist, pe care el l-a exprimat în îndepărtatul an 1921?

Lupta de clasă a epocii contemporane s-a acutizat într-atît, încît a adus umanitatea în pragul unei catastrofe ecologice şi a unui conflict armat între statele deţinătoare de armament nuclear, care luptă pentru dominarea geopolitică în diferite regiuni ale globului pămîntesc.

Ce o aşteaptă pe omenire? Unde să găsească răspunsuri la întrebările sale? Cine e capabil să indice o perspectivă de dezvoltare? Răspunsul e simplu — Lenin...

«Daсă am examina oricare fenomen social, în procesul evoluţiei lui întotdeauna vom găsi urme ale trecutului, baze ale prezentului şi germeni ai viitorului», — s-ar părea că şi aceste lucruri ne sunt cunoscute. Şi atunci, de ce parcă am auzi întîia oară şi atît de limpede această maximă leninistă? Doar ceea ce se întîmplă acum la noi în Moldova confirmă întru totul respectiva spusă. Pe noi ne ţine «trecutul», care ne serveşte drept ancoră şi ne ajută ţara să nu se ducă la fund. Da, anume acel trecut sovietic, care a fost fundamentul unei societăţi industriale, aceasta fiind construită în ani ’80 ai secolului trecut.

Prezentul e hidos, şi el o ameninţă pe ţară cu un colaps. Prezentul e pătruns de escrocherie politică şi de minciuna mass-media electronice.

Un testament pe vecie

Dar parcă anume cu asta totul ia sfîrşit? Oricît ne-ar fi de greu, toţi suntem cu gîndul la viitor. Şi acolo ne întrevedem victoria. Victoria muncii făuritoare asupra trîndăviei şi escrocheriei, a păcii asupra războiului, a binelui asupra răului.

Cine mişcă înainte istoria? Răspunsul lui Lenin ne spune clar: o mişcă masele de oameni de bună credinţă. Energia liderilor populari direcţionează procesul şi aduce la rezultatul scontat. Şi acest gînd e o moştenire leninistă. Un testament pe vecie.

Spiritul activ şi nivelul de conştiinţă ale maselor populare, ale oamenilor muncii plus responsabilitatea şi voinţa liderilor care păşesc în avangarda istoriei. Un spaţiu larg pentru creaţia politică orientată la condiţiile şi provocările zilei de astăzi.

E o îmbinare a formelor parlamentare cu acţiuni de influenţare directă. O uniune a Partidului Comuniştilor cu o adevărată, nu «plătită», societate civică în numele salvării statalităţii ţării şi a determinării unei perspective demne de dezvoltare a Moldovei în secolul XXI — obiective grandioase şi responsabile. Obiective leniniste!

«Ideea necesităţii istorice nicidecum nu substituie rolul personalităţii în istorie; întreaga istorie se constituie anume din acţiunile unor personalităţi care prezintă prin sine oameni indiscutabil activi. O întrebare valabilă ce apare la aprecierea activităţii sociale a personalităţii constă în care anume condiţii ale acestei activităţi acesteia îi este asigurat un succes? Care este garanţia că această activitate nu va rămîne să fie doar un act singular, care se pierde într-o mare de fapte cu efect contrar?». Cel ce are urechi — să audă!

(Citatele sunt luate din lucrarea lui Vladimir Ilici Lenin «Importanţa noii politici şi condiţiile ei», 21 aprilie 1921).

Mihail Lupașco