Invers de la «bine»

Pe neașteptate, pe unul din site-urile on line a fost depistat un întreg «top al faptelor bune» ale actualului arestant, care mai are încă statutul de primar general

«Pe neașteptate» — pentru că în imaginea chișinăuienilor, iar noi ne-am convins de acest lucru în repetate rînduri, toate faptele «bune» ale lui Dorin Chirtoacă se bazează pe interesele sale proprii.

Al treilea nu este de prisos

Ratingul menționat mai sus începe cu renovarea Parcului Urban de Troleibuze. Istoria cu troleibuzele noi a început în anul 2012. Au fost examinate diferite variante, inclusiv procurarea acestora din China. Însă, primăria a respins această propunere, deși chinezii au propus o tranzacție foarte avantajoasă. Probabil, lui Dorin nu i-a plăcut însăși formularea «confecționat în China», de aceea a optat pentru achiziționarea unităților mult mai scumpe — din Belarus. Unde mai pui că acordul de cumpărare a celor 102 troleibuze belaruse a fost trilateral — cu participarea unei firme românești intermediare. Al treilea figurant a fost inclus de primar anume pentru a ascunde prețul adevărat al troleibuzelor și pentru a cîștiga bine din procurarea transportului orășenesc.

Primăria a declarat atunci cu fast despre intenția de a asambla troleibuzele belaruse la Chișinău, fapt ce ar fi trebuit să reducă costul acestora. În consecință, fiecare troleibuz asamblat la noi a fost mai scump cu 9 mii de euro. În Chișinău au apărut troleibuze noi. Dar cu ce preț?

Construcția este o afacere profitabilă

A doua faptă «bună» — reconstrucția parcului «Valea Morilor». La drept vorbind, dacă orășenii nu l-ar fi somat pe Dorin Chirtoacă, lucrările așa și nu se mișcau din loc. Unde mai pui că și consilierii comuniști au insistat în permanență pentru ca să fie alocate sursele financiare necesare pentru lucrările respective de reconstrucție. În consecință, primarul și-a asumat rezultatul doar lui personal. În ceea ce privește comisioanele ilegale dobîndite — despre existența lor putem vorbi implicit, dacă sînt cheltuieli trebuie să fie și comisioane ilegale.

Următoarea «faptă bună» — amenajarea primei străzi pietonale în Chișinău, pentru care s-a cheltuit circa 12 milioane de lei. Proiectul a fost implementat de comun cu Societatea pe Acțiuni Efes Vitanta Moldova Brewery, care a alocat în acest sens 200 de mii de dolari în schimbul dreptului de a reclama și vinde producția sa pe această stradă.

Acum, putem să-i întrebăm pe chișinăuieni — cît de des se plimbă ei pe strada pietonală și admiră peisajul din împrejurime?

Punctul patru — «solu­țio­narea problemei apelor uzate». În acest proiect au fost investite surse enorme. Chirtoacă se mîndrește cu faptul că a scutit Chișinăul de putoare, însă, în capitală mai persistă mirosul urît. Și asta pentru că proiectul pentru reconstrucția stației de epurare a apei nu a fost implementat pînă la capăt. Orășenii nu mai zîmbeau deja, ci rîdeau fățiș atunci cînd primarului general i se atribuia următoarea faptă «bună» — «modernizarea străzilor Chișinăului».

În fiecare an auzim că primăria contractează credite de milioane pentru reparația arterelor capitalei, iar în rezultat, noi așa și nu avem drumuri bune. În general, drumuri, ceea ce se poate a fi numit drumuri — sînt din ce în ce mai puține în capitală. Strada centrală stă în ruine, deja, de cîțiva ani. Pietonii își rup picioarele pe trotuarele dărîmate, iar șoferii îl pomenesc pe primarul capitalei cu cuvinte grele, atunci cînd se pomenesc cu mașina într-o nouă groapă.

Dansul pe oase

Următoarea «realizare» — construcția monumentului în memoria victimelor deportărilor. Proiectul a costat bugetul municipal 25 de milioane de lei. Însăși ideea edificării unui asemenea monument nu este clară. Multe s-au întîmplat în acea perioadă cînd se forma statul puternic — au fost și represalii, au fost și exiluri. Istoria a recunoscut acest lucru.

Însă, liberalii, jucînd pe sentimentele cetățenilor simpli, au pervertit ideea și au transformat monumentul într-un altar de sacrificiu, unde se aduce în jertfă trecutul nostru comun. Unde se intersectează ideile naționalismului și unionismului.

Însuși proiectul monumentului nici pe departe nu place tuturor orășenilor. În popor, monumentul a început să fie asociat cu o omidă sau «monumentul gasterbaiterilor reveniți» (asta pentru că în această compoziție monumentală, deportații vin spre gară dar nu pleacă din ea).

Imediat a apărut întrebarea, de ce atunci cînd primarul a decis să instaleze asemenea monument, nu s-a consultat nici măcar cu locuitorii Chișinăului, deși, trebuia să se consulte cu toți cetățenii Moldovei?

De ce nu a fost organizat un concurs deschis al proiectelor, în care fiecare locuitor al capitalei să-și expună opinia. La urma urmei, decizia unilaterală a primarului înseamnă nu doar o atitudine desconsideratoare față de chișinăuieni, dar și atitudine nerespectuoasă față de memoria victimelor represiunilor. Astăzi, actualele victime — victimele regimului liberal-democrat, comercializează boarfe vechi în preajma acestui monument. Este vorba despre cetățenii noștri care au ajuns la limita existenței. În mare parte, este vorba despre pensionarii care nu pot face față facturilor la serviciile comunale, cărora nu le ajunge bani nici măcar pentru medicamente și nici pentru produse alimentare.

Jocul lui neica cel bun

Cineva se învrednicește să atribuie meritelor primarului și faptul că în oraș apar terenuri de joacă pentru copii și terenuri sportive. De altfel, în capitală, terenurile de joacă se renovau anual și se ocupau de acest lucru angajații «Spațiilor Verzi». Pe cît de calitativ — asta este deja o altă întrebare. Desigur, este bine că avem terenuri de joacă pentru copii, însă, echipamentele au fost procurate de primar la un preț exagerat. Adică, vorbim aici anume de acea situație în care poți să arăți bun și frumos și, totodată, să te îmbogățești pe seama copiilor.

Următoarea «faptă bună» — săgeata verde instalată la semafoare. Nici nu are sens să abordăm această chestiune, semnul rutier permisiv respectiv se regăsește în Regulamentul circulației rutiere și nici pe departe Dorin Chirtoacă nu se numără printre autorii documentului. (Apropo, faptul că el nu are atribuție la ceva anume, poate că nu este meritul lui, însă, pentru cetățeni, cu siguranță, este un mare noroc).

Este dubioasă atribuția lui Chirtoacă și la următoarea realizare — excluderea clorului din componența chimică a apei de la robinet. Aceasta este munca nemijlocită a întreprinderii «Apă Canal Chișinău». Substituirea dezinfectantului — clor cu altă substanță — hipoclorit de sodiu, este o chestiune foarte obișnuită, pe care primarul nu este obligat să o cureze.

Comentariu exclusiv

Valerii Pavlov, fost consilier în cadrul Consiliului Municipal Chișinău din partea PCRM:

Poate doar că ei (conducerea liberală a Chișinăului — nota red.) au calculat pentru ei, pentru a stabili cît se poate fura. Trezea dubii și calitatea asamblării.

S-a promis o testare modernă, verificare electronică, s-au alocat bani sub GPS ș. a. m. d., dar nu s-a făcut absolut nimic. În contextul asamblării proprii dispărea segmentul termenului de garanție. La achiziție, o atribuție nemijlocită avea directorul Direcției Transport Electric — Morgoci, ruda lui Dorin Chirtoacă, care întotdeauna a trezit dubii. Iar acum el se consideră stăpîn unic al parcului de troleibuze și a introdus în Chișinău o practică în care pentru două luni de vară se sistează activitatea a două rute de troleibuz, chipurile, din cauza lipsei de studenți. Însă, restul orășenilor au, de asemenea, dreptul de a utiliza serviciile transportului public.

În ceea ce privește reconstrucția parcului «Valea Morilor». Chirtoacă are o atribuție foarte modestă la acest proiect. Totul a început din comunitate, de la entuziaștii care au decis să restabilească Rotonda legendară. Deja mai apoi, sub presiunea orășenilor și consilierilor comuniști, s-a inclus primarul cu reconstrucția cascadei și scărilor.

La acea vreme, Chirtoacă a umplut lacul cu apă și a făcut acest lucru cu încălcări enorme. Mîlul de la fundul lacului a fost evacuat în tranșee, nu în totalitate. Atunci cînd se turna apa în lac, pe fund erau ierburi, pe alocuri cu înălțimea de 3-4 metri. Noi nu am achitat timp îndelungat lucrările necalitative de curățare a fundului lacului, însă, primarul a creat scheme încîlcite și, într-un final, a ascuns urmele crimei sub apă.

În continuare, au urmat lucrările cu scările cascadei, dar nimeni nu a organizat tendere pentru construcția acestora, nimeni nu a văzut schemele. Toate fluxurile financiare treceau exclusiv prin primar și ajutorii lui. Nimeni nu știe cîți bani s-au cheltuit și cîți s-au furat.

Construcția primei străzi pietonale din Chișinău — asta, în general, este o bătaie de joc față de orășeni. Materialul a fost adus natural, dar foarte scump. Totodată el a fost pus cu parte neșlefuită în sus. Oamenilor le este greu să meargă pe stradă, în special, femeilor în tocuri. Și, din nou, piatra a fost procurată fără tendere, iar lucrările de construcții s-au desfășurat fără proiectare serioasă. Iar însăși strada pietonală, care cuprinde două cartiere, este intersectată de o magistrală cu trafic intens.

Este dubioasă și soluționarea problemei ce ține de stația de epurare. Lucrările nu au fost efectuate pînă la capăt. Stația de epurare, construită în anii 70, evident, avea nevoie de reconstrucție. Era necesar de evacuat nămolul. El a fost evacuat, mai exact ascuns în țevi din plastic. După idee, acest nămol trebuia să fie prelucrat, fapt pentru care a fost construită chiar și o stație electrică, bazată pe arderea metanului. Gaz nu-i, iar stația electrică pînă acum nu este solicitată. Nămolul este utilizat la poligoanele de gunoi. După idee, în condițiile unei bune prelucrări și deshidratare suficientă, nămolul poate servi un bun îngrășămînt. Așa că bani au fost investiți mulți, iar rezultatele — mizere. Însuși proiectul de reconstrucție a stației de epurare a fost bun, însă, el așa și nu a fost implementat pînă la capăt.

Chirtoacă a luptat împotriva mirosului neplăcut printr-o metodă originală — stropea stația de epurare cu preparate ce reduceau putoarea. Este aproape același lucru cum ai da antiperspirant pe subrațul deja transpirat.

Modernizarea străzilor orașului — este un concept relativ. El nu începe cu retorică, așa cum se face în primăria capitalei, ci cu proiecte concrete, care, de regulă, lipsesc. În timpul reparației drumurilor, întotdeauna, se uita despre scurgerile pluviale, una a fost construită doar în regiunea Gării Feroviare. Pe bulevardul Negruzzi, cînd primarul a coborît în canalizarea pluvială, aproape că nu a dărîmat trecerea subterană. Acesta este rezultatul lucrărilor fără proiecte, fără documentația tehnică, fără grafice și contractori dubioși.

Este greu de spus cîte străzi au fost reparate. Cîrpirea gropilor și reparațiile medii se făceau și pînă la el. Însă, atunci cînd primarul a început să ia credite, i-a sporit apetitul. În baza reparației drumurilor se puteau spăla milioane de lei. Tenderele pentru construcții erau cîștigate de firme selectate de Dorin Chirtoacă. În afară de aceasta, calitatea drumurilor «modernizate» este dubioasă. În Moldova nu avem laboratoare specializate, capabile să verifice calitatea reparației drumurilor. În caz de necesitate, o asemenea expertiză se poate efectua, chipurile, la Odessa. Dar și acest lucru face parte din seria bancurilor. Așa că, în Chișinău, avem zeci de străzi modernizate la nivel declarativ, de facto, însă, nu avem niciuna.

A reușit să cîștige bine și pe construcția monumentului dedicat victimelor deportărilor, edificarea căruia a fost finanțată din bugetul municipal și, care, de asemenea, s-a ridicat fără proiect. Așa că nu este clar care este costul lui real. Acest monument este unul dintre obiectele la edificarea căruia s-au spălat bani enormi. Cel mai probabil a reușit să cîștige și în baza terenurilor de joacă pentru copii, care se procură în seturi, de undeva din România. Din nou — fără licitații, exclusiv prin intermediul primarului.

Proiectul cu săgeata verde la semafor este o chestiune rațională, dar asta se face fără panică, fără PR și această idee nu-i aparține primarului și participarea lui în această acțiune este minimală. Aceasta este o chestiune de lucru care se soluționează la nivelul structurilor de stat specializate. Tot în regim de lucru a fost soluționată și problema excluderii clorului din componența chimică a apei livrate chișinăuienilor. La timpul său, acest lucru a fost făcut calm, fără agitație și cheltuieli în plus de către fostul director general al «Apă canal Chișinău», Constantin Becciev.

Încă o «realizare» — schimbarea geamurilor și ușilor blocurilor locative. Este vorba despre cazuri izolate. În acest fel, Chirtoacă a ajuns la implementarea proiectului său grandios de izolare a pereților blocurilor locative, care presupune credite de milioane promise de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Unde mai pui că jumătate din costul lucrărilor trebuie să fie achitată de locatari. (Despre aceasta a relatat în detalii Ziarul «Comunistul» în articolul «Izolare termică totală» — nota red.).