Primăvara omenirii — primăvara marxismului

Este simbolic faptul că anume primăvara — în 1818 — a venit în această lume marele gînditor Karl Marx

Viața se manifestă în toată splendoarea și măreția sa. Este simbolic faptul că anume primăvara a venit în această lume unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii. Și nu doar un filosof care a construit abstracții sofisticate sau și-a demonstrat imperativitatea viziunilor sale în cadrul discuțiilor rafinate. Fondatorul învățăturilor absolut noi, necunoscute anterior omenirii, Karl Marx — prin toată activitatea sa,     prin toată viața sa plină de căutări creative, a demonstrat: omul poate și trebuie să trăiască conștient, în baza convingerilor, în absolută corespundere și armonie cu destinația sa firească.

În preajma jubileului de 200 de ani al fondatorului doctrinei despre triumful umanității, întruchipată în activitatea creativă a omului în munca făuritoare de zi cu zi, în beneficiul fiecăruia și tuturor, merită, probabil, în linii generale, să subliniem acea construcție grandioasă a unei viziuni strict științifice asupra istoriei societății umane în dezvoltarea și schimbarea sa continuă pe care Karl Heinrich Marx a lăsat-o urmașilor săi.

Reflecții, căutări, concluzii

Deja din tinerețe, această minte strălucită, în ciuda opiniei tatălui său — Heinrich Marx, părtaș convins al ideologiei oficiale al nobilimii pro-prusace, sistematizată de cancelarul Bismarck în numele proiectului de stat al «Marii Germanii» — și-a orientat atenția departe de statul german, țară, continent.


Și aceasta este abia o schiță de contur al edificiului arhitectural, pe care-l va construi neobosit și cu dîrzenie marele gînditor de-a lungul vieții sale pline de trudă. Dar cît de exact s-a menționat! Putem să ne uităm la realitatea noastră locală, care va confirma cu exactitate teza despre influențele preferințelor sociale asupra alegerii profesiilor de către majoritatea tinerilor.

În țara în care industria este, practic, distrusă iar corupția înflorește activ — în Moldova noastră — atunci cînd își aleg profesia, tinerii dau prioritate specialităților de jurist și manager financiar. Adică, preferă acele sfere în care unui cerc de funcționari de stat, unor șireți abili — «juriști» și managerilor sofisticați de tip raider li se permite, fără dificultate, să prade principalele bănci ale țării. Cu adevărat: «Realitatea socială formează conștiință socială».

Pînă la Marx, gîndul filosofic era preocupat, în general, de căutarea sensului vieții omului între două realități stringente — necesitatea și întîmplarea. Cu toate descoperirile și conștientizările seculare, filosofia și filosofii de pînă la Marx s-au bălăcit în abisul neînțelegerii propriilor principii și existenței naturii și omului, de asemenea, a spațiului special creat prin eforturile colective ale oamenilor — societatea.

Filosoful de bază profund și «în stil german» — Hegel, în lucrările sale geniale, a explicat principiile viziunii dialectice asupra lumii care ne înconjoară. «În desfășurarea sa, realitatea se deschide ca o necesitate», scria Hegel. Marx a învățat multe de la mentorul său. Dar nu s-a oprit asupra acestui fundament, ci a mers mult mai departe. Marx și-a descoperit capacitatea de a înțelege lumea «ca proces, drept o materie care se află în dezvoltare istorică continuă».

Genezis

Secolul XIX — magnific, dar scăldat în abundența sîngelui clasei muncitoare care se forma... Veacul marilor descoperiri în domeniul științelor naturii. Veacul în care știința pe fondul circumstanțelor obiective de apariție a capitalismului și industriei mari, s-a format ca și componentă indispensabilă a fiecărui stat care se respecta.

Viziunea s-a largă asupra lumii, pe care o avea înnăscută, i-a permis lui Marx să delimiteze în fluxul imens al descoperirilor veacului, trei căi principale de deschidere spre conștientizarea și generalizarea sistematizată. Descoperirea celulei în fiziologie, doctrina transformării energiei și teoria dezvoltării lui Darwin au creat baza unei imagini integrale a naturii vii și a istoriei ei, care deschide calea către cunoașterea legilor universului. Însă, pe Marx îl interesa dialectul naturii doar în aspectul pe cît de aplicabil este acesta în istoria societății umane. Unde este acea celulă inițială — baza acestei societăți? Ce mișcă energia dezvoltării societăților? În ce forme se realizează această dezvoltare în procesul de creare și distrugere a acesteia? Este posibilă, în general, crearea teoriei de dezvoltare a societății umane? La toate aceste întrebări, Marx oferă răspunsuri strălucite, argumentate.

Familia este celula de bază a societății, care, de altfel, în diferite perioade trece prin anumite schimbări și transformări. Activitatea umană, munca, care generează bunuri materiale — este forța motrice a progresului societăților umane. Statul, ca unitate sistemică a societății în unitatea sa politică, economică și culturală — este forma de existență a societății umane. Și, în sfîrșit, natura de clasă a relațiilor sociale, care determină modalitatea de producere și raportul de proprietate, contradicțiile dintre muncă și exploatare, interesele claselor guvernatoare și claselor exploatate — este baza teoriei dezvoltării sociale create de Karl Marx.

«Din moment ce a apărut contradicția claselor, pîrghiile dezvoltării istorice au devenit patimile proaste ale oamenilor, lăcomia și setea de putere», constată Marx. În secolul XXI, cînd se pare că umanitatea devine ostaticul jocurilor imperiale geopolitice la limita catastrofei nucleare, aceste cuvinte ale marelui filosof sînt deosebit de actuale.

Teoria implementată în viață

Furtuna revoluționară din 1848 a șocat imaginația contemporanilor. Mai mult decît atît, ea i-a speriat și pe cei ce dețineau puterea, dar și statele de frunte din acea perioadă. Steagurile roșii pe baricade în Paris, Viena, Napoli, Berlin... Furia proletariatului, în impulsul său neîngrădit, amenința să răstoarne în neant toate clicile corupte ale aventurierilor și monarhiștilor — fie în Franța, Germania, Italia sau Imperiul Austro-ungar. În această perioadă, vede lumina zilei «Manifestul Comunist» a lui Karl Marx și Friedrich Engels. Proclamarea deschisă a noilor învățături despre viitorul omenirii, care, conștient și cu păstrarea tuturor bogățiilor dezvoltării anterioare trebuie să fie construite în baza solidarității mondiale a oamenilor muncii.

În așa fel, teoria marxismului intra în faza de implementare practică în viață. Descoperirile teoretice generale în domeniul societății nu mai ofereau răspunsuri simple și unidimensionale în activitatea practică.

Mișcarea muncitorească în Europa, iar apoi — rădăcinile marxismului în Imperiul Rus, apariția interesului față de lucrările lui Marx în China — ca mod de a înțelege și aplica marxismul în practica celor care, prin exemplul lui Marx și Engels, se numeau comuniști — a condiționat marile schimbări în viața omenirii în secolul al XX-lea.

Un secol și jumătate mai tîrziu...

Această cale a abundat în pagini dramatice și, uneori, tragice. Însă, dramatismul, greșelile și erorile marxiștilor secolului XX nu anulează principala esență istorică a acestei practici. Puternicul proiect supranațional Uniunea RSS, creată în baza postulatelor ideologice ale marxismului, a permis continuarea istoriei umanității, nu i-a permis să stagneze, așa cum puneau la cale obscurantiștii și misantropii.

Paradoxal este că implementarea rasismului, obscurantismului și militarismului și-a găsit loc anume în acea Germanie care l-a dăruit lumii pe partizanul umanismului adevărat și internaționalismului — Karl Marx. Acest lucru nu contravine dialectului marxismului, ci doar confirmă veridicitatea sa. Or, nazismul hitlerist în Germania a fost ca o reacție istorică la crearea statului muncitorilor și țăranilor în Rusia. Semnificația istorică a unității și lupta antagonistă s-a exprimat viu în acea confruntare pe care a rezistat-o poporul sovietic — învingătorul Germaniei hitleriste. În secolul XXI, China și ideologia marxist-comunistă a conducătorilor chinezi au pus bazele unei noi economii mondiale, unde, Statele Unite ale Americii nu sînt, în niciun caz, singurele și incontestabilele legiuitoare ale tuturor proceselor. Istoria se dezvoltă după Marx. Acest fapt este incontestabil!

Da, Marx a reușit să «găsească în istoria dezvoltării muncii cheia pentru înțelegerea întregii istorii a umanității». Asta, însă, nu înseamnă realizarea mecanică a postulatelor teoretice în realitate. Practica vie a făuririi este, întotdeauna, mai complicată decît teoria, deși, interpretările false și îndepărtarea de la viziunea dialectică asupra realității este păgubitoare pentru cei care se numesc urmașii lui Karl Marx.

Realitatea este crudă și necruțătoare pentru cei care se îmbată cu iluzii și se avîntă în vise fără rost. Karl Marx nu a fost un visător incurabil. Potrivit mărturiilor lui Engels, el era un suflet puternic, «sufletul care nu putea fi oprit de nimic în cercetarea teoretică!».

«Locul realității muribunde este ocupat de o nouă realitate — viabilă. Este ocupat pașnic, dacă vechea realitate este suficient de rezonabilă pentru a muri fără confruntare violentă, dacă se opune acestei necesități» — să analizăm, mai întîi, acest raționament la filosofului genial.

Se apropie jubileul de 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx. Secolul XXI a marcat parametrii unei noi epoci. Vechiul nu vrea să plece. Vechea orînduire, prin toate mijloacele și forțele încearcă să-și amîne moartea, folosind tehnologii sofisticate, teorii de haos gestionat, «maidane și maidănuțe» — totul este aruncat la cotlonul diabolic, în stingere, al capitalului mondial. Violența în diverse forme și, întîi de toate, în forma terorismului jihadist, atacă orașele lumii ocolind granițele și capcanele serviciilor speciale. Vin timpuri noi, o nouă conștientizare și înțelegere a locului omului în lume...

Conștientizarea noii epoci, noilor relații economice, care ar condiționa dezvoltarea uniformă a continentelor și popoarelor lumii, necesitatea dialogului internațional al oamenilor muncii în întruchiparea sa modernă, în baza solidarității partidelor comuniste și de stînga din lume — probabil, așa poate fi evidențiată cea mai importantă componentă a moștenirii lui Karl Marx, care ne va indica cheia spre înțelegerea noii epoci și locul nostru în contextul ei.

Înarmat cu cunoștințele teoriei dezvoltării sociale — marxismul — omul este relativ liber. Acționînd conștient și activ în baza acestei teorii, individul este liber în adevăratul sens al cuvîntului, ca o necesitate conștientă și reală.

Se apropie primăvara umanității, primăvara noilor lecturări și implementări ale marxismului.

Mihail Lupașcoскачать dle 10.6фильмы бесплатно