Orice rezultat este al întregii echipe
РУС. MOLD.
» » Orice rezultat este al întregii echipe

Orice rezultat este al întregii echipe

31-03-2018, 10:03
Viziuni: 63
  
Versiunea de tipar   
Orice rezultat este al întregii echipeNicolai Rusol: Dacă în activitatea organului de partid sînt îmbinate experiența veteranilor partidului și spiritul activ al tineretului, lucrurile vor merge bine
 
A fi tînăr în timpurile noastre e un lucru complicat. A fi un tînăr comunist e mult mai complicat. Iar a fi un tînăr prim-secretar al unui comitet raional al PCRM înseamnă că trebuie să împingi la o parte greutățile, să-ți sufleci mînecile și să muncești. Anume asta o face prim-secretarul comitetului raional al PCRM din sectorul Botanica al capitalei, Nicolai Rusol.

Moldova eterogenă

— Nicolai, acum, în calitate de membru al CC al PCRM, vă deplasați în raioane pentru a participa la plenarele comitetelor raionale ale partidului. Dar pe lîngă asta, mai sînteți și prim-secretar al CR Botanica din capitală. În opinia dumneavoastră, activitatea în capitala țării se deosebește prin ceva din cea care se desfășoară în raioane?

— Pînă acum, am participat la lucrările plenarelor comitetelor raionale de la Dubăsari și Hîncești. Și n-aș spune că aceste foruri de partid s-au deosebit prin ceva. Oamenii lucrează, ei au opinia lor, pe care o expun, între dînșii are loc o comunicare pe viu. Acum toate comitetele raionale duc discuții la tema unionismului, mulți comuniști își împărtășesc amintirile pe care le-au reținut din povestirile părinților sau ale buneilor lor despre timpurile cînd Basarabia s-a aflat sub ocupația română, iar apoi româno-fascistă. Despre această perioadă, s-au păstrat printre oameni istorii aparte. Dar oamenii din toate raioanele se pronunță împotriva unionismului, ei se indignează, ei spun că trebuie neapărat să se întreprindă ceva pentru a rezista în fața acestei complicate situații, pentru a o înfrunta.

— Ce impresie aveți: în raioane oamenii sînt la fel de informați, ca și cei din capitală?

— Cît privește fenomenul unionismului, comuniștii de peste tot știu ce se întîmplă. Conștientizează că această situație este în mod artificial creată de guvernare. Dar, bineînțeles, ei spun că nu au la dispoziție suficientă informație pentru a o aduce la cunoștința oamenilor de rînd, că ar fi bine să li se trimită niște voi volante cu informații curente.

— Aflîndu-vă în raioanele în care ați asistat la plenare, ați simțit diferența dintre capitală și centrele raionale?

— Nu am reușit. Două deplasări în teritoriu e prea puțin pentru asta. Cît privește tema abordată, cînd am fost la Coșnița, la plenara comitetului raional Dubăsari, am simțit că opinia comuniștilor de acolo este una deosebită. Oamenii s-au aflat în epicentrul conflictului transnistrean, de aceea pe toate le percep altfel. Ei cunosc ce înseamnă un pericol pentru stat. Și i-am auzit spunînd că toate aceste procese, toate declarațiile de unire au și scopul de a impune raionul Dubăsari să treacă în subordinea Transnistriei.

— Fiind un orășean tipic, aveți dorința să plecați și de acum înainte prin raioanele și satele republicii, să cunoașteți de situația din teritoriu?

— Aș fi vrut s-o fac. În această privință, am puțină experiență. În 2007, înainte de alegerile locale, am fost în raioanele din sudul țării. Dar nu pot să spun că am reușit atunci să comunic din plin cu oamenii. Acum, după zece ani, cînd, cu regret, situația din țară s-a schimbat nu înspre bine, poate chiar e nevoie de asta.

A fi primul e complicat

— Nicolai, sînteți un secretar tînăr, cînd ați intrat în rîndurile PCRM?

— În anul 2006, la vîrsta de 23 de ani. A fost o alegere conștientă și foarte responsabilă. În primul rînd, de cînd mă țin minte, părinții mei întotdeauna i-au susținut pe comuniști, întotdeauna și-au dat voturile pentru PCRM și la alegerile parlamentare, și la cele locale. Așa că, atunci cînd am împlinit 18 ani, de acum știam care partid o să-l votez și eu. Părinții mei nu sînt membri de partid, dar în rîndurile PCUS au fost bunicul meu și un unchi. Asta de acum e o istorie aparte.

— Prima însărcinare de partid...

— Deoarece eram un comunist tînăr, partidul mi-a încredințat să fiu secretar pentru ideologie al organizației comsomoliste din sectorul Botanica. Această experiență a fost pentru mine benefică. Tot timpul mă aflam în mijlocul tineretului, îndeplineam diferite însărcinări de partid, treptat conștientizam în deplină măsură ce înseamnă pentru om responsabilitatea pentru ceea ce face. În anul 2008 am devenit secretar al organizației primare, iar în 2011 am fost ales secretar pentru ideologie al comitetului raional.

— La comitetul raional erau mulți oameni cu experiență în munca de partid. Pentru aceștia, faptul că secretarul avea doar 27 de ani nu era deranjant? Și, în general, nu v-a fost teamă să acceptați această funcție de răspundere?

— Pe atunci, eu aveam o experiență de activitate în rîndurile comsomolului, iar pe lîngă asta, eram de acum și membru al biroului comitetului raional. Conștientizam faptul că nu-mi va fi ușor. Pentru că una e să lucrezi cu tineretul și cu totul alta e să faci asta în rîndurile unor oameni în deplină maturitate. Și cînd veteranii partidului mi se adresau rostindu-mi prenumele și patronimicul, mă fîstîceam. Într-adevăr, nu mi-a fost ușor, chiar dacă aveam experiența de secretar al unei organizații primare. Dar eu consider că, dacă un om e capabil să organizeze munca unui mic colectiv de 10 oameni, o va putea organiza și pe cea în care să se încadreze 100, ba chiar și 200 de oameni.

— Cu doi ani în urmă, ați fost ales prim-secretar. V-ați așteptat la această avansare?

— Niciodată nu am visat la funcția de prim-secretar al unui comitet raional. Eu totdeauna am considerat că, în orice sector sau domeniu ar activa, omul trebuie să lucreze cu o eficiență maximă, că orice însărcinare ar avea de îndeplinit, trebuie s-o îndeplinească cu un randament de o sută de procente. Desigur, asta nu totdeauna e posibil, și totuși, omul trebuie să tindă spre un asemenea nivel. În PCRM toate funcțiile sînt elective. Și dacă comuniștii ți-au încredințat să conduci o organizație primară, sau un comitet raional, sau să activezi în cadrul Comitetului Central, trebuie să-ți estimezi capacitățile și posibilitățile și să muncești. Cînd candidatura mea a fost propusă la funcția de prim-secretar, tocmai era o perioadă complicată. Eu îmi dădeam seama că trebuie să dau la o parte toate emoțiile, să lucrez, să-i unesc pe toți cei care participă la activitatea comitetului raional. Mai tîrziu, la adunările în grup ale organizațiilor primare, am avut discuții despre acea perioadă grea, care a influențat spiritul ce domina în comitetele raionale. Dar noi am reușit să depășim acele dificultăți.

Experiența nu poate fi înlocuită cu nimic

— În comitetul raional pe care-l conduceți sînt mulți comuniști cu un mare stagiu de aflare în rîndurile partidului. Luați în seamă experiența lor?

— Ceea ce spun veteranii partidului, pentru tinerii comuniști aleși în orice funcție de partid trebuie să fie ca niște sfaturi. În majoritatea cazurilor, tovarășii mai în vîrstă pornesc de la experiența acelei activități la care au participat ei înșiși. Ce-i drept, a fost să fie în alte timpuri. Și totuși, chiar dacă uneori ne pare că ei nu au dreptate, nimeni nu e în drept să ignoreze ceea ce spun comuniștii care au un stagiu solid de membri ai partidului. Veteranii partidului sînt îndrumătorii noștri. Iar tinerii sînt susținătorii noștri. Îmbinînd în activitatea organului de partid experiența veteranilor și spiritul activ al tinerilor, lucrurile vor merge bine.
 
Un lucrător de partid niciodată nu trebuie să creadă că rezultate pozitive ale organizației primare sau ale comitetului raional sînt doar meritul lui. Orice rezultat este al întregii echipe.

— Dumneavoastră sînteți un om foarte responsabil. Același lucru îl cereți și de la tovarăși?

— Mă străduiesc să fiu exigent, uneori, poate, chiar mai mult decît s-ar cuveni. Oamenii intră în rîndurile partidului în mod benevol, eu am în vedere Partidul Comuniștilor. Și noi nu lucrăm pentru un careva stăpăn — noi muncim pentru întreaga țară, pentru întregul partid. Și, desigur, dacă ceri ceva de la cineva, și tu însuți trebuie să corespunzi respectivelor cerințe prin propriul tău exemplu. Să te ții de cuvîntul dat. În caz contrar, tovarășii nu te vor lua în serios.

— La unul din forurile de partid, unul dintre tovarășii mai în vîrstă a menționat că faceți o muncă de foarte bună calitate, dar adăugînd totodată că prea multe lucruri le puneți pe umerii dumneavoastră. A avut în vedere că, în calitate de conducător, cu unele din aceste lucruri ați fi putut să-i însărcinați pe colegi. Pe cînd dumneavoastră tindeți să fiți participant la toate…

— Partidul se află în opoziție de acum al nouălea an. Cu fiecare an, munca noastră e tot mai dificilă. Pentru ca ea să nu scadă din ritm, să nu lîncezească, primul secretar întotdeauna trebuie să fie în frunte. Trebuie să fie la curent cu toate. Sînt condiții pe care le dictează însăși viața. Dacă nu vei fi permanent alături de tovarășii tăi, vei pierde încrederea lor, deci, și echipa.

Fiecare om e prețios

— Cum e comitetul raional al dumneavoastră?

— E unul bun, dar, cu regret, simțim insuficiența de forțe tinere proaspete, deși cel mai tînăr comunist de la noi are 22 de ani. Printre ai noștri sînt oameni de diferite vîrste, de diferite profesii, cu diferite interese. Și fiecare om e prețios cu ceea ce are doar el.

— Poate forțe tinere sînt mai puține decît pînă acum din cauza că tineretul nu-și asociază viitorul său cu Moldova?

— Se prea poate. În general, tineretul s-a schimbat în mod vădit în ultimii 6-7 ani. Tinerii de astăzi sînt cu totul altfel. Pînă în 2011, în anii cît am activat în rîndurile comsomolului, tinerii erau mai mobili, mai plini de viață. Acum tineretul s-a retras în totalitate într-o lume virtuală. El pur și simplu a pierdut capacitatea de comunicare. Mai înainte, mergeam împreună în diferite marșuri, organizam diferite serate, care le plăceau tinerilor. Acum nici asta nu-i mai interesează.

Discuțiile sînt o reacție a celor neindiferenți

— Despre ce discută comuniștii dumneavoastră la adunările de partid?

— Întîi de toate, despre situația politică. Chiar și atunci cînd cunoaștem poziția oficială a partidului față de o chestiune sau alta, ei totuna îți expun și părerile lor, uneori discutabile. Totuși, mai devreme sau mai tîrziu, vine timpul și ei se conving că poziția oficială a PCRM a fost unica justă.

— Ascultați toate opiniile?

— Eu niciodată nu întîmpin cu dușmănie opinia care nu coincide cu a mea. Din punctul meu de vedere, viața fierbe doar atunci cînd există păreri diferite. Dacă în discuție este abordată o problemă stringentă și toți tac, asta dă de bănuit. Înseamnă că oamenii sînt indiferenți față de aceasta problemă, ceea ce e un semn rău. Cîți oameni există — atîtea și păreri. Omul intră în rîndurile partidului pentru ca să fie parte la toată structura lui. El își aduce contribuția sa nu doar prin muncă, ci și prin opinia sa. Și, după cum demonstrează practica, în multe opinii există un grăunte rațional. Cînd o adunare de partid se desfășoară cum nu se poate mai bine, eu nu mă simt bine. Am sentimentul că ceva nu e în ordine. Organizația de partid e ca o familie în care fiecare membru are dreptul să-și expună poziția sa. Și chiar de se întîmplă să ne certăm, întotdeauna ne împăcăm. Toți tovarășii noștri au capacitatea de a-și recunoaște greșelile.

Tradiții de partid

— Comitetul raional al dumneavoastră are tradițiile sale?

— Noi organizăm marșuri prin Moldova, deși, recunosc, nu reușim să facem acest lucru în fiecare an, chiar avem și corturi, și saci de dormit, și veselă pentru asemenea situații. Împreună marcăm sărbătorile. Dar tradițiile noastre depășesc cadrul manifestațiilor din interiorul partidului.

În prima zi de primăvară le dăruim orășenilor mărțișoare și ziarul «Comunistul». Nu-i uităm pe veteranii noștri, îndeosebi în Ziua Victoriei. Anul trecut, numărul lor în sectorul Botanica era de 75. Pe cîți îi vom felicita anul acesta cu ocazia sărbătorii, nu pot să spun. Timpul este necruțător.

Din anul 2012, mai avem o tradiție — o tradiție bună: îngrijim mormintele părăsite ale participanților la Marele Război pentru Apărarea Patriei. La această acțiune alături de noi a venit și comsomolul.

Memoria e o relicvă de familie

— Nicolai, la sigur în familie se păstrează fotografia bunicului dumneavoastră, căruia îi semănați și la caracter, și prin ideile pe care le împărtășiți.

— La 28 iunie, 1940, bunicul meu, Serghei Russol, împreună cu trupele Armatei Roșii, a trecut Nistrul și a pășit pe pămîntul Basarabiei eliberare. El lucra la NKVD, dar, de fapt, se ocupa de construcții. După plecarea în grabă din aceste locuri a românilor, aici au rămas foarte multe obiecte distruse. Bunicul meu construia și restabilea poduri, clădiri, diferite construcții de fortificare.

Odată cu începerea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, cînd, sub presiunea dușmanului, trupele Armatei Sovietice au fost nevoite să se retragă, din Moldova a plecat și cea mai mare parte a NKVD-ului. Bunicul a fost trimis în misiune în Caucaz, unde trebuia să păzească petrolul de la Bacu.

În Moldova, bunicul a fost inclus de ocupanți în lista comuniștilor care trebuiau să fie împușcați. Și dacă fasciștii l-ar fi găsit, i-ar fi luat viața. Pe familia lui de asemenea o amenința pericolul din partea naziștilor. Bunica a fost nevoită să-și schime numele din Russol — inițial, numele nostru avea transcripția cu doi de «s» — cu Rusul.

După eliberarea Moldovei, bunicul s-a întors, și-a găsit familia. Cu un grup special de geniști, a deminat Chișinăul. Anume el a descoperit o bombă sub scara din interiorul primăriei și a neutralizat-o. După aceea a revenit la vechea sa preocupare — la construcții, participînd la restabilirea Chișinăului. Același lucru au făcut și copiii lui: tatăl meu și unchiul meu.

Turnătorul politolog

— Ce profesie și-a ales nepotul unui constructor și fiul unui constructor?

— Politologia. Probabil, pentru că în familia noastră se discutau toate evenimentele, inclusiv cele politice. Eu eram educat ca cetățean, întotdeauna mergeam cu părinții la alegeri. Dar nu am ales politologia chiar de la început. Părinții mei considerau că fiecare bărbat trebuie să știe a face ceva cu mîinile, de aceea m-au dus să învăț la o școală în care studia meseria de turnător. Iar după ce am însușit această profesie, am mers la școala serală, am făcut studiile de liceu și am intrat la Universitatea de Stat, facultatea de relații internaționale cu specializare în științe politice și administrative. După aceea am făcut masteratul la specialitatea analiză politică. Iată atunci am intrat în rîndurile Partidului Comuniștilor. Am făcut-o din dorința de a fi parte a unui întreg, un șurubaș al marii mașini care se numește dreptate.

— Ce preocupări are în timpul liber prim-secretarul din sectorul Botanica?

— Îmi place să mă ocup de fotografie, dar tocmai pentru ea am prea puțin timp liber. Îmi mai place mult să călătoresc. Pot să economisesc mult timp bani pentru o călătorie la care visez. Dar, bineînțeles, călătoriile mele sînt limitate.

An responsabil

— Anul acesta e an al alegerilor parlamentare. Alegătorii, cetățenii Moldovei, sînt dezorientați. Unii dintre ei nu înțeleg ce se întîmplă în țară. Alții se află într-o stare de anabioză. Cum să-i trezești pe oameni din aceste stări? Aveți careva planuri pentru toamnă, cînd va începe campania electorală?

— Nu trebuie să așteptăm toamna, trebuie să muncim de pe acum. Noi, de altfel, lucrăm permanent în mijlocul alegătorilor, cum se spune, ne aplecăm urechea la problemele lor. Încercăm să le explicăm ce se întîmplă, de fapt, în țară, le expunem punctul nostru de vedere, inclusiv prin intermediul ziarului «Comunistul», cu privire la ceea ce se întîmplă în jurul nostru. Comitetul nostru raional are și o pagină a sa în Facebooke — pentru tineretul care s-a dezobișnuit să citească presa tipărită.

— Mulțumesc pentru discuție. Pentru noi toți — victorie!

— Mai devreme sau mai tîrziu, ea va fi de partea noastră!

Natalia Ustiugovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: