Omul cu ochi sinceri
РУС. MOLD.
» » Omul cu ochi sinceri

Omul cu ochi sinceri

6-05-2018, 10:04
Viziuni: 33
  
Versiunea de tipar   
Omul cu ochi sinceriBoris Hotniciuc: «Mă mîndresc cu faptul că slujesc acelui partid, al cărui drapel a fost ridicat cu 25 de ani în urmă de către un om curajos, un adevărat luptător pentru independența Moldovei — Vladimir Voronin»
 
Pentru veteranul partidului Boris Hotniciuc, anul acesta este unul jubiliar — se împlinesc 55 de ani de cînd dumnealui se află în rîndurile partidului. Calea vieții lui este plină de evenimente. El a regretat sincer destrămarea Uniunii Sovietice, iar în orașul său natal Bălți a făcut o agitație activă printre locuitorii lui pentru organizarea unui referendum prin care ei să ceară păstrarea acestui stat măreț. Interzicerea PCUS a trăit-o ca pe o tragedie personală. El a fost și continuă să fie un comunist devotat, un om corect și onest. Pentru munca sa, veteranul partidului a fost distins cu mai multe ordine și medalii, printre acestea fiind și ordinul «Drapelul Roșu de Muncă» (Орден трудового красного знамени).

Copii ai războiului

— Dumneavoastră vă aflați în rîndurile partidului o durată lungă de timp — 55 de ani. Înseamnă că ați devenit comunist la o vîrstă tînără?

— Pe atunci, îmi satisfăceam serviciul militar și aveam 22 de ani. Carnetul de membru de partid mi-a fost înmînat în ziua de 23 martie, 1963, la secția politică a Districtului Militar Bielorus, după care, în luna decembrie, încheindu-se trei ani de serviciu, am fost lăsat la vatră.

— De baștină sînteți de la Bălți?

— Da, m-am născut la Bălți în anul 1941. Noi cu liderul PCRM, Vladimir Voronin, sîntem copii ai războiului. Dar ne leagă nu numai acest fapt. În 1993, am restabilit împreună partidul. Eu am fost delegat la toate congresele partidului, cu excepția primei conferințe de constituire, am fost membru al Comitetului Executiv Politic și deputat în Parlament. Acum sînt responsabil de munca de partid în cadrul biroului comitetului orășenesc al partidului. Îi cunosc pe toți cei care sînt devotați partidului, dar și pe toți cei care au trădat partidul.

— Mai țineți minte cum a fost construit orașul Bălți?

— Țin minte orașul de după război — o localitate modestă, provincială. Țin minte cum în anul 1948 au fost reînhumate rămășițile pămîntești ale ostașilor sovietici. Cimitirul gloriei de luptă rămîne pînă astăzi locul cel mai venerat de orășeni. După război, orașul a început să crească foarte rapid, el avînd noroc și de conducători buni. Am putea spune că, de fapt, toată Moldova a avut noroc în această privință. Oamenii își amintesc cu recunoștință cum a prosperat republica în timpul lui Ivan Bodiul. În anul 1971, mi-a fost dat să particip la Congresul XIII al Partidului Comunist al Moldovei și tot atunci am fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei. Asta a fost în timpul lui Bodiul. La o plenară a CC, am abordat problema necesității de a se construi la Bălți un spital pentru copii. Și după asta acest spital a fost construit — de altfel, construit pe mijloacele adunate la un subotnic comunist. În acei ani, obiecte de menire socială se construiau pretutindeni. La Bălți în acea perioadă au apărut blocuri locative cu multe etaje, diferite obiecte industriale mari. Datorită conducătorilor din acel timp, în anii 70, pe străzile orașului Bălți a început să circule primul troleibuz. Conform normativelor, linii de troleibuz erau deschise doar în orașe cu o populație nu mai mică de 200 mii de oameni. Iar la Bălți trăiau atunci aproximativ 160 mii de locuitori. După aceea orașul a crescut și, respectiv, a crescut și populația lui, deci, se poate spune că, în cazul troleibuzului, am lucrat orientîndu-ne la perspectivele orașului.

Căderea giganților

— La Bălți au fost construite multe uzine. În contextul lor, Uzina «V. I. Lenin» era, pare-se, una dintre cele mai mari.

— Aceasta era o uzină militară, care la început se numea uzina mecanică de la Bălți. Înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice, în cadrul ei lucrau 9,5 mii de oameni. La Bălți mai funcționa și un combinat mare de blănuri, o uzină de electrotehnică, un combinat de mobilă, la care, printre altele, am lucrat și eu. Guvernul URSS a depus toate eforturile ca industria să se dezvolte în toate republicile unionale.

— Iar la mai mulți ani după asta, acești giganți și-au încetat existența…

— Structura fusese creată, dar materie primă nu aveam. După destrămarea Uniunii Sovietice, s-a prăbușit și sistemul prin care ni se furniza materia primă necesară. Combinatul de blănuri primea materie primă din Turkmenia, Kazahstan, din alte republicii. În timpul sovietic, acest lucru se făcea într-un mod simplu. Combinatul nostru de mobilă producea producție în sumă de 35 milioane de ruble. Pe atunci, era o sumă colosală. Noi produceam lunar cîte 3,5 mii garnituri de mobilă pentru dormitoare, însă nu era suficient și pentru piața noastră, deoarece, în schimbul materiei prime primite, o bună parte din producție o expediam în Rusia, Bielorusia, Ucraina. Lemnul numit «mahon» îl primeam din Republica Gana, iar lac pentru lustruirea mobilei — din Austria. Cînd au apărut frontierele, au apărut și taxele vamale, s-au scumpit serviciile de transportare, iar materia primă a devenit foarte scumpă. La sfîrșitul anilor 90, combinatul producea doar cîte 100 de garnituri de mobilă în lună. Cu alte cuvinte, volumul de producție a scăzut de 35 de ori. Pentru a putea fi cumpărată materie primă, se luau credite cu dobîndă foarte mare, din care cauză întreprinderea făcea datorii.

— Dar cum ați nimerit la această întreprindere?

— Familia noastră era numeroasă. Tatăl meu lucra mult, el era un bun zidar și un bun tencuitor. Sora mea s-a dus să lucreze la combinatul de mobilă imediat după absolvirea școlii. Eu pe atunci încă nu împlinisem 18 ani. Am fost primit ca ucenic la specialitatea tîmplar. Am avut norocul să nimeresc într-o brigadă specializată, din care făceau parte profesioniști de clasa întîi. Am învățat de la ei foarte multe și mă străduiam să fiu și eu foarte bun în această meserie. Pe atunci, eram pasionat de sport, iar la combinat exista o echipă de fotbal, așa că am avut noroc și în privința asta. După aceea, am fost chemat să-mi fac datoria de ostaș. După demobilizare am revenit la Bălți, m-am întors la combinat și am început să lucrez în calitate de operator. Mai tîrziu am fost numit locțiitor al șefului de secție, apoi șef de secție, apoi vicedirector pentru probleme de producție, apoi director executiv. Altfel spus, am urcat toate treptele de creștere în carieră. Am ajuns conducător al întreprinderii în vremuri grele, cînd industria se ruina, așa că mi-a fost dat și asta: să înfăptuiesc procedura de lichidare a ei.

— Și ce e astăzi în locul acelui combinat de mobilă?

— Unele secții funcționează, însă ele sînt reutilate pentru alte tipuri de producție. Blocul administrativ a fost cedat Inspectoratului Fiscal în schimbul datoriilor întreprinderii. Secția de croit a fost cumpărată de o firmă italiană. La noi au venit mulți străini cu intenția de a cumpăra combinatul, dar ei au rămas șocați de capacitățile lui — 45 mii de metri pătrați de suprafață de producție! Așa că nu s-a reușit ca acest combinat să fie păstrat în vechea sa formulă.

— În timpul cînd lucrați la combinat, ați fost preocupat și de munca de partid?

— Eu întotdeauna am fost un comunist activ. Am absolvit o școală superioară de partid, din anul 1974 pînă în anul 1980 am fost secretarul organizației de partid de la combinatul de mobilă. Pe atunci, acolo lucrau 1362 de oameni. Fiecare al zecelea din ei era comunist. Din organizația orășenească de partid făceau parte 9,5 mii de oameni. Eram mulți comuniști. În rîndurile PCUS eu am intrat în mod conștient, din proprie inițiativă, nu m-a îndemnat nimeni să fac acest lucru. Și cînd, în anul 1993, a fost creat PCRM, m-am restabilit imediat în rîndurile lui. Mă mîndresc de faptul că slujesc unui partid al cărui drapel, aproape 25 de ani în urmă, a fost ridicat de un om curajos, un adevărat luptător pentru independența Moldovei — Vladimir Voronin.

Am activat în Parlament din anul 2001 pînă în 2005. Deputații din Partidul Popular Creștin Democrat, care în acea perioadă tare «îi iubeau» pe comuniști, mi-au dat atunci o poreclă — omul dreptății. Dar atunci toți comuniștii lucrau în mod onest, erau apărători fermi au echității sociale. Cu toții împreună, depuneam toate eforturile pentru a ridica țara din ruină. Și asta ne reușea. Pe parcursul celor opt ani de guvernare, Partidul Comuniștilor a făcut foarte mult pentru țară și pentru oamenii care trăiesc în ea. Ei au majorat salariile și pensiile, au gazificat aproape toate localitățile din țară. Noi am început să construim portul de la Giurgiulești. Am mai putea enumera multe realizări ale guvernării PCRM. Cu regret, nu toți alegătorii au apreciat cele făcute pentru ei de guvernarea comunistă.

Piar pe seama gunoiului

— Orașul Bălți se pregătește să-și aleagă un nou primar. Ce puteți spune despre dispoziția de astăzi a alegătorilor?

— Noi nu ne vom da voturile pentru partidul lui Renato Usatîi și, cu atît mai milt, nici pentru trădătorul Alexandr Usatîi, care candidează din partea socialiștilor. Eu personal i-am dat în 2001 recomandare pentru ca să intre în rîndurile PCRM. În timpul guvernării noastre, el a fost viceprimar. Acum la Bălți se vede foarte bine sistemul de corupere pe care-l aplică Plahotniuc. Din partea partidului lui Renato Usatîi, în Consiliul Municipal erau 25 de consilieri, iar acum din aceștia au rămas doar 12. Adică, mai mult de jumătate au fost cumpărați, iar pe cine nu au reușit să-i cumpere — i-au băgat în sperieți. 
 
Noi am decis să nu înaintăm la aceste alegeri un candidat din partea PCRM, cu atît mai mult că timp de un an nu poți reuși să faci cine știe ce. Iar la alegerile parlamentare, desigur, vom înainta candidații noștri, deoarece avem pe cine propune alegătorilor. Același lucru îl vom face și la următoarele alegeri locale.

— Cum au apreciat orășenii administrarea de la distanță a municipiului de către Renato Usatîi?

— S-a făcut multă zarvă, dar puține lucruri folositoare. În opinia mea, mai mult decît altceva, s-a făcut piar. Usatîi a adus de la Moscova o mașină pentru transportarea deșeurilor menajere, în timpul lui s-au făcut cîteva trotuare. Deși, cît privește trotuarele, nu prea pricep ce rost a avut să se scoată plăcile vechi și să se așeze în locul lor altele noi. În toată perioada, a fost făcut un drum, altceva nu văd să se fi făcut. Iar ce se face la noi în oraș cu gunoiul — se știe.

— Bălțenii spun că problema deșeurilor menajere a fost creată în mod artificial…

— Ea a fost creată de Partidul Democrat, pentru ca după aceea să se demonstreze cît de reușit rezolvă democrații problema. E un piar făcut pe seama gunoiului. Ei au trimis două mașini, chipurile, ca să-l strîngă. Dar, pînă la urmă, s-a descoperit că pe oblonul lateral al uneia din ele era o inscripție că respectiva mașină aparține orașului nostru, în plus, fiind indicat și numărul de telefon al serviciului municipal bălțean. Și ne-am pus întrebarea cum oare a nimerit la Chișinău mașina noastră?

— În opinia Dumneavoastră, pentru care dintre candidații la funcția de primar al municipiului Bălți își vor da voturile alegătorii din oraș?

— De fapt, puțin ce depinde de alegători. În opinia mea, democrații nu le vor ceda Chișinăul socialiștilor, dar Bălții pot să-l sacrifice. Se creează impresia că democrații și socialiștii de acum au împărțit orașele între dînșii.

Bucurie și mîndrie

— Copiii Dumneavoastră vă sînt alături?

— Eu am doi fii și ambii și-au ales profesii militare, absolvind instituții de profil. Au slujit în Rusia și acum trăiesc acolo. Fiul cel mai mare de acum are 48 de ani, nepotul cel mai mare — 23 de ani, el studiază domeniul petrolului și al gazelor. Mai am și două nepoțele. Copiii și nepoții sînt bucuria și mîndria noastră. Păcat că sînt departe de noi, dar ne vin des în ospeție. Cred că vor veni și la nunta noastră de aur, pe care foarte degrabă o vom sărbători cu soția mea.

Am trăit o viață plină de conținut, am reușit să fac multe la toate posturile pe care le-am ocupat. Întotdeauna m-am străduit să muncesc onest, ca după aceea să nu-mi fie rușine să privesc în ochii copiilor și ai nepoților. Nu mi-am trădat nici Patria, nici tovarășii, nici familia. Și de azi înainte voi continua să muncesc pentru întărirea rîndurilor Partidului Comuniștilor — unicul partid al echității sociale din Moldova.

Ana Vetrova
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: