Despre principal fără secundar
РУС. MOLD.
» » Despre principal fără secundar

Despre principal fără secundar

6-07-2018, 12:02
Viziuni: 24
  
Versiunea de tipar   
Despre principal  fără secundarOleg Reidman: «De ce democrații au avut nevoie în general de aceste alegeri? Ei au avut nevoie de ele pentru a mobiliza întreaga verticală electorală. Dar asta nu le-a reușit».
 
De ce Rezoluția ONU cu privire la evacuarea trupelor rusești din Transnistria nu are importanță practică nici pentru Moldova, nici pentru Rusia, despre alegerile de la Chișinău, despre statul capturat și apropiata catastrofă a economiei naționale pe fundalul reformelor eșuate ale guvernării — pe marginea acestor și altor subiecte și-a exprimat opinia Oleg Reidman, deputat al Parlamentului din partea PCRM, secretar al CC al PCRM, în cadrul programului «Главноe» («Principalul»), la Canalul TVC21.

Despre alegerile de la Chișinău și despre faptul cine a cîștigat la finalul acestora

«Noi (PCRM — n. red.) de la bun început i-am îndemnat pe adepții noștri să ignore alegerile primarilor la Chișinău și la Bălți, deoarece eram convinși, — și, ulterior, asta s-a confirmat, — că aceste alegeri au cu totul alte scopuri decît pur și simplu alegerea primarului municipal. Ceea ce s-a întîmplat cu rezultatele acestor alegeri ne interesează din punctul de vedere al repercutării lor asupra viitoarelor alegeri etc…

În general, noi ne străduim să nu comentăm deciziile organelor judecătorești. Și asta deoarece, dacă într-adevăr dorim să obținem separarea ramurilor puterii, inclusiv a celei executive, legislative, jurisdicționale, în acest caz, jurisdicția e doar jurisdicție. Dar apare o întrebare: ce a conținut acțiunea în justiție pe care o avem în vedere și de ce respectiva acțiune a fost prezentată în justiție după ce unul dintre concurenți a recunoscut victoria celuilalt? Decizia instanței judecătorești a reflectat oare anume ceea ce conținea respectiva acțiune în justiție sau a ieșit în afara cadrului ei? În cazul în care încălcarea este constatată și confirmată de instanța judecătoreasă, ar fi logic să ne întrebăm dacă această încălcare a influențat în mod esențial sau n-a influențat în nici un mod rezultatele alegerilor.

…Din acest punct de vedere, eu nu înțeleg motivele personajelor participante la această istorie. Dacă dumneavoastră ați recunoscut încălcarea și ați recunoscut victoria lui Năstase, în acest caz, încălcarea ar fi fost ca o pată pe legitimitatea funcției de primar a lui Năstase. În cazul în care, ca urmare a acestei încălcări, rezultatele alegerilor sînt anulate, urmărind cum luptă la proteste, chipurile, învingătorul, apare persistentul sentiment că Năstase, de fapt, nici nu prea luptă pentru victorie, pentru rezultate, că pentru dumnealui este mai important să facă multă zarvă în public, lui îi pare că îi poate mobiliza pe oameni și pentru dumnealui contează ca, prin aceste proteste și manifestații, să-l cunoască mai mulți oameni.

Pe de altă parte, care sînt motivele celor ce stau în umbră, în culise și cine stă în aceste culise? Doar democrații, sau democrații împreună cu socialiștii? Cel mai probabil e că în umbră se află tandemul Partidul Democrat-Partidul Socialiștilor, și asta deoarece abia ieri tu (Ion Ceban — n. red.) îl felicitai pe concurentul tău cu prilejul victoriei, iar astăzi depui o plîngere asupra lui.

Cît mă privește, în general mi s-a creat impresia că așa-numiții partenerii noștri externi de dezvoltare, care «nu se amestecă» deloc în treburile noastre, la apropierea alegerilor parlamentare, într-un fel sau altul vor înjgheba o alianță între DA și PAS, adică între partidul Maiei Sandu și cel al lui Andrei Năstase. Democrații nu au nevoie de o asemenea alianță, însă de asta e nevoie pentru a-l mobiliza pe Năstase, astfel ca ratingul lui să se apropie de cel al Maiei Sandu (care la ziua de astăzi e un pic mai mare) și după aceea el să poată înainta condițiile sale. Și atunci în interiorul acestei alianțe vor începe divergențe de neînvins. Da, partenerii externi îi vor prinde unul de altul chiar și cu staplere, dar tensiunea din interiorul alianței va crește în permanență, și anume ea nu le va permite celor doi să-i înfrunte pe democrați.

…Dacă e să pornim de la faptul că Andrei Năstase, de fapt, nici nu prea are nevoie de calitatea de primar, ci are mai multă nevoie de un proces de pompare a ponderii sale politice și demonstrare a posibilităților sale politice, atunci, în situația creată, el, desigur, va obține careva dividende la toamnă sau cînd vor fi stabilite alegerile (parlamentare — n. red.). De la crearea unei tensiuni între «Platforma DA» și PAS vor avea de cîștigat în mod nemijlocit democrații.

De ce democrații au avut nevoie în general de aceste alegeri? Ei au avut nevoie de ele pentru a mobiliza întreaga verticală electorală, începînd cu CEC și comisiile electorale de circumscripție pînă la funcționarii responsabili de compartimentul tehnic al alegerilor etc. Dar în timpul alegerilor asta nu le-a reușit, și tot ceea ce se întîmplă acum nu este altceva decît o încercare de a restabili această verticală în direcția spre Partidul Democrat guvernant».

Despre statul capturat și voința alegătorului

«În momentul în care Parlamentul a fost reformatat ca rezultat al trădărilor nu numai din partea transfugilor din PCRM, ci și din partea liberal-democraților și a liberalilor, structura fracționistă a Parlamentului a încetat să corespundă voinței exprimate de alegător. Și anume în acel moment era necesar ca Parlamentul să fie dizolvat pentru a fi organizate alegeri parlamentare anticipate. Dar atunci nu s-a permis ca acest lucru să fie făcut.

…Dodon dispune de anumite împuterniciri pentru anumite circumstanțe. În prezent, asemenea circumstanțe nu există. Dodon este învinuit, și pe bună dreptate, de faptul că a promis să dizolve Parlamentul, chiar știind foarte bine că circumstanțe și posibilități propice pentru asta nu va avea. Acum, unica posibilitate, — și aceea efemeră, deoarece pînă la sfîrșitul mandatului (a parlamentului actual — n. red.) a rămas mai puțin de un an, — este protestul stradal. Altfel spus, presiunea asupra guvernării, însă nu în legătură cu alegerile, ci cu situația social-economică din țară, cu nivelul de trai al oamenilor și calitatea vieții lor. Altfel spus, presiune asupra guvernării prin cererea ca Guvernul să-și dea demisia. Democrații s-au asigurat și de asta (cu o ieșire dintr-o asemenea situație — n. red.), modificînd structura Parlamentului. De exemplu, este prezentat noul Guvern. În acest caz, nu se poate ca Dodon să nu-l prezinte pe noul prim-ministru, deoarece, dacă el nu-l va prezenta pe acesta, va fi trimis să se odihnească timp de 20 de minute».

Majoritatea populației Moldovei rămîne în afara sărbătorii vieții

«Problema în ceea ce privește asigurarea cu pensii există, ea a existat întotdeauna, dar s-a agravat îndeosebi în legătură cu procesele de migrație. Deci, problema există, ceea ce este un fapt real. Chestiunea de pe ordinea de zi e alta — cum să fie soluționată respectiva problemă? S-au făcut numeroase investigații și, dacă soluționarea acestei probleme ar fi abordată în mod profesional, de oameni cunoscători, dacă în funcțiile responsabile nu ar fi numiți oameni care, cum se spune, parcă au căzut din cer, așa încît nu pot pricepe unde au nimerit, atunci, într-un mod sau altul, ar putea fi găsită o modalitate de soluționare a respectivei situații. Principalul principiu care e necesar să fie respectat în acest caz este principiul echității și egalității. Nu se poate să iei de la unii, pentru a adăuga la alții. La noi sînt pensionari care, datorită majorării efectuate în cadrul reformării sistemului de pensionare au primit un adaos considerabil la pensie, dar numărul acestora în ansamblu pe țară e foarte mic. Acum, să vorbim despre majorarea vîrstei de pensionare: pare a fi un proces obiectiv, însă cum a fost realizat. Au egalat femeile și bărbații, ceea ce categoric nu este corect. Totodată, bărbaților li s-a permis să se pensioneze anticipat, la vîrsta de 60 de ani. Asta în situația în care, pînă a fi adoptată respectiva lege, bărbații ieșeau la pensie la vîrsta de 62,5 ani. Ce a urmat după asta? Bărbații care aveau 60 de ani imediat au început să-și perfecteze pensia, și asta pentru că ei puteau beneficia de pensie și, totodată, lucra în continuare. Cei de la Casa Națională de Asigurări Sociale și-au pus mîinile în cap. Și nu-i greu de înțeles de ce: timp de un an, pentru această categorie de bărbați proaspăt pensionați a fost nevoie suplimentar de 400 milioane de lei. Clar lucru, suma nu a fost prevăzută în buget. Și ce soluție a fost găsită în situația creată? Autoritățile au menținut-o pînă cînd soții unor legiuitori au reușit să-și perfecteze pensia la 60 de ani, iar după aceea respectiva prevedere a fost anulată. Oare într-un asemenea mod trebuie să fie făcut un nou sistem de pensionare — astăzi așa, mîine altfel?! Desigur, nu!

Și, ca urmare a acestei reforme, cîți din cei 530 mii de pensionari de bună seamă s-au ales cu pensii mai mari? Foarte puțini! În schimb, sistemul de indexare a pensiei care funcționa pînă la asta, — calculat din 50 procente ale inflației și 50 procente ale creșterii salariului mediu, — a fost schimbat, însă doar la capitolul inflație. Partea referitoare la creșterea salariului mediu a fost pur și simplu înlăturată, adică, la indexarea pensiei nu mai este luată în calcul. Și asta pentru că nivelul de inflație se află în administrarea Băncii Naționale, care poate suprima inflația în mod artificial. De exemplu, în luna mai, BNM a indicat un nivel al inflației de 0 procente. Ceea ce înseamnă că în țară au încetat toate procesele de dezvoltare, pentru că dezvoltare fără inflație nu există. Dar, ca rezultat, la indexarea pensiilor Casa Națională de Asigurări Sociale a avut mai puține cheltuieli. Și așa va fi de fiecare dată în cazurile de suprimare artificială a nivelului de inflație. Pe de altă parte, Guvernul ne asigură că nivelul salariului mediu crește».

Acordul cu UE și trădarea intereselor naționale

«Comerțul înseamnă, întîi de toate, protecția intereselor naționale. Astăzi noi vedem că Moldova este o piață deschisă, nefiind protejată în nici un fel de expansiunea mărfurilor europene. Asta conduce la catastrofa economiei naționale. Nu pentru că Acordul de Asociere cu UE e rău, ci pentru că demnitarii care au dus tratative în cadrul încheierii lui sînt negociatori proști și trădători naționali. Moldova este stat suveran și independent, deci, ea nu poate proceda în maniera lui Dodon: astăzi am încheiat acordul, dar mîine îl denunțăm. Acordul de Asociere cu UE este un document de lucru, și el trebuie interpretat anume în această calitate, așa ca la fiecare jumătate de an să se vadă ce se va întîmpla mai departe. Și dacă au apărut tendințe negative (în realizarea acordului — n. red.), cauzele să fie căutate în însuși acest acord, după care să fie înlăturate prin noi negocieri cu Uniunea Europeană.

Dar să mai așteptăm un pic — degrabă se va ajunge la capitolul medicamente. În Acordul de Asociere, în afară de compartimentul referitor la comerțul liber, există și un articol referitor la protecția drepturilor de autor. Agenția noastră de protecție a dreptului de autor a elaborat un proiect de lege cu ajutorul unor parteneri străini, și majoritatea parlamentară, ca o gloată oarbă, l-a adoptat, iar Dodon l-a promulgat. Ca urmare (a implementării acestei legi — n. red.), pe piața noastră farmaceutică va crește cota preparatelor medicale originale, iar cea a genericelor (preparate analogice după componență, însă produse de alți producători — n. red.) va scădea. Iar genericele sînt de 4-6 ori mai ieftine decît preparatele originale. Totodată, aici trebuie să mai adaug că, în Moldova, preparatele medicamentoase originale vor fi protejate de concurența cu genericele pe parcursul a 8 ani. Deci, e lucru evident, în viitor ne așteaptă o creștere a prețurilor și la medicamente».

Rezoluția ONU: fără importanță practică

«Această rezoluție (Rezoluția Adunării Generale a ONU «Cu privire la evacuarea trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova» din 22 iunie, 2018 — n. red.) nu are o importanță practică pentru Republica Moldova, cum nu are nici pentru Federația Rusă. Și asta în baza a cîteva considerente. În primul rînd, rezoluția are un caracter de recomandare. 64 de state au votat contra, iar 15 s-au abținut de la vot, și asta pentru că reprezentanții lor în general nu știu unde se află Moldova, nu cunosc esența procesului și fondul problemei. În al doilea rînd, în Federația Rusă nimeni nu este contra evacuării trupelor și munițiilor. Însă numai după reglementarea politică a diferendului transnistrean! Să se facă ceva concret pentru soluționarea problemei! Să aplicăm presiuni asupra formatului de negocieri «5+2», să purtăm tratative directe cu Rusia, să purtăm tratative directe cu intermediarii… Toți deocamdată recunosc integritatea teritorială a Republicii Moldova, acest fapt rămîne deocamdată fixat în toate documentele. Deci, soluționăm problema, și atunci deschidem calea ferată, pe care vor putea fi evacuate tancuri, rachete, proiectile…

Altfel spus, astăzi este forțată o ușă deschisă, problema fiind, de fapt, una pur politică. Chiar și în cazul în care, de exemplu, Rusia ar fi impusă (deși nu cred că se va întîmpla) să trimită un eșalon, pentru a evacua tancurile…, transnistrenii ce vor face? Ceea ce au mai făcut — se vor așeza pe șinele căii ferate și vor striga «Stop!». De ce vor striga «Stop!»? Pentru că politica promovată de Republica Moldova pe malul drept îi sperie. Îi sperie unionismul, îi sperie anularea bilingvismului cel puțin la nivel de comunicare, îi sperie încordarea în relațiile cu Federația Rusă, îi sperie îngenuncherea în fața Occidentului și multe altele. De aceea, ei se tem de această unire cu celălalt mal. Dacă la noi ar fi promovată o altă politică, dacă noi am fi loiali față de transnistreni — fără a ceda principiile de suveranitate, se prea poate că starea de lucruri ar fi alta. Iar acum transnistrenii oricum se vor împotrivi, doar ei au mai procedat și pînă acum în acest mod.

…Se creează impresia că tot mai insistent sînt pompate spirite antiruse, că se înaintează tot mai multe cereri de a lăsa Transnistria cu mîinile goale, fără nici o apărare, cel puțin politică. Și toate acestea se fac pentru a relua conflictul, faza lui fierbinte. Pentru a impune Federația Rusă să recunoască Transnistria și, în felul acesta, tăind-o pe linia Nistrului, să poată deschide porțile pentru unire cu România».

Pregătit de Olga Dzeatcovschiскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: