Biografia noastră comună...

Ziarul «Comunistul» continuă să publice materiale consacrate apropiatei aniversări de 25 de ani de la nașterea PCRM
 
«Lista chiar și ale celor mai importante acțiuni politice ale partidului, realizate în perioada 1997– 1998, ar fi luat mai mult timp. Există, însă, printre ele unele care nu pot fi ignorate. Este vorba și despre crearea în componența Parlamentului a grupului deputaților comuniști aleși, anterior, în organul legislativ pe listele partidelor de stînga și centru-stînga. Este vorba și despre referendumul național, inițiat de noi, pe marginea chestiunilor de transformare a pămîntului în marfă și majorarea vîrstei de pensionare. Este vorba și despre fondarea apropiate sufletului nostru a Asociației savanților, precum și alte organizații obștești ce activează sub egida partidului. Este vorba și despre tot felul de acțiuni de protest împotriva românizării țării și a poporului ei. Este, în sfîrșit, vorba despre participarea în cadrul alegerilor parlamentare din anul 1998. De la ultimul eveniment a și început numărătoarea etapei principial noi a biografiei noastre partinice — etapa realizării practice a strategiei PCRM în lupta pentru putere».

Însă mîna parteneriatului, întinsă de comuniști, a rămas în aer. Mai mult decît atît, politicanii noi-aleși, care și-au mințit cinic alegătorii, s-au aliat rapid într-o alianță antipopulară creată cu un singur scop: de a arunca cea mai numeroasă fracțiune — fracțiunea PCRM — în opoziție.

Complotul a reușit și a început lupta acerbă pentru portofolii, renumitele «paravane» și ceea ce a mai rămas din proprietatea statului. În febra acestor lupte acerbe, guvernarea pierdea cu desăvîrșire capacitatea de a mai conduce țara. Chiar și după implementarea reformei constituționale, care a transformat Moldova dintr-un stat prezidențial într-o republică parlamentară, Parlamentul a fost inapt de a alege un nou șef al statului. Și a fost dizolvat. Noile alegeri parlamentare anticipate au fost planificate pentru 25 februarie 2001.

Moștenirea distrugătorilor

Rezultatele primului deceniu al independenței moldovenești arătau catastrofal:

— Prăbușirea PIB comparativ cu 1991 — 65 %;

— Pensia medie — 87 de lei. Nu se achita cu lunile;

— Salariul mediu pe economie — 408 lei, adică 33 de dolari. Nu se achita cu lunile;

— Indemnizația unică pentru nașterea copilului — 144 de lei. Nu se achita cu lunile;

— Majoritatea spitalelor raionale erau închise. Salariul mediu în domeniul sănătății și educației abia de depășea 200 de lei;

— Curentul electric era sistat cu regularitate. Sistemul centralizat de termoficare în orașe era distrus;

— Agricultura era complet devastată. Tehnica furată;

— Timp de 10 ani au fost gazificate doar 127 de localități;

— Activitatea antreprenorială era redusă la minim. Impozitul pe profit — 32 %. Pentru deschiderea unei noi companii era nevoie de luni de zile;

— Domnea criminalitatea organizată. În țară activau în voie 116 grupuri criminale cu un număr total de 1200 de persoane;

— Izolație internațională. În cadrul CSI erau semnate douăzeci de acte de importanță secundă. Acordul politic de bază cu Federația Rusă nu era semnat. Erau, practic, înghețate relațiile cu UE. Nu era adoptată nicio lege în ceea ce privește apărarea drepturilor minorităților naționale.

Se părea că unei asemenea moșteniri nu putea face față niciun partid politic din Republica Moldova. Se părea că țara se află în pragul falimentului economic și insolvenței politice absolute. Istoria, însă, a determinat altceva.

Victoriile sînt logice

În 2001– 2005, PCRM a cîștigat de două ori alegerile parlamentare. În aceeași perioadă, își alege de două ori Președintele. Șeful statului devine Președintele PCRM, Vladimir Voronin.

Opt ani de guvernare, opt ani sub monitorizarea strictă a alegătorilor și, indiscutabil, cea mai mare autoritate a partidului și liderului ei, în comparație cu alte organizații și mișcări politice și liderii acestora. Istoria independenței moldovenești nu mai cunoștea nimic similar, nimic similar nu știa nici istoria contemporană a mișcării de stînga.

Victoriile sigure ale comuniștilor moldoveni, practica lor gospodărească și politică au respins toate stereotipurile perioadei post-sovietice. Niciun faliment, niciun fel de crize, rezistență în fața provocărilor economice externe și dezastrelor naturale, deschidere integraționistă spre Est și Vest — aceasta este forța sistemului social-economic și politic pe care au construit-o comuniștii moldoveni în cei opt ani de guvernare.

Creșterea economică stabilă în loc de distrugerile și pustiirile anilor precedenți, libertate antreprenorială în schimbul politicii represive a anilor 90, creșterea investițiilor în loc de scurgere a capitalului, modernizarea agriculturii în schimbul restaurării feudale, reforme democratice, lupta pentru drepturile omului în locul xenofobiei și fărădelegii și, în sfrșit, politică socială agresivă și competentă în locul demagogiei sociale a guvernatorilor precedenți.

«Nici pierderea suveranității, nici izolarea internațională, nici degradarea socială. Ba dimpotrivă, dezvoltarea energică, reînnoire, tendința sinceră de a deveni o țară demnă de cetățenii săi. O țară cu adevărat europeană, deschisă și modernă. Este acel sistem al intereselor obiective și cu perspectivă, care consolidează majoritatea absolută a societății moldovenești. Dar dacă e să fim sinceri pînă la sfîrșit, aceasta este acea realitate și perspectivă socială, economică și politică pe care, astăzi, o promovează consecvent Partidul Comuniștilor».

Pagini de istorie — planuri realizate

Istoria celor opt ani de guvernare a PCRM abundă în evenimente de diferită amploare — de la deschiderea unui nou spital raional sau a unei noi stații tehnice de mașini într-un anumit sat pînă la inaugurarea unui port nou și modern pe Dunăre sau o nouă cale ferată, de la restaurarea unei biserici sau mănăstiri pînă la noi realizări pe dimensiunea politicii externe.

Și dacă e să facem o analiză riguroasă a guvernării PCRM în toți acei ani și să însumăm toate realizările majore și modeste, tabloul arată în felul următor:

— Au fost create 327 mii de noi locuri de muncă;

— PIB-ul a crescut cu 59 %. Pe cap de locuitor, acest indice s-a majorat de 3,5 ori, de la 354 de dolari pînă la 1230.

— Volumul investițiilor străine a crescut de patru ori. Aflat la guvernare, PCRM a reorganizat radical climatul antreprenorial din Moldova. Impozitul pe profit a fost redus treptat de la 32 la sută pînă la 0 %. S-a implementat amnistia fiscală și amnistia capitalului, a sporit brusc disciplina financiară, antreprenorii autohtoni au fost scutiți de tutela obositoare a organelor de control, a fost eliminată complet crima organizată.

— Veniturile bugetului statului au crescut de patru ori, iar bugetul asigurărilor sociale de stat — de cinci ori. Coraportul datoriei externe și PIB s-a redus de două ori.

— În acești ani, salariul mediu a crescut nominal de 6 ori, iar în expresie reală — cu mai bine de 270 %. În conformitate absolută cu responsabilitățile pe care și le-a asumat PCRM, către sfîrșitul anului 2008, salariul mediu pe economie a constituit 300 de dolari. Numai pe parcursul ultimilor patru ani (2005– 2008 — Nota Red.), salariul bugetarilor s-a majorat, practic, de trei ori. Iar lefurile pedagogilor, comparativ cu anul 2001, crescuse de 7 ori.

— În anul 2001, tot bugetul consolidat în sfera de sănătate a țării constituia mai puțin de 600 milioane de lei, iar acum (în 2008 — Nota Red.) se apropie de 3 miliarde. Din 2005 pînă în 2008, pachetul serviciilor medicale garantate de stat s-a dublat. În aceeași perioadă, au crescut de două ori salariile angajaților în sfera medicală. În toate raioanele au fost restabilite sau reconstruite centrele sătești de sănătate și oficiile medicilor de familie, stațiile de asistență medicală urgentă. Din 2004, adică din momentul implementării «Codului cu privire la știință și inovații», investițiile în cercetările fundamentale au crescut de patru ori, tot cu atît au sporit investițiile pentru pregătirea cadrelor științifice. În aceeași perioadă, numărul proiectelor în sfera transferului tehnologiilor a crescut cu mai bine de 7 ori, tot de șapte ori au crescut salariile savanților moldoveni.

— Comparativ cu anul 2001, mărimea pensiei medii a crescut de aproape opt ori. Din 2001 nu se mai înregistrează rețineri la plata pensiilor.

— Dacă în 2001, diferența de venituri între 20 % cei mai săraci cetățeni ai țării și 20 % cei mai bogați era de 11,4 ori, acum (în 2008 — Nota Red.), acest indice s-a redus cu mai bine de două ori. În anul 2001, veniturile disponibile ale populației echivalau în medie pe țară cu 241 de lei pe cap de locuitor, iar acum (în 2008 — Nota Red.) — 1100 lei. Și, în sfîrșit, dacă în 2001aceste venituri acopereau puțin peste 50 la sută din minimul de existență, acum (în 2008 — Nota Red.) — peste 83 %. Și asta în condițiile în care însăși limita minimului de consum crescuse cu mai bine de două ori.

— Timp de opt ani de zile au fost gazificate 670 de localități. De cinci ori mai mult decît deceniile anterioare. Legătura telefonică a ajuns în majoritatea familiilor de moldoveni, iar internetul — în toate școlile din țară fără excepție.

— În perioada 2005– 2008, s-au alocat peste 700 de milioane de lei pentru construcția rețelelor de apeduct și de distribuție a apei — de cîteva ori mai mult decît în deceniul precedent.

— Din 2001 pînă în 2008, în Republica Moldova au fost create circa 250 de stații tehnologice de mașini care conțineau mii de unități de tehnică agricolă modernă. În perioada de după 2001, suprafața plantațiilor de viță de vie a crescut de 11,5 ori, a livezilor — de 7,5 ori. Suprafața terenurilor arabile a crescut de 9,6 ori.

— În ultimii opt ani de zile (2001– 2008 — Nota Red.), Republica Moldova a desfășurat o politică integraționistă activă în cadrul CSI. Mai bine de 150 de documente în cadrul Comunității au fost semnate, ratificate și implementate. Asta în condițiile în care, în perioada anterioară, au existat doar 22 de asemenea documente. Pe 19 noiembrie 2001, Republica Moldova semnează Acordul de prietenie și colaborare cu Federația Rusă determinînd relații de parteneriat strategic cu această țară.

— Din noiembrie 2002, Moldova ia calea integrării europene. În cadrul Planului de Acțiuni Republica Moldova — Uniunea Europeană, numai în ultimii trei ani de zile (2006– 2008 — Nota Red.), Parlamentul țării, cu participarea activă a fracțiunii PCRM, aprobă peste 200 de legi. Republica Moldova se apropie foarte mult de etapa negocierilor pe marginea noului Acord cu Uniunea Europeană, care presupunea oferirea regimului fără viză în țările UE pentru cetățenii țării noastre, formarea zonei de comerț liber între UE și Moldova.

De la 1 martie 2008, Republica Moldova obține dreptul de comerț asimetric cu Uniunea Europeană. Și dacă e să luăm în calcul avantajele comerțului de liber schimb ale țării în cadrul CSI devine evidentă poziția absolut extraordinară a Moldovei în calitate de unică țară cu acces concomitent pe piețele estice și vestice.

«Într-adevăr, cum oare noi — comuniștii am reușit să schimbăm radical vectorul de dezvoltare socială al țării?

Această stare a lucrurilor reprezintă rezultatul abordării principial noi a politicii sociale. Anume noi am început să percepem sfera socială, în primul rînd, ca pe sfera investițiilor. Aceasta este principala distincție a politicii noastre sociale față de acele modele în care sarcina de susținere a anumitor standarde sociale se percepe doar în calitate de domeniu de cheltuieli obligatorii și împovărătoare. Abordarea noastră schimbă principial nu doar accentele gestionării statului, dar toată consecvența sarcinilor de gestionare în ansamblu, le plasează într-o cu totul altă ordine, neobișnuită pentru așa numiții politicieni liberali. Noi nu cheltuim pentru domeniul sănătății, noi investim în sănătate, noi nu facem cheltuieli pentru cultură — noi investim în cultură. Noi cultivăm principalul nostru capital, unica noastră sursă de dezvoltare — capitalul uman».

Fără îndoială, incontestabil, evident

Fenomenul succesului guvernamental al PCRM este recunoscut pînă și de cei mai ireconciliabili oponenții. Acest succes, însă, este determinat, în primul rînd, de responsabilitatea imensă a Partidului Comuniștilor, pedantism în îndeplinirea tuturor promisiunilor sale electorale. În țară nu există o altă forță politică capabilă să fie la fel de sinceră, la fel de consecventă în realizarea scopurilor propuse.

Calea parcursă de comuniștii moldoveni în ultimii opt ani de zile (2001– 2008 — Nota Red.) reprezintă și un fel de istorie a adoptării deciziilor. Unele dintre cele mai complicate, neordinare, fundamentale în toată extremitatea acelei situații în care se afla țara. Însă, la fiecare cotitură a biografiei sale politice, PCRM rămînea deschis pentru critică, reacționa la evaluările exigente și dure ale alegătorilor. În istoria acestor decizii, un loc aparte revine procesului de reformare a PCRM.

Pe 15 martie 2008, în cadrul Congresului VI, Partidul Comuniștilor aprobă un Program absolut nou. Preliminar, proiectul Programului a fost dezbătut în toate organizațiile partinice, documentul a suportat o mulțime de modificări și a inclus la fel de multe propuneri. Varianta finală este foarte înalt apreciată nu doar de armata miilor de comuniști moldoveni, dar și de către experții, politologii și politicienii internaționali. Partidul Comuniștilor din Republica Moldova pășește într-un nou veac, înarmat cu cea mai competitivă ideologie care consolidează democrația și echitatea socială, lupta pentru identitatea națională și internaționalismul, viziune științifică mondială și loialitate pentru valorile umanismului și solidarității.

«Reformarea partidului nu înseamnă arderea carnetelor și simbolicii de partid. Este vorba despre munca permanentă, activă și practică asupra fundamentului ideologic și teoretic al formațiunii, asupra structurii sale organizaționale, principiilor activității politice. Iar acest proces a derulat în PCRM în toți anii de la fondarea partidului. Deosebit de complicat, dar, în același timp, fără precedent de activ, a fost din momentul accederii la putere».

Din arhiva CC al PCRMскачать dle 10.6фильмы бесплатно