ULCT — o sută de ani de victorie, o sută de ani de lecții

Komsomolul Leninist a marcat 100 de ani de la fondare

Comsomolul a apărut în toiul evenimentelor revoluționare, care au întors pagina istoriei umanității în direcția edificării unei societăți, na mai văzute anterior. O societate care a declarat deschis și direct despre programul de lichidare a tuturor formelor de inechitate socială, despre participarea largă a maselor populare la formarea organelor statului, și apărarea Patriei socialiste.

Putea oare tineretul să stea de o parte de aceste evenimente și sarcini grandioase? Evident că nu. Înconjurată de intervenienți și armatele contrarevoluționare ale lui Kolceak, Iudenici și Denikin, în 1918, Rusia Sovietică a încredințat tinerilor revoluționari cauza apărării cuceririlor revoluționare. Primul congres al UTCR a fost locul unde delegații au primit biletul pe front. «Lui i s-a dat ordin spre vest, ei în altă direcție. Plecau comsomoliștii la războiul civil!»...

Cîntecul — noul cîntec al Sovietelor mergea mînă în mînă cu Comsomolul. În toți anii istoriei sale de slavă. Astăzi, îți amintești de Comsomol — asemenea primăverii unei noi vieți, asemenea unei piese sincere și romantice. «Comsomoliștii — voluntarii» — ei chiar au fost așa. Toate izbîndele mărețe și încercările — prin multe au avut de trecut voluntarii. Și cîți dintre ei au căzut pe cîmpurile de luptă? Nici nu pot fi numărați! Edificarea pașnică, giganții primelor cincinale și proiectele de amploare ale Patriei Sovietice...

Reproșurile actualilor adepți ai neoliberalismului privind excesul politizării mișcării de tineret în URSS nu se acceptă. Altfel nu putea să fie. Sarcinile pe care și le trasa Comsomolul erau de ordin politic. Da, și cine mai pune la îndoială faptul că, astăzi, tinerii sînt cufundați în abisul ispitelor? Anume apolitismul și lipsa convingerilor ferme face din generația în creștere o gloată de mancurți egoiști, dependenți de droguri și care nu-și mai știu rodul. Comsomolul din URSS a îndeplinit o sarcină politică serioasă, implementînd în mediul adolescentin și tineresc bazele conștientizării, organizării, patriotismului.

Cineva ar putea spune — a fost, chipurile, multă formalitate. A fost. Au existat o mulțime de cusururi. Într-o țară imensă, cu diverse condiții de viață, tradiții și culturi lingvistice a fost foarte complicat a depăși toate provocările. Impulsul romantismului revoluționar a slăbit în timp.

Teoretizarea eronată a tovarășului Hrușciov, în anii 60 ai secolului XX, «despre comunismul curînd», ce însemna că marea apropiere de bazele vieții socialiste, în mare parte, s-a încheiat, a prejudiciat iremediabil cauza edificării socialismului. Dacă în teorie, lozinci, cifre — toate în mare parte erau deja construite, la ce se mai impunea efort ulterior? Și unde-și are eroismul loc aici? Ideologii acelor vremuri au scăpat din vedere esențialul — tinerii au nevoie de idealuri, romantism, eroisme și cîntece. Dacă la capitolul cîntece (mulțumiri Alexandrei Pakhmutova și Iosif Kobzon!) lucrurile erau la înălțime, la capitolul romantism și eroisme — situația era mai complicată. Comsomolul, de la bun început, era conceput drept organizație care să cuprindă tinerii în masă, dar nu pe toți. Cei mai buni, cei mai conștiincioși, tineri cu calități de lider, fete și băieți — așa era Comsomolul Războiului Civil, al primelor cincinale, al Marelui Război pentru Apărarea Patriei...

Către anii 80 ai secolului XX, situația a început să se schimbe. Acceptarea în masă în Comsomol a tuturor fetelor și băieților în toate republicile măreții țări a fost greșită și distrugătoare. De altfel, procesele, care peste o perioadă au prăbușit URSS, aveau loc nu doar în nucleul Comsomolului, dar și în interiorul PCUS.

Comsomolul devenise o organizație imensă și greoaie. De multe ori, în locul adevăraților lideri tineri, locul secretarilor conducători reveneau carieriștilor și oportuniștilor. Mulți dintre care se regăsesc și astăzi la locuri de vază. Și sînt chiar foarte recunoscători «paginii lor comsomoliste» din biografie. Cum să nu! Cine ar fi fost ei în acea și actuală viață dacă nu era Comsomolul?

Dar ei și-au făcut treaba. Au slăbit și au trădat marea cauză. Au văduvit măreața organizație de tineret. Impulsul, lăsat moștenire Comsomolului de către Lenin, în cadrul celui de-al III-lea Congres al Uniunii Tineretului Comunist din Rusia, a secat împreună cu valul negru al perestroikăi. Cît de multă murdărie s-a turnat atunci în capul oamenilor sovietici! Deja nici nu mai putea crede că odinioară exista măreție, sacrificiu de sine, creșterea bunăstării, zboruri cosmice! Toate erau șterse ca cu buretele, devalorizate.

Acum, de la o distanță istorică mai mare este clar de ce s-a făcut acest lucru. Pentru prăbușirea credinței a milioane de oameni în tinerețea lor, în tinerețea țării, în ceea fără de care viața omului își pierde rostul și se transformă într-un consum banal. Dar să ne amintim ce le spunea Lenin celor șase sute de delegați al celui de-al III-lea Congres al Tineretului Comunist și să raționalizăm, pentru că și peste o sută de ani de la rostirea acestor cuvinte, ele sînt mai actuale ca niciodată!

«Poți deveni comunist doar atunci cînd îți îmbogățești memoria cu toate acele bogății de cunoștințe pe care le-a prelucrat omenirea. Noi nu avem nevoie de tocilari, dar noi avem nevoie să dezvoltăm și să perfecționăm memoria fiecărui elev cu fapte de bază, or, comunismul se va transforma într-un gol, se va transforma într-o plăcuță goală, comunistul va deveni un lăudăros banal dacă toate cunoștințele acumulate nu vor fi prelucrate în mintea sa. Voi nu trebuie doar să le asimilați, dar să le asimilați în așa fel ca să aveți o atitudine critică față de ele, pentru a nu vă încărca mințile cu toate inutilitățile, ci să vă îmbogățiți mințile cu cunoașterea tuturor faptelor fără de care nu poate exista omul modern cultivat. Dacă un comunist s-ar fi gîndit să se laude cu comunismul în baza concluziilor gata pe care le-a primit, fără a depune muncă serioasă, mare și grea, fără a se clarifica în fapte, față de care este obligat să aibă o atitudine critică, un asemenea comunist ar fi foarte jalnic. Și o asemenea superficialitate ar fi fost absolut distructivă. Dacă eu știu că știu puțin, eu voi obține să știu mai mult, dar dacă omul va spune că el este comunist și că nici nu mai trebuie să știe nimic, din el nu va ieși nimic asemănător cu comunistul».

Așa deci, ideea leninistă ne spune că faptele trebuie să fie tratate în mod critic. Ceea ce presupune o muncă mare și asiduă. Atunci cînd această muncă se desfășoară, sîntem martorii succeselor istorice, victoriilor și realizărilor mărețe. De îndată ce prevalează superficialitatea, lauda «amețeli de succes» — declinul urmat de prăbușire sînt inevitabile.


Mihail Lupașko (care nu a ieșit din ULCT)скачать dle 10.6фильмы бесплатно