Trădare de Patrie

 

În regim tradițional, cîteva sute de unioniști au mărșăluit prin Chișinău, au urlat, au batjocorit monumentul lui Ștefan cel Mare atașînd de el panglica tricoloră, au dansat și s-au împrăștiat. Acești păianjeni sînt destul de inofensivi: unionismul lor public nu a făcut decît să irite trecătorii și să perturbe traficul rutier.

Or, reprezentanții actualei clase politice moldovenești au organizat o adevărată competiție nedemnă între ei — cine este mai român, cine face plecăciuni mai profunde... Evident: spiritul românesc aduce a Românie. Din acest punct de vedere între niște oarecare Candu și Sandu diferența ține doar de gen.

Nouă ne-a fost clar definitiv că esența luptei dintre guvernare și opoziția de dreapta se reduce la cine mai repede va izbăvi Moldova de statutul de stat independent. Sandu, cu o neștire absolut uimitoare pentru un fost ministru al Educației, relatează că acum 100 de ani, Basarabia a aderat la spațiul european. Da, sub marșuri militare, condamnări și execuții. Și încă — sub gemetele și lacrimile moldovenilor osîndiți, jefuiți și executați și la Bender și la Tatarbunar, și nu doar.

Anume la aceasta se și reduce «idealul lor național». Este ceva freudian în asta. Ei consideră că românii în exclusivitate au dreptul să hoțească populația Moldovei și să o batjocorească pentru că, în opinia lor, românii stau cu o treaptă mai sus în dezvoltarea evolutivă. Anume de asta se și consideră «români».

În acest sens, guvernarea are un anumit avantaj. Spre exemplu, Pavel Filip a declarat: «În mine curge sînge de român». Iar acest lucru seamănă cu recunoașterea unei taine de familie rușinoase. Și adjunctul său, Iurie Leancă anunță că se simte român. Avînd în vedere defectul de vorbire a lui Leancă, cel mai probabil, el se simte «vomân», iar «importanța» acestui jubileu se transformă în gura sa în «impotență» — ceea ce este mai exact.

Probabil, nu este corect să atragem atenția la defectele de vorbire. Dar este oare corect ca unul dintre conducătorii unui stat suveran să cadă în păcatul iudeu al trădării?

De altfel asta le stă în sînge (românesc). Același Leancă practică trădarea la nivel profesionist: aflat după gratii, Filat va confirma sub jurămînt acest lucru.

Atunci cînd spunem că guvernarea este ilegitimă, că ea nu corespunde voinței poporului, avem în vedere anume acest lucru. Așa cum se știe, majoritatea absolută a cetățenilor Moldovei — 80 la sută — se consideră și se simt moldoveni, oamenii vor să-și construiască propriul stat suveran. Guvernarea țării, însă, a fost acaparată de reprezentanții minorității naționale și geopolitice. Și din această calitate a lor fac ceea ce majoritatea populației nu-și dorește.

Anume ei, dar nu băiețandrii care hoinăresc prin Chișinău cu fulare tricolore la gît, reprezintă pericol real pentru statul Moldovenesc multisecular. Băiețandrii cu fulare sînt victimele educației școlare — se poate spune romanticii unirii. Iar acești politicani — pragmaticii ei. Diferența între ei este ca și dintre fumul focurilor de artificii în trei culori de producție chineză și puterea, iluminarea tricoloră a clădirii Parlamentului, la fel, din contul bugetului Moldovei. Pe 1 decembrie 1918, Transilvania a fost alipită la România. Interesant, oare clădirea parlamentului din Budapesta tot sa iluminat în culorile drapelului național al României?

La drept vorbind, conducătorii români ai poporului moldovenesc au încetat să mai ascundă ceva. Atît Filip, cît și Leancă au declarat public că unirea este scopul principal al guvernării lor ilegale. Și nu doar că au declarat, dar au și descifrat: toate proiectele comune — gazoductul irațional Iași-Ungheni-Chișinău, podurile ipotetice peste Prut și magistralele auto — toate se fac în numele «unirii» ce urmează să se producă. Mai pe scurt, timp de o zi, șefii noștri autoproclamați și-au semnat sentința în baza articolului «Trădare de Patrie».

Din această perspectivă devine absolut clar că și miliardul l-au furat nu doar în scop de îmbogățire personală, dar și pentru discreditarea definitivă a statului în fața populației. Atunci cînd statul este capturat și discreditat, atunci cînd populația este dezamăgită, este mult mai simplu procesul de lichidare a acestuia. În ultimii 660 de ani, Moldova nu s-a mai confruntat niciodată cu o asemenea abordare ticăloasă în scopul propriei distrugeri. Și dacă Moldova vrea să continue să existe, trebuie să arunce la groapa de gunoi a istoriei această guvernare.