Interesant mai țopăie fătuca…

Candidatul la funcția de președinte a Republicii Moldova, Maia Sandu, este, probabil, cea mai «misterioasă» din lista clănțăilor care pretind la acest fotoliu

Ei și ce are ea misterios în ea, vă veți întreba? Parcă știm totul despre ea: s-a născut aici, a lucrat în SUA, a revenit, a făcut experimente umilitoare pe elevii care aveau de susținut BAC-ul, fapt pentru care a fost poreclită «gruppenführer», iar acum a decis să se facă președinte… Dar lucrurile nu sunt chiar atît de simple.

În primul rînd, chiar dacă veți răscoli o săptămnă în rețeaua Internet, nu veți găsi nimic despre anii de copilărie și adolescență a Maiei Sandu. Unde și-a făcut studiile preuniversitare, în care liceu, a susținut ea oare BAC-ul? Se menționează doar că s-a născut în satul Risipeni, raionul Florești în anul 1972. În continuare, sunt doar informații despre studiile sale la Academia Economică — facultatea de management (septembrie 1989 — iunie 1994).

Ulterior, a plecat în America, a studiat la Harvard. Din nou: cine, cînd, de ce a fost invitată, pentru care merite? Nu se știe. Imaginați-vă numai ce se întîmplă în continuare: lucrează Maia noastră Hari, vai, Sandu în calitate de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale din Washington, districtul Columbia, SUA, trăiește din plin — primește 10 mii de dolari pe lună și, dintr-o dată, pe neașteptate, se lasă de acest cuibușor călduț și vine în Moldova sărăcăcioasă pentru funcția de Ministru al Educației, la un salariu de 15 mii de lei (oficial).

Prin ce se explică această metamorfoză? Evident, așa cum spunea Fiodor Tiutcev «ce nu ne-ar învăța viața, inima, oricum, crede în miracole». Aici, însă, este evident că nu-i asta la mijloc. Se simte mîna de fier a Departamentului de Stat și nu este exclus — organizației cu denumirea ANS.

Vom sări peste perioada în care ea s-a aflat la conducerea ministerului, lucruri bine cunoscute tuturor, și vom trece la acea etapă în care Maia nu mai face mișto din educația moldovenească și devine cetățean de rînd cu pretenții la funcția de premier. De această dată i s-a dat un șut în fund, dar ea nu a lăsat nasul în jos și se orientează, imediat, la postul de șef al statului.

Ea declară evaziv că statul, care a fost capturat de clanurile mafiote, poate fi eliberat și primul ei pas în acest sens va fi cucerirea Președinției. Ce minune, veți spune: fiind ministru într-un guvern al oligarhilor, nici măcar nu a șoptit despre BEM, miliard, aeroport. Mai mult decît atît, ea a fost complice la aceste jafuri. Acum, această doamnă intenționează să lupte cu cei pe care i-a ajutat să organizeze hoții. Potrivit lui Sandu, ea simte că deține suficiente forțe și responsabilitate pentru îndeplinirea cu succes a tuturor obligațiilor de șef al statului. Însă… numai în cazul în care alegerile prezidențiale vor fi directe. (Iată aici cei de la Washington s-au scărpinat la ceafă…)

Liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin a comentat: «parcă ne-am afla la psihiatrie. Știți cine e cel mai mare la psihiatrie? Cel care de dimineață și-a îmbrăcat primul halatul. Maia Sandu trebuie, mai întîi, să urce scara carierei a partidului. Ce fel de candidat la o funcție atît de înaltă dacă nu este membru de partid și lider de partid?!».

Cît de straniu n-ar fi, dar Maia Sandu l-a auzit pe Vladimir Nicolaevici. Și s-a dus să plîngă pe umăr: «În Moldova, doar oamenii bogați pot crea proiecte politice. Nici eu, nici prietenii mei, cu care am discutat acest lucru, nu au atîția bani pentru partid. Eu nu pot să lansez un nou proiect politic. Eu nu am atîția bani. Menținerea unui partid politic costă bani mulți. (Cei de la Washington s-au scărpinat, din nou, la ceafă…)»

Pînă la urmă, toate s-au aranjat: Sandu s-a făcut cu un partid «Acțiune și Solidaritate» și alegeri directe ale președintelui. PR-mașina se mișcă și Maia Sandu a fost ridicată în rang de erou național. Chipurile, se va lua de funcționari și corupți cu tot atîta ardoare cu care s-a luat de copii, iată că le și va pune capacul.

Pentru Maia Sandu se creează activ imaginea de Mesia, iar pentru partidul ei — promotorul ideilor progresive democratice. În capul cetățenilor moldoveni se bagă insistent ideea că Sandu nu are nicio atribuție cu «jaful secolului», cu sistemul politic distructiv pentru Moldova. Cine face acest lucru? Evident, tot acei care suferă de scabie.

Ce ne promite Maia Sandu odată ce va deveni președinte. Să dăm, însă, la o parte pleava despre manageri profesioniști, transparența guvernării și restul populismului. Ce rămîne într-un final? Păi iată. Președintele Partidului «Acțiune și Solidaritate», candidatul la funcția de președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu, pledează activ pentru lichidarea statalității țării noastre.

Cel puțin, ea a lăsat să se înțeleagă acest lucru în eterul unui post privat de televiziune, declarînd că în cazul în care în Moldova va fi organizat un referendum cu privire la unirea cu România, votul ei va fi «pentru». Pe fundalul unionismului, ea ar trebui să colaboreze cu partidul DA a lui Andrei Năstase, însă, Maia nu este de acord să lege prietenie între partide (ea chiar la învinuit pe Andrei Năstase de misoginism) și crede cu tărie în susținerea sponsorilor de peste ocean.

În afară de aceasta, fostul ministru al Educației este gata să semneze decretul cu privire la declararea zilei de 9 mai drept Ziua Europei în Moldova, în cazul în care devine președinte. Detestînd, în acest fel, sărbătoarea națională Ziua Victoriei. Este încă o dovadă a faptului că banii de sponsorizare vin la Maia din Occident, cel mai probabil, din SUA, unde Maia Sandu merge cu regularitate.

Apropo, dacă ați observat, în timpul mitingurilor de toamnă-primăvară împotriva oligarhiei, Maia Sandu a petrecut cîteva luni în SUA. Iar la întoarcere, a propus înaintarea unui ultimatum guvernării și sistarea protestelor pentru o lună. Și Usatîi și Năstase au susținut-o imediat, fapt care a dus, practic, la deturnarea protestelor. Însa ratingul Maiei chipurile este în creștere. Ea nu critică oligarhii nominal, nu organizează mitinguri, nu prezintă programe de dezvoltare, iar ei, sponsorii, oricum, în cazul dat, vor indică «săgețile în sus». Să punem, în legătură cu acest fapt, încă un mare semn de întrebare.