Păduchioșii despre baie

 

Intră în parlament — a cărui vaiet se aude? Este vorba despre secretarul executiv al PSRM, deputatul Vlad Bătrîncea și «analistul» din oficiu al socialiștilor Bogdan Țîrdea, care cer modificarea Constituției. Pentru a trece, în acest fel, la sistemul prezidențial de guvernare a țării.

Argumentele sînt aceleași — uzate deja: «președintele va răspunde pentru tot ce se întîmplă în țară», «președintele va putea scoate țara din impasul social-economic în care s-a pomenit» (asta spune Bătrîncea); «președintele va asigura stabilitatea politică în țară», «președintele va lua rapid decizii importante» (asta spune Țîrdea). Așa cum înțelegeți, nu este vorba despre un oarecare președinte abstract, ci, nemijlocit, de șeful celor doi socialiști — Igor Dodon. Despre atribuirea acestuia, de facto, cu competențe dictatoriale.

Cum așa? Nu chiar demult, Țîrdea îl numea pe Dodon nu altfel decît «marele combinator», «conjuncturist», «fără recunoștință pentru munca omenească și care se dă în chirie». De asemenea, afirma că «fie trebuie să primești salariu de la Dodon, fie trebuie să fii idiot absolut ca să mai votezi pe undeva pentru Dodon».

Acum, în conformitate cu propria sa formulare, Țîrdea este un idiot absolut ce primește salariu? Deoarece votează pentru Dodon cu ambele mîini... Și ce fel de idee este asta în general? Nu ne mai lipsește un Dodon dictator. Cui poate să-i treacă prin cap ideea de a-i atribui competențe maxime unui om capricios, narcisist, cu viziuni înguste, un om ce întruchipează minciuna, trădarea, corupția și un exemplu al prostituției politice? Poate doar că numai lui Dodon personal.

Totodată, în realitățile contemporane moldovenești, acest pas este deosebit de periculos. Dodonii vin și pleacă iar competențele prezidențiale rămîn. Și unde este garanția că după ce va fi delegat cu competențele rîvnite, Dodon nu va fi măturat din fotoliul prezidențial și nu va fi substituit de «președintele Plahotniuc»? Trăim în Moldova, băieți...

Da, trăim în Moldova. La noi toți sînt politicieni sau un pic din Bonaparte, gata să-și asume guvernarea statului fără gram de îndoială. În același timp, fără a se complica cu noțiuni de genul «profesionalism». De regulă, acești pretinși Bonaparte își ascund incompetența absolută în spatele agresivității politice exagerate. Ei nu sînt capabili să muncească creativ și consecvent. Maxim de ce sînt ei capabili — să-și facă reclamă interminabilă — cu și fără motiv.

Responsabilitatea — este bună, mintea — și mai bună... dar de unde să le aibă Dodon? El a demonstrat, în repetate rînduri că este un flecar și un mincinos. Cine striga că va fi un «președinte pentru toți», iar acum nu se rușinează să declare că susține un singur partid, mai exact funcționarii acestuia? Cine amenința să caute miliardul, să interzică unionismul la nivel legislativ, să întoarcă producția moldovenească pe piața rusă? În timpul campaniei electorale, Igor Dodon a făcut o mulțime de promisiuni, chiar și dintre cele care nu se încadrau în competența șefului statului. Dodon știa foarte bine acest lucru, dar asta nu l-a încurcat să-și înfoaie coada de curcan a minciunilor. Ceea ce vrea Dodon este clar: în esență, cultul personalității. Igor Dodon nu luptă și nu cere competențe de dragul oamenilor săraci, ci pentru a-și da mai multă importanță și a avea mai multă putere în țară, asemenea unui despot oriental.

În mare parte, discutarea subiectului competențelor lui Dodon este o activitate inutilă. Or, legalitatea în țara noastră este călcată în picioare și nu mai funcționează, iar rolul Constituției a fost preluat de oficiul Partidului Democrat. Potrivit acestei «constituții», Dodon are competențe mai mult decît suficiente. Pentru desemnarea judecătorilor corupți. Pentru implementarea sistemului electoral mixt. Pentru spălarea banilor sub paravanul «amnistiei fiscale». Pentru comercializarea cetățeniei moldovenești cetățenilor străini, pentru «prihvatizarea» Air Moldova, pentru extrădarea profesorilor turci, pentru benzinăriile duty free, pentru... Iar dacă Dodon încearcă să se revolte, în oficiul PDM există un buton pentru deconectare temporară. Poc și gata! Așa că «alesul de tot poporul» nu prea are de unde alege: fie că este de acord, fie este deconectat.

În schimb, Dodon are o competență pe care pretinsul președinte o folosește la 300 %. Este vorba despre competența de a vorbi. Subiectele nu sînt limitate, gura nu-i este blocată, emisie televizată — poftim. Laudă-mă gură!

Iată că și se laudă: despre prietenia cu Rusia, despre protejarea valorilor ortodoxe, despre opunerea NATO, despre lupta împotriva oligarhilor. Apropo, în ceea ce ține de Bogdan Țîrdea, care se ține de demonstrat necesitatea republicii prezidențiale, de asemenea, a pedalat ultimul subiect: chipurile «președintele este capabil să înlăture oligarhii de la putere» și a exemplificat cu Roosevelt și Putin. Curios este faptul de ce atît Dodon cît și Țîrdea vorbesc despre «oligarhi» la plural? Avem noi oare mai mulți? Și dacă avem numai unul, de ce să nu-i spunem pe nume?

Încercările aliaților lui Dodon de a-l înfățișa asemenea unui Prometeu încătușat sînt jalnice și false. La fel de jalnice și false precum este însuși Dodon și promotorii regimului prezidențial. Cei care doresc să-și vadă idolul atotputernic, iar pe ei înșiși — curteni.

Subiectul competențelor prezidențiale poate fi abordată la modul serios doar atunci cînd în Moldova va fi restabilită ordinea Constituțională și respectată legislația. Nicidecum mai devreme.