Limitați în mod forțat
РУС. MOLD.
» » Limitați în mod forțat

Limitați în mod forțat

30-11-2019, 10:33
Viziuni: 18
  
Versiunea de tipar   
Limitați în mod forțatOamenii cu dezabilități sunt excluși din cîmpul echității sociale
 
Ziua Internațională a Invalizilor a fost declarată nu atît de demult – abia în anul 1992. Atunci Republica Moldova se afla la începuturile constituirii sale ca stat independent, iar acest început a pornit de la ruină și haos. În condiții de ruină și haos s-au pomenit, practic, toți cetățenii. Cei mai puternici și sănătoși au început să plece în alte țări. Pe cînd invalizii s-au pomenit de unii singuri față în față cu problemele lor. Și timpurile dificile pentru ei nu au sfîrșit.

Lezarea celor cinci procente

Ziua Invalizilor a fost proclamată cu scopul de a spori nivelul de informare a societății în ceea ce privește persoanele cu dezabilități și de a atrage atenția ei asupra problemelor referitoare la includerea oamenilor cu diferite grade de invaliditate atît în structurile obștești, cît și în procesele de dezvoltare. Altfel spus, ei trebuiau să devină o parte a societății și nici într-un mod să nu le fie lezate drepturile de cetățean.

Să începem de la faptul că nici pe departe toți invalizii sau, cum s-a obișnuit să fie numiți astăzi, persoanele cu dezabilități pot beneficia de dreptul lor la muncă, chiar dacă mulți dintre dînșii sunt capabili să muncească. Anterior, invalizii erau divizați după grupe, iar acum — după măsura limitării funcțiilor vitale — limitare gravă, de gravitate medie și gravitate mică. De fapt, în afară de termenii aplicați, în rest nu s-a schimbat nimic. În activitatea colectivelor de muncă se pot include chiar și persoane cu limitări grave, doar să fie capabile să se miște în cărucioarele pentru invalizi și să posede anumite deprinderi profesionale. Dar patronii nu doresc să angajeze asemenea oameni, deoarece vor fi obligați să le creeze condiții suplimentare la locul de lucru, începînd de la accesul special în local pentru căruciorul de invalid și terminînd cu graficul individual de muncă al însuși invalidului.

Legislația prevede că 5 la sută din locurile de lucru ale întreprinderii trebuie să fie rezervate pentru oameni cu dezabilități. Dar această prevedere poate fi ocolită cu multă ușurință. Patronul întotdeauna poate declara că persoana în cărucior de invalid care pretinde la cutare sau cutare loc de muncă nu poate fi angajată din cauza că nu posedă suficiente cunoștințe profesionale. Și nu se va putea demonstra că asta nu-i adevărat. Chiar nici întreprinderile de stat nu se grăbesc să angajeze la lucru persoane cu nevoi speciale.

La ce i-ar trebui invalidului să lucreze?

În timpurile sovietice existau multe întreprinderi la care invalizii cu diferite grupe își puteau găsi un loc de lucru. Era vorba despre munci care cereau o anumită calificare, dar și despre munci simple, efectuate în mod manual, care nu cereau o pregătire deosebită. Cînd Moldova a ajuns țară independentă, multe din aceste întreprinderi s-au reînregistrat și au devenit private. Nu toate din ele au putut ține piept greutăților. Cu cîțiva ani în urmă, cele care au rezistat au început să fie închise. Și iată de ce. Întreprinderile în care lucrau invalizi beneficiau de un șir de facilități, inclusiv de înlesniri la importul materiei prime. 
 
Conducătorii a cîteva din ele au comis încălcări la acest capitol. Dar instanțele respective, în loc să-i sancționeze pe cei cu vina, au început să-i pedepsească pe toți de-a valma, închizînd întreprinderile. După care acum în Moldova activează doar vreo zece firme în care pot lucra invalizii.

În Moldova, la ziua de 1 octombrie, anul curent, erau înregistrate mai mult de 123000 de persoane cu diferite dezabilități. Firește, oamenii cu invaliditate mai ușoară încearcă mai insistent ca ceilalți să-și găsească un loc de lucru și, dacă reușesc să-l găsească, muncesc de rînd cu oamenii sănătoși. Și de ce o fac? Pentru a-și cîștiga o pensie normală. Altfel spus, pentru a nu beneficia doar de pensia de invalid.

Pe lângă asta, munca înseamnă și comunicare, adiccă acea socializaree, ac ea integrare în societate despre care se practică să se vorbească pe un ton emfatic de la tribunele guvernamentale. Potrivit sondajelor, două treimi din numărul invalizilor noștri pot să lucreze și doresc să lucreze.

Dezicerea de ei prin lege

Pensia de invaliditate, la fel ca și pensia de bătrînețe, se plătește în cazul în care persoana posedă vechimea necesară de muncă la momentul cînd a fost stabilită dezabilitatea. Se poate spune că, pînă în 2017, în Moldova a existat o scară relativ umană a cotizațiilor obligatorii, care oferea dreptul de a primi pensii de invaliditate, aceasta variind de la 1 pînă la 5 ani de vechime în muncă. Dar Parlamentul democraților a decis ca această «nedreptate» să fie înlăturată și a adoptat Legea cu privire la modificări și amendamente la actele legislative nr. 290 din 16 decembrie, 2016. Respectiva lege prevede majorarea vechimii de muncă în ceea ce privește vîrsta cînd a fost stabilită limitarea funcțiilor vitale, în baza căreia se fixează pensia de invaliditate.

Potrivit regulilor stabilite de democrați, invalizii cu vîrsta de pînă la 23 de ani (cu excepția invalizilor din copilărie) trebuie să posede nu mai puțin de doi ani de vechime în muncă. Persoanele cu vîrsta de 23-29 ani trebuie să-și confirme documentar o vechime de muncă de patru ani, cele de vîrsta 29-33 ani — de șapte ani, cele de 33-37 ani — de zece ani, cele de 37-41 — de treisprezece ani. Dacă persoana are vîrsta mai mare de 41 de ani, pensia de invaliditate i se oferă în cazul în care ea are o vechime de muncă nu mai mică de 15 ani. Adică, dacă omul a devenit invalid la vîrsta de 41 de ani, pentru a beneficia de pensie de invaliditate, pînă la asta trebuie să aibă lucrați fără întrerupere 26 de ani. Pe de o parte, e corect. Ca să primești ceva de la stat, mai întîi trebuie să verși ceva în bugetul statului. Pe de altă parte, statul nu-și face absolut nici o grijă de faptul în ce mod și unde să-și caute cetățeanul un loc de muncă permanent, unde ar primi un salariu oficial. În oraș un asemenea loc de muncă pur și simplu nu e de găsit, nemaivorbind de localitățile rurale.

Dar în categoria cea mai de neinvidiat nimeresc tinerii care din anumite cauze și-au pierdut capacitatea de muncă. Accidente rutiere sau de altă natură, o boală care a început să progreseze — nimeni nu este garantat că nu poate să nimerească în asemenea situații. Un tînăr cu vîrsta de pînă la 23 de ani unde poate să «acumuleze» un stagiu de muncă de doi ani? Iar cei de 23 de ani trebuie să aibă o vechime de muncă de 4 ani, adică biografia lor de muncă trebuie să înceapă la 19 ani. La această vîrstă, nu toți reușesc să absolve liceele sau colegiile, nemaivorbind de instituțiile de învățămînt superior. În cazul în care, la momentul cînd i-a fost stabilit gradul de invaliditate, cetățeanul nu poate prezenta documentar stagiul necesar de muncă, i se oferă pur și simplu o alocație pentru limitarea funcțiilor vitale. Asemenea indemnizații sociale de la stat primesc circa 48,5 mii de cetățeni cu diferite dezabilități, majoritatea din aceștia fiind invalizi din copilărie. Și mărimea respectivei indemnizații doar agravează limitarea funcțiilor vitale ale acestor oameni — mărimea plăților variază între 215-700 lei.

Astfel, reforma sistemului de pensionare pe care au efectuat-o democrații va permite ca în viitor invalizilor să nu le fie acordate pensii, deoarece ei nu vor avea stagiul cuvenit de muncă. Ei sunt condamnați să-și ducă viața contând doar pe acea alocație mizeră de cîteva sute de lei. Iar existența omului e de așa natură că oricine poate deveni invalid, deoarece nimeni dintre oameni nu este asigurat că va fi ocolit de nenorociri. În acest context, inevitabil apare întrebarea: oare actuala componență a Parlamentului și a noului Guvern va binevoi să acorde atenție faptului în ce situație se află invalizii noștri? Guvernanții noștri vor modifica legea astfel ca ea să fie în beneficiul acestor sărmani oameni — invalizii de toate categoriile?!

Aproape nimic din aproape nimic

Mărimea pensiei de invaliditate depinde de gradul de limitare a funcțiilor vitale ale persoanei și se determină din valorizarea venitului mediu lunar cotizat obținut începînd cu 01.01.1999. Pensiile sunt calculate în baza formulelor indicate de Legea nr. 156-XIV din 14.10.1998. Dacă pensia de invaliditate este mai mică decît pensia minimă, se fixează pensia minimă corespunzătoare. În acest context, trebuie însă de reținut că respectiva pensie se oferă doar în cazul cînd persoana are stagiul de cotizare necesar.

Și ce avem la capitolul pensii? Exprimîndu-ne și la propriu, și la figurat — aproape nimic din aproape nimic. Iată de ce pensii beneficiază persoanele cu nevoie speciale:

— în cazul invalidității de nivel grav — 75 % din mărimea pensiei minime de bătrînețe;
— în cazul unei limitări evidente a funcțiilor vitale — 70 % din mărimea pensiei minime de bătrînețe;
— în cazul unei invalidități de gravitate medie — 50 % din mărimea pensiei minime de bătrînețe.

În valoare monetară, asta înseamnă 809,755 și 539 de lei.

Cuantumul mediu al pensiei de invaliditate e de 1431 de lei. Majorarea acestuia nu se prevede, doar mizera indexare de la 1 aprilie.

Condamnați la lipsă de drepturi

În anul 1992, Adunarea Generală a ONU a declarat ziua de 3 decembrie Zi a Invalizilor. Pe 30 martie, 2007, la New-York, Republica Moldova printre primele țări a semnat Convenția ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dezabilități, dar a aderat la ea în 2010. Ce s-a schimbat de atunci încoace?

Desigur, în «realizările» guvernelor care se succed vertiginos unul pe altul pot fi găsite rapoarte optimiste cu privire la protecția socială, subliniindu-se faptul că la acest capitol a fost efectuat un volum de muncă deosebit de mare. De exemplu, a fost elaborată și implementată reforma sistemului de determinare a gradului de invaliditate. A fost cheltuită o mulțime de bani pentru ca invalidul să fie numit persoană cu dezabilități. Dar prin ce e mai bun acest calificativ nou? În linii mari, în ceea ce privește funcțiile vitale, este limitată cea mai mare parte a populației Moldovei — cine din punct de vedere fizic, cine din punct de vedere material, cine din punctul de vedere al posibilității de a face studii. Unii cetățeni sunt limitați în drepturi concomitent din toate aceste trei puncte de vedere.

Apropo, cea mai mare parte din pensionarii țării liber ar putea să se încadreze în detașamentul invalizilor. Pentru asta ei au și diagnozele, și indicii cuveniți. Însă doar persoane numărate din cele care au atins vîrsta de pensionare încearcă să îndeplinească formalitățile legale necesare pentru determinarea gradului de invaliditate. De ce ar avea nevoie de asta? Pentru că invalizii de gradul I sau, cum se mai spune astăzi, cu limitări grave în funcțiile vitale, pot beneficia de anumite înlesniri. De exemplu, un asemenea invalid poate fi îngrijit nu numai de un lucrător social, dar și de o rudă, iar pentru ajutorul acesteia statul trebuie să ofere o anumită plată. Conform datelor ONU, 15 la sută din populația planetei noastre le constituie invalizii de diferite categorii. În Moldova doar 5 la sută din populație sunt persoane cu dezabilități. Și dacă Moldova ar respecta standardele internaționale de determinare a gradului de invaliditate, în țara noastră ar fi același procent de invalizi care există în întreaga lume.

Iar în timp ce autoritățile noastre trîmbițează despre integrarea europeană, invalizii sunt condamnați la lipsă de drepturi, dar se poate spune și altfel: sunt condamnați la exterminare în masă. Peroanele cu dezabilități, indiferent de vîrsta lor, se află într-o situație umilitoare. Însă ei nu au nevoie să fie jeliți, ei au nevoie de înțelegere și echitate socială. Dar această idee în mod sincer o promovează doar PCRM.

Galina PROSOLOVA
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: