În această săptămînă, a fost marcată Ziua Internațională a Familiei, care se sărbătorește și în Moldova
În Moldova, familiile întotdeauna erau considerate trainice, dar în ultimii ani, din cauza noilor condiții de viață, institutul familiei în Republica Moldova treptat a început să-și piardă valoarea. Cu regret, astăzi nu toți trăitorii țării noastre reușesc să-și creeze o familie trainică și fericită.
Divorț în stil moldovenesc
Psihologii explică respectiva situație prin faptul că tinerele perechi nu sînt pregătite din punct de vedere moral pentru căsnicie. Totuși, nu acesta pare a fi unicul motiv.
În țara noastră, oamenii sînt pur și simplu înrăiți, și asta pentru că se află într-o nesfîrșită luptă pentru supraviețuire. Realitatea existentă, care nu-l umple de optimism pe nimeni, se năpustește nemilos și în spațiul personal al omului. Stresuri, nervi încordați, frămîntări și certuri cu cei apropiați — cînd toate acestea devin o componentă permanentă a vieții, ele produc stări depresive, dezechilibrează oamenii. Situația economică din țară distruge multe căsnicii. Iar motivul care cel mai des este invocat în cazurile de divorț — «avem caractere diferite» — în cele mai dese cazuri este unul simbolic, iar despărțirea celor doi nu are la bază acest temei.
Ca exemplu: pentru a asigura lunar unei familii cu doi copii un mod de viață decent, această familie are nevoie de circa 37 mii de lei. Pe cînd, abia nu demult, premierul Pavel Filip, cu multă mîndrie, a declarat că salariul mediu pe țară este de 5 170 de lei. Nu e adevărat, dar să admitem că așa este. În acest caz, venitul părinților din familia despre care vorbim nu acoperă nici o treime din cheltuielile necesare.
Pe lîngă asta, Moldova este țara gastarbaiterilor. Mulți divorțează, plecînd peste hotare pentru un termen lung sau chiar pentru totdeauna. Din țara noastră, de regulă, pleacă cîte unul din familie — sau el, sau ea. Foarte des, plecarea înseamnă și ruperea relațiilor familiale.
«Florile vieții»
Pentru majoritatea cetățenilor din țara noastră, nașterea copilului nu e numai o bucurie, ci și o mare povară financiară. În timpurile de astăzi, majoritatea soților din Moldova devin părinți după ce ating vîrsta de 30 de ani, cînd ajung să aibă un loc de lucru și un cîștig cît de cît stabil.
A suferit schimbări și concepția familiilor cu mulți copii. Dacă pînă nu demult familia cu trei copii nu era o raritate, acum e o raritate, procentul acestora atingînd doar 10 la sută. Majoritatea covîrșitoare a familiilor au doar cîte un singur copil.
Însăși noțiunea «familie cu mulți copii» tot mai rar și mai rar apare în actele legislative ale țării, dar și în lexiconul luptătorilor pentru dreptate și al politicienilor. Drepturile unei asemenea celule a societății au fost egalate cu drepturile oricărui alt tip de familie.
Principalele probleme ale familiilor cu mulți copii sînt lipsa unui spațiu locativ suficient de confortabil pentru trai și insuficiența de mijloace financiare, ceea ce înseamnă nu pur și simplu sărăcie, dar și o alimentație proastă, și o sănătate șubredă atît a copiilor, cît și a maturilor.
Din cauza complicatelor condiții de viață, mulți copii își părăsesc familiile și devin vagabonzi. În Moldova, problema respectivilor copii este foarte acută. Specialiștii care lucrează cu acești vagabonzi menționează că ei sînt siliți să plece din familiile lor din cauza unor probleme psihologice. Permanentele greutăți de ordin financiar îi impun pe părinți să ducă un mod amoral de viață. Pe copiii lor, aceștia sau îi controlează foarte aspru, sau pur și simplu uită de dînșii. În asemenea familii, s-au întețit și cazurile de violență.
Sărăcia îi impune pe părinți să devină gastarbaiteri. În acest caz, ei își lasă copiii pe seama unor oameni străini, care, de fapt, din diferite cauze, nici nu pot fi educatori. Pînă la urmă, copilul fuge din anturajul care nu este pe placul lui.
Copiii de acest gen, de obicei, sînt calificați drept «dificili». Dar nu oare «dificilii» conducători ai statului nostru le-au oferit copiilor această viață grea?!
Europa e tot mai aproape,iar noi sîntem tot mai puțini
Un indicator al bunăstării demografice a oricărei țări este sporul natural al populației. Altfel spus, numărul celor care se nasc trebuie să-l întreacă pe al celor ce mor. În această privință, în Moldova, după cum nu este greu să ne dăm seama, lucrurile stau prost. Și cauza nu e doar în faptul că un mare număr de cetățeni moldoveni emigrează în alte țări, ci în nivelul înalt al mortalității și, concomitent, în nivelul scăzut al natalității.
Tot aici este locul potrivit să menționăm faptul că actualii guvernanți ai Moldovei nu fac nimic pentru a stimula tinerele familii să nască și să educe copii. În ultimii ani, se înregistrează o creștere bruscă a numărului de copii cu nevoi speciale, de copii care au rămas fără ocrotire părintească și copii care au pășit pe lunecoasa și periculoasa cale a infracțiunilor.
În situația creată, sînt necesare noi metode pentru soluționarea problemei demografice. Bunăoară, veniturile familiei trebuie să crească proporțional cu numărul de copii și să varieze în funcție de vîrsta lor. O asemenea practică este aplicată, de exemplu, în Franța, unde a fost demonstrat efectul ei binefăcător.
Dar cei care conduc astăzi Moldova n-au nevoie de experiența nici a Franței, nici a Angliei, nici a extratereștrilor de pe Alfa Centaur. Doar propriile lor familii trăiesc în condiții cît se poate de bune, soțiile lor alintate se dichisesc în haine scumpe și se împodobesc cu briliante, iar copiii, desigur, nu fac studii în Moldova, ci în cele mai prestigioase instituții de învățămînt din străinătate. Iar capetele acestor familii cîștigă bani grei nu prin muncă la fel de grea, ci prin vorbe frumoase, de cele mai multe ori — despre integrare europeană. Pentru că din Europa vine bunăstare pentru familiile lor. Nu însă și pentru ale noastre. Și dacă într-o zi, — nu bună pentru ei! — «mana europreană» va seca? Să trăiască atunci și ei la fel ca noi, cei mulți!
Evgheni Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно