«Varza-de-Bruxelles», sau la ce ne-a adus povestea cu «istoria de succes»

Abia un an şi jumătate în urmă, la semnarea Acordului de Asociere cu UE, atît funcţionarii occidentali, cît şi cei moldoveni calificau respectivul eveniment drept o nouă pagină în «istoria de succes» în calea spre integrarea europeană. Pe cînd astăzi exportatorii moldoveni nu-şi ascund şocul pe care-l trăiesc, iar europenii tac chitic. Şi doar partidele alianţei de guvernare «nu observă» ceea ce au făcut ele cu ţara.

Zero din zero

Pe parcursul recentei sale întrevederi cu Cecilia Malstrom, comisar european pentru comerţ, prim-ministrul Valeriu Streleţ continua să-i încredinţeze pe toţi şi pe toate de faptul că, după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, în Moldova a început un proces care garantează modernizarea ţării, indiferent de evenimentele în plan politic, social sau economic. Întrebarea e ce anume a avut în vedere dl Streleţ?

Potrivit spuselor dumnealui, în Moldova, care se află într-o stare de profundă ruinare economică, în ceea ce priveşte exportul, treburile nu stau deloc rău. Cică, — aşa consideră dl Streleţ, — exportul producţiei moldoveneşti în ţările UE alcătuieşte 62% (!) din volimul lui total. Dar în ceea ce priveşte detaliile referitoare la volumul total al exportului de mărfuri moldoveneşti, prim-ministrul a preferat să nu intre în amănunte. Probabil, a priceput că se va da de ruşine.

Dacă e să ne orientăm după datele Biroului Naţional de Statistică, din septembrie 2014 pînă în septembrie 2015, exportul din Moldova s-a redus cu 17,2%, importul — cu 23%. Cît priveşte nivelul inflaţiei, doar în perioada analogică, acest indice a atins 12,6%. Totodată, creşterea numărului de şomeri s-a dovedit a fi cea mai mare din ultimii patru ani.

Acord fără asocieri  

Încă la stadiul de pregătire a Acordului de Asociere, guvernarea «proeuropeană» a Moldovei nu a avut nici un fel de consultări nici cu domeniul business-ului, nici cu societatea. Nu a cîntărit riscurile cu care se va confrunta ţara noastră în procesul de realizare a punctelor respectivului acord. Fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor în repetate rînduri a cerut Guvernului să prezinte textul documentului, pentru a fi studiat în comisiile parlamentare. Dar această revendicare legitimă a fost în mod cinic ignorată. Astfel, cabinetul de miniştri al lui Leancă, pe cînd dumnealui se afla în funcţia de prim-ministru, aproape în secret, a semnat cu UE un document potrivit căruia Moldova şi-a pierdut o parte a suveranităţii sale economice şi chiar şi a celei politice.

Conform Acordului de Asociere, Uniunea Europeană îi oferă Moldovei cote minime de export al unor anumite produse moldoveneşti, pe cînd ţările europene, practic, fără nici un impediment, pot să exporte pe piaţa moldovenească tot ce doresc ele. Şi această strangulare şi inegalitate în drepturi «eurointegratorii» o numesc «istorie de succes»!

În plus, toate deciziile referitoare la condiţiile şi obligaţiile Acordului de Asociere cu UE le ia nu Moldova, ci cîteva subcomitete, a căror componenţă de asemenea este numită de structurile conducătoare ale Uniunii Europene. Şi tot ceea ce poate să facă Moldova în aceasta situaţie e să se supună cu smerenie.

Scopul declarat al unor asemenea acorduri este calea modernizării, apropierii Moldovei de UE, implementarea unor standarde înalte de calitate etc., toate acestea fiind doar nişte instrumente de prostire a poporului. Pînă la semnarea nenorocitului de acord, în Moldova nimeni nu era contra implementării unor standarde înalte de calitate în sectorul real al economiei. Mai mult decît atît. Aceste standarde europene chiar şi erau cu succes implementare în producţie în timpul guvernării PCRM. Şi, printre altele, modernizarea constituia atunci o parte a programului de stat, iar pentru realizarea acestuia business-ului i se aloca din bugetul de stat un ajutor concret.

Prostirea…

Să-mi spuneţi: în anii de guvernare a AIE-1,2,3 ce sume au fost alocate din bugetul de stat pentru implementarea standardelor europene de calitate unor agenţi economici concreţi din domeniul industriei de textile sau din alte domenii, unor producători agricoli la fel de concreţi, ci nu unora care figurau doar pe hîrtie? Toate granturile şi creditele au ajuns nu la realizarea unor proiecte de infrastructură, ci în buzunarele funcţionarilor corupţi din structurile puterii.

Nici locuri noi de muncă, nici o remunerare demnă a muncii, nici protecţie socială a populaţiei. Încă o «realizare» a aşa-numiţilor integratorilor europeni — plecarea în masă peste hotare a cetăţenilor noştri. Moldova alimentează Uniunea Europeană cu forţă de muncă ieftină.

Acţiunile elitei guvernante au condus la aceea că acum Moldova se află în rîndul celor mai sărace ţări din lume, ca Namibia, Guatemala, Bolivia. Institutul britanic «Legatum» a plasat ţara noastră pe locul 89 în ratingul mondial al nivelului de prosperare. În comparaţie cu anul 2014, Moldova a coborît cu cinci poziţii.

E clar că nimeni în Europa nu are nevoie de cea mai săracă ţară, sfîşiată de corupţie, dezbinată în urma unui vechi conflict nesoluţionat. Europa nu are nevoie de vinurile şi legumele noastre. Dar autorităţile continuă să prostească poporul cu banala poveste despre «raiul european», care neapărat va veni şi în Moldova după aderarea la UE.

…cu iz politic

Bruxelles-ul nu ascunde: Moldova poate să nu se mai gîndească la perspectiva de a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Pentru că n-o aşteaptă nici în următorii zece ani şi nici după aceea. Dar Moldova poate fi hăţuită din scurt, din timp în timp mai dîndu-i-se nişte granturi şi nişte credite. Din considerente pur geopolitice. Cel mai cinic fapt al respectivei situaţii este că aceste reguli de joc le aranjează de minune pe partidele actualei guvernări — PLDM, PDM, PL. Doar înşişi funcţionarii europeni le-au deschis semafor verde la irosirea ajutorului financiar din exterior.

Pe de altă parte, granturile şi creditele constituie o parte considerabilă a bugetului naţional. Fără acest suport, guvernarea «proeuropeană» coruptă pur şi simplu se va prăbuşi. Şi Bruxelles-ul, scrîşnind din dinţi, continuă să hrănească această guvernare, prefăcîndu-se a nu vedea evidentul eşec, inclusiv al său, în «istoria de succes».

Pe parcursul primei şedinţe a Comitetului de Asociere Moldova-UE, care a avut loc la Chişinău pe 19 octombrie, reprezentanţii UE s-au grăbit să exprime încă o dată intenţia de a sprijini guvernul moldovenesc, care a rămas adept al realizării «ordinii de zi şi a procesului de reformare europene». La nivel oficial, retorica partenerilor europeni aproape că nu s-a schimbat. La cel neoficial, ei îşi dau perfect de bine seama că, în toţi anii de pînă acum, partidele de guvernare din Moldova au înţeles prea pe placul lor «ordinea de zi şi procesul de reformare europene». Ajutorul extern pentru buget îl încurcau cu propriile venituri, iar la finanţele publice priveau prin prisma intereselor de partid.

Şi doar şeful subdiviziunii Direcţiei generale pentru comerţ a Comisiei Europene la şedinţa comună a Comitetului de Asociere, s-a scăpat cu vorba că UE este decepţionată de furtul miliardului din sistemul bancar al Moldovei. În UE, se aud tot mai multe voci care spun: de ce să ajutăm o ţară care nu vrea să se ajute ea însăşi pe sine? 

E timpul ca găurile negre din economia şi din politica Moldovei să fie astupate. Te-i mira ca UE să poată face acest lucru. Acest lucru trebuie să-l facă însăşi guvernarea moldovenească, însă la sigur că nu cea pe care o avem astăzi.

Gheorghe Torița