Facem gălăgie, fraților! Facem gălăgie!

În ultimele luni, politica moldovenească amintește, tot mai des, despre teatrul absurdului

 

Adevărat, că dacă în teatrul real spectatorii nu resimt pe propria-i piele, în nicio măsură, urmările absurdităților montate în scenă — poate doar confuzie, atunci, acțiunea teatrală cu participarea acelorași fizionomii din Guvern, binecunoscute poporului, năpustește asupra cetățenilor un val insuportabil de greutăți sociale și instabilitate generală. 

Guvernul format din aceeași membri și fizionomii se substituie, curajos, unul pe altul. De parcă am asista la un fel de sprint politic, o cursă frenetică la putere. Start — finiș! Start — finiș!

Teatrul fără cuier

Declarîndu-se «protectorii vectorului european», acești domni sunt în stare și pot să-i uimească pe toți! Valeriu Streleț, care a urcat atît de viguros în fotoliul de prim-ministru, a fost măturat cu mare scandal. Un asemenea «consens» la procesul de vot pentru demisia Guvernului nu am mai văzut demult. Concluzia: înseamnă că pot atunci cînd vor! Pot conlucra consensual, prietenește și chiar cu entuziasm, ardoare și bucurie.

Numai Streleț n-are motive de bucurie. Și de mai puține emoții pozitive are parte partenerul său de partid și afaceri — Filat. Pe lîngă farmecul închisorii, cineva a mai adăugat și «căpșuni». Un filmuleț video picant, cu participarea figurantului care soluționează probleme de stat printre partidele de «natură specifică». Cetățenii, încă nu au văzut în realitate un atare stil de guvernare.

Cu și mai multă bucurie, rapiditate, «într-o atmosferă consensuală rară», a depus jurămîntul Guvernul Filip. Cu ce este Filip mai rău sau mai bun decît Streleț? Ghicitoare fără răspuns. Teatru fără cuier.

Prăbușire independentă

S-ar părea că totul este simplu — are loc luptă pentru putere — o luptă nerușinată, lipsită de orice limite rețineri morale. Mai adăugăm acestor parlamentari și prezența unor cetățeni în orășelele de corturi. Aici, cu siguranță, se ghicește «planul doi», mutat și ascuns de ochii gură-cască și «prim-plan» — unde sunt afișate lozinci, portretele liderilor și fețe roșii ale activiștilor, îmbătați de vinul băut (unde mai pui că era și rece).

În țară totul este mizerabil! Guvernarea e la zero. Instituțiile statului își au viața lor, cetățenii — pe-a lor. Totodată, patru tendințe principale, motivate diferit de forțele politice în lupta lor pentru putere într-o țară mică și nu foarte mîndră acum.

Prima tendință — obținerea stării de prezență permanentă la guvernare, ca o sursă de asigurare a regimului de a cîștiga supraprofit pentru clanurile oligarhice, asociale cu ele PDM, PLDM și clanurile create de acestea.

A doua tendință — controlarea pîrghiilor puterii pentru distrugerea rapidă și completă a statalității și identității moldovenilor. Această tendință se realizează prin intermediul activității a tot felul de partide unioniste și a liderilor acestora — Ghimpu, Pavlicenco, Guțu și alții.

A treia tendință — obținerea pîrghiilor puterii ca sursă de resetare a guvernării ca o sursă de asigurare a regimului de a cîștiga supraprofit pentru noile clanuri și grupări. Cum ar fi Platforma DA, partidele domnilor Dodon și Usatîi.

A patra tendință — patriotică — care nu este, încă, consolidată, dar care-și tatonează teren pentru manevre — obținerea puterii în numele păstrării și consolidării statalității și soluționarea reală a problemelor existente. Se realizează prin acțiunile forțelor pro-moldovenești dispersate și Partidul Comuniștilor, pentru că motivele activității lor politice coincid cu ideea păstrării și consolidării statalității Republicii Moldova.

În concepția cetățenilor, toate aceste tendințe sunt amestecate într-un amalgam de lozinci și îndemnuri, acțiuni și flash-mob-uri, arestări, apariții de imagini compromițătoare și venirea primăverii, cînd acest «Timofti de naftalină» va trebui substituit cu ceva mai sănătos. În caz contrar urmează o discreditare totală a funcției de președinte al țării!

În teatrul absurdului trebuie să ai nervi de fier și creieri curați. La acest capitol, Moldova stă prost, elementele de rigoare sunt deficit. Nervii sunt la limită, iar bun simț, se pare, a rămas mult prea puțin.

* * *

Clar lucru, odată și odată, acest teatru al absurdului va ajunge la final. Toate au un sfîrșit, se va încheia și această piesă idioată cu denumirea «Formarea democrației proeuropene moldovenești».

Trebuie doar să ne înarmăm cu răbdare. Sfîrșitul e aproape. Mi-aș dori ca acest final să fie unul optimist. Totul depinde de capacitățile segmentului sănătos al societății de a se mobiliza și consolida forțele statale pro-moldovenești. Acestea sunt cunoscute, munca lor nu are nimic în comun cu gălăgia făcută de politicienii țipători și activiștii lor semi-euforici. Viața este grea, viața este aproape imposibilă, dar trebuie trăită. Este necesar să luptăm. Vital.

Moldova, martie 2016. Este primăvară — timpul renovărilor, timpul schimbărilor…

Mihail Lupașco