Facem un pas, facem doi...

Mihai Ghimpu întreprinde încercări lamentabile de a-i speria pe oponenţii politici cu aşii din mîneca goală

Dl Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal, este un rar amator de paragrafe care se exclud unul pe altul. Lui îi place să se laude în faţa omnivorului electorat cu ipostaza sa de opoziţionar. Totodată, el nu doreşte să cedeze cuiva, îndeosebi concurenţilor politici, nici măcar o bucăţică din puterea, influenţa şi resursa administrativă a sa. 

Aici el se manifestă în toată plinătatea. Şi anume din această cauză, în fiecare zi, în capul lui Ghimpu se produce o reformă — cînd într-o direcţie, cînd în alta.

A suferit de la propria sa putere

Nu chiar atît de de mult, dl Ghimpu nu manifesta interes decît pentru partajarea locurilor în Guvern. E şi de înţeles: lui nu doar că i-au fost întoarse «bănoasele» ministere ale Transportului, Mediului, prestigiosul departament al Apărării, ci, în mod solemn, i-a fost înmînat şi întregul sistem al Educaţiei – un vis, nu alta! La aceste funcţii, a putrut numi fără nici o piedică din partea cuiva veterinari, funcţionari faliţi din domeniul fotbalului, moderatori compromişi de la televiziune...

Acum însă, cînd locurile în Guvern au fost completate definitiv, iar alte organe ale puterii, cum se spune, trosnesc din toate încheieturile, Ghimpu brusc s-a răzgîndit. Într-o emisiune televizată, dumnealui a declarat în mod deschis cum că, chipurile, aflarea în cadrul Alianţei a influenţat negativ atît Partidul Liberal, cît şi pe dumnealui însuşi. Aceste mărturisiri, dacă nu sunt o încercare de a trezi compătimire,  mai bine zis, de a se eschiva de responsabilitatea comună a componentelor Alianţei, e numaidecît o confirmare elocventă a faptului că punctul de ireversibilitate a actualei puteri e de acum trecut.

Cu acelaşi succes, dl Ghimpu ar fi putut spune că asupra lui personal, precum şi asupra propriului buzunar, a influenţat negativ aflarea nepotului său la funcţia de primar general al capitalei. Negativ în care anume aspect? În acela că dl Ghimpu a început să mănînce mai mult decît s-ar cuveni sau că buzunarele pline îl trag în jos, predispunîndu-l la scolioză?!

Protestatarii din centrul capitalei cuiva îi plac, altcuiva nu-i plac, iar unora, cum se spune, le e într-un cot de prezenţa lor acolo, dar toate trei categorii ale acestor oameni sunt de acord cu un lucru: lor, tuturor, nu le place actuala stare de lucruri din Moldova. Dar ei trebuioe să se bucure oare de faptul că la mulţimea celor flămînzi şi lipsiţi de drepturi, a celor suferinzi şi nevoiaşi, s-a adăugat şi dl Ghimpu?

Cu cine suntem prieteni?

Fiindcă nu are aşi în plus în mînecă, dl Ghimpu încearcă să umble cu viclenii atît cu partenerii săi politici din Alianţă, cît şi cu electoratul. Şi nu prea reuşeşte. El nu spune că în perspectiva apropiată va părăsi Alianţa guvernantă, ci doar prin aluzii dă temeiuri pentru meditaţii . Poate «da», poate «nu», se pot întîmpla multe de toate.

Să ne amintim cum anume dl Ghimpu, din proprie iniţiativă, fără invitaţia cuiva, a venit în unul din orăşelele de corturi pentru a-şi completa arhiva familială cu o fotografie alături de Renato Usatîi. Acela, bineînţeles, nu i-a refuzat. El în general e un băiat  care nu refuză nimic – fie că e vorba de Dodon, fie că e vorba de Ghimpu. Pentru dînsul, nu e nici o diferenţă. S-au fotografiat, s-au închinat unul altuia şi s-a împrăştiat fiecare spre taberele lor. Făţărnicia în faţa camerei de luat vederi a devenit pentru politicienii autohtoni aproape un brend.

Cel mai interesant e faptul că, doar cu 24 de ore mai tîrziu, după şedinţa foto cu Renato Usatîi, Ghimpu a declarat ce trebuie să facă protestatarii, fără, cum se spune, a pătrunde în detalii şi nume.

Iar mai departe – spectacol de circ! Unul din tovarăşii de idei mai apropiaţi, protejatul Partidului Liberal Ştefan Urîtu, sub a cărui îndrumare, putem spune, practic, a crescut de mic viitorul primar al Chişinăului, a apărut ca unul dintre liderii Platformei DA în unul din orăşelele de corturi. Acum el declară că alegerile au fost falsificate. Şi face respectiva declaraţie fără nici o sinchiseală, în pofida faptului că el însuşi, în calitatea sa de vicepreşedinte al CEC, a avut obligaţia să împiedice orice încercări de falsificare a voinţei exprimate de popor. Curios lucru: atunci cînd au fost făcute totalurile alegerilor, nu a spus nimic, iar acum, brusc, a început să divulge încălcările. Pare-se, aceste mărturisiri sunt făcute de dumnealui nu numai din cauza schimbării conjuncturii politice în interiorul  partidului, adică al PL, ci şi din motive personale.

Printre altele, dl Urîtu nu este unicul din «caii troieni» ai lui Ghimpu. În viitorul apropiat pot apărea şi alţii. Lucrurile pot ajunge pînă acolo, încît dimineaţă dl Ghimpu, împreună cu Filat şi Lupu, va vota pentru adoptarea unor noi legi «europene», iar după amează va merge în piaţă pentru ca să protesteze împotriva aceloraşi legi pentru care anterior şi-a dat votul. Şi aşa în fiecare zi, în afară de cele de odihnă. Cît priveşte personajele de tipul Năstase, Dodon, Boţan sau Usatîi,  lor un astfel de partener nenorocit pentru o jumătate de salariu le convine cum nu se poate mai bine. Cu cît mai multă harababură şi gălăgie pe loc gol, cu atît mai «argumentate» şi «importante» veşti pentru sponsori.

Poporul vede totul

Pe lîngă bani şi putere, lui Mihai Ghimpu îi plac încă două lucruri: s-o facă pe prostul şi să-i considere proşti pe alţii. Cu primul rol pînă acum a scos-o cu bine la capăt – în pofida tuturor prognozelor, zîzaniilor şi dezbinărilor, el şi astăzi participă la şedinţele Parlamentului. Pe cînd al doilea lucru îi reuşeşte din ce în ce mai greu. Ca să-i ţii pe toţi de proşti, e necesar ca tu însuţi să păşeşti cu doi-trei paşi înaintea lor. Pe cînd acum poziţia dlui Ghimpu în aria politică este şubredă. Îndeosebi în cazul unor alegeri parlamentare anticipate.

Potrivit ultimelor sondaje sociologice, ratingul personal al lui Mihai Ghimpu e mai mic de trei procente. Altfel spus, mai scăzut decît eroarea statistică admisibilă. Cu un asemenea bagaj politic şi social te-i mira să ajungă departe.

Dar dl Ghimpu va porni «la drum». El, pare-se, fără mari ezitări poate părăsi Alianţa, astfel lăsînd-o fără voturile necesare ei pentru a fi majoritară. Şi în timpul cît el va face tîrgul, ţara va ajunge la o situaţie şi mai proastă decît cea cu o putere proastă – adică, va deveni indirijabilă. Iar din toată această harababură, cel care va pierde cel mai mult, sută la sută, va fi poporul. În maniera sa tradiţională, dl Ghimpu şi pînă acum consideră că, oricum, va bate palma la tîrg.

Şi asta e culmea culmelor a respectivei situaţii: pe cît e de «puternică» majoritatea parlamentară, dacă ea este nevoită să existe privind cu precauţie la orice pas al celui mai de nimic om din rîndurile sale...

Oleg Mazeev