Sfîrşitul unui Frankenstein colectiv

Alianţa, asemeni unui Frankenstein colectiv, se află în impas. Ea îşi devorează propria coadă şi rămîne cu fundul gol

Astăzi, societatea din Moldova e ca şi un nerv deschis, iar poporul — e ca şi un cablu dezgolit. Nu se poate să jefuieşti ţara la nesfîrşit, nu se poate să-ţi baţi joc de popor la nesfîrşit. Oligarhii pradă băncile, iar o parte din banii furaţi îi investesc în imitarea realităţii.

Ei îi cumpără pe politicieni, ca şi cum ar fi nişte ciorapi, pe jurnalişti şi pe comentatorii politici — ca pe şaurma. Ei chiar organizează proteste împotriva sie înşişi, încercînd să evite inevitabilul. Ei au băgat poporul într-un getto al sărăciei, în schimb, în fiecare zi aruncă noutăţi cu miros urît.

În Moldova este creată o matrice negativă. Poporul a fost coborît pînă la rolul de spectator la galerie, deciziile ce se iau sunt sunt lipsite de logică, nechibzuite. Politica a degradat pînă la nivelul schimbului de gunoi şi interceptării convorbirilor telefonice. Cu regret, din cauza degradării puterii, are de suferit întregul stat.

Pe Preşedintele Timofti, un huligan telefonic l-a păcălit ca pe ultimul prost. E amuzant? De acum nu. E dezgustător. Autorităţile îi creează lui Usatîi o aureolă de martir. Cine a avut nevoie de arestarea lui demonstrativă? Spectacolul e prost, regia şchioapătă. Dar matriţa funcţionează, şi societăţii îi pregătesc un nou erou. Încă unul. Al cîtălea la rînd. Degradarea atinge apogeul.

Senzaţia suprarealismului nu te părăseşte nici pentru o secundă. Nici nu e vorba de un teatru al absurdului, e ceva şi mai rău — un haos incontrolabil.

Oligarhii consideră că totul se află sub controlul lor. Dar asta nici pe departe nu e aşa. Haosul niciodată nu a fost controlat de cineva. În acest haos se conturează sfîrşitul acelui sistem în care astăzi s-a împotmolit Moldova. Şi asta deoarece sistemul construit pe minciună, corupţie, manipulare, şantaj şi mituire, pe ameninţări şi frică, nu este capabil nu numai de a se dezvolta, ci nici chiar de a putrezi.

Un organism genetic de calitate inferioară, un careva Frankenstein colectiv — Alianţa — se află în impas. După ce Plahotniuc l-a arestat pe Filat, Partidul Democrat nu mai are soluţii bune. Foarte degrabă în general nu va avea nici un fel de soluţii. Partidul e fără ideologie, incapabil de a propune ceva în afară de scheme corupte, concentrat pe politica sa degradantă, timp de şase ani a învăţat doar un singur lucru — să-i nimicească pe concurenţii săi politici direcţi.

Deputaţii din PLDM se află în stare de stupoare. Liderul lor a fost arestat, iar ei drept răspuns doar încearcă să-l bată pe procuror. În schimb, cei din PLDM sunt nedumeriţi. Logica lor e simplă — furau cu toţii. Iar acum această logică a Alianţei a fost dărîmată, astfel că au furat toţi, însă va răspunde doar unul Filat. Iată şi toată nedumerirea. Şi nici un fel de reacţii mai mult. Iar faptul că Filat va fi judecat a devenit clar încă în 2013, cînd el îl ameninţa pe Plahotniuc, iar după aceea a căzut în genunchi în faţa acestuia. Politica nu este o nisiparniţă, deşi chiar şi acolo slăbiciunea şi laşitatea nu se iartă.

Dar, nimicind PLDM, democraţii au dat drumul mecanismului ceasului de destrămare a propriului imperiu. Frankenstein colectiv îşi devorează propria coadă şi rămîne cu fundul gol. Procesul este ireversibil. El nu poate fi stopat, fără a-i schimba esenţa putredă. Băieţii de la putere nu sunt capabili să facă acest lucru.

Cu regret, acesta încă nu e catharsisul. Moldova încă nu a intrat în faza de purificare, dar Moldova nu va putea ocoli această fază. Avem de aşteptat nu chiar atît de mult...

Corneliu Mihalache