Să nu-ţi faci chip de idol

Vanitatea, lăcomia şi alte vicii s-au înrădăcinat temeinic în societatea umană. Şi asta s-a întîmplat nu ieri şi nici chiar cu o sută de ani în urmă. Aceste vicii există de mii de ani. Oamenii, de fapt, trebuie să le dezrădăcineze, dar, în realitate, ei pînă acum îi ridică în slăvi pe cei vanitoşi, se linguşesc pe lîngă cei lacomi.

Comedia tragică «A-l uita pe Herostrat» («Забыть Герострата»), a cărei premieră a avut loc la Teatrul «A. Cehov», este montată de Iosif Şaţ după piesa lui Grigori Gorin, scrisă cu 40 de ani în urmă, însă care nu şi-a pierdut actualitatea nici pînă acum. Acţiunea are loc în secolul IV pînă la era noastră în oraşul Efes, unde tîrgoveţul Herostrat, pentru a-şi imortaliza numele, a nimicit una din minunile lumii — templul Artemidei.

Criminalui Herostrat este urît de întreg oraşul pentru ceea ce a săvîrşit, orăşenii sunt gata să-l sfîşie în bucăţi. Dar cîrmuitorul oraşului, Tisafern, la rugămintea slujitorilor templului incendiat, a amînat execuţia cu 20 de zile, şi asta a fost o greşeală fatală. Pentru că aceste zile au fost suficiente pentru criminalul vanitos, impertinent, cinic, care scuipă legea, ca să cucerească atenţia şi dragostea soţiei cîrmuitorului, a frumoasei şi nu mai puţin vanitoasei femei cu numele Clementina. El cumpără fidelitatea temnicierului şi dragostea poporului, pe care îl dispreţuieşte în mod făţiş. «Fă ce vrei, fără teamă de zei şi fără a-i lua în considerare pe oameni», iată înţelepciunea declarată de Herostrat. Deviza lui a devenit fraza «Impertinenţa omului este mai puternică decît zeii». Şi, cu regret, această lozincă este vehiculată şi în zilele noastre.

Unicul erou pozitiv, care nu-şi schimbă atitudinea sa faţă de criminal, este incoruptibilul apărător al legii Cleon, arhont-basileul Efesului, care, în final, de dragul triumfului deptăţii, săvîrşeşte el însuşi o crimă. Şi anume: îl ucide pe Herostrat. Dar numele acestui criminal de acum intrase în istorie.

Piesa nu are un substrat politic, dar spectatorii, racordîndu-şi la conţinut imaginaţia, îi pot recunoaşte în eroii din scenă pe guvernanţii noştri. De altfel, politicienilor noştri le-ar prinde bine să meargă la acest spectacol — cel puţin, pentru ca să înţeleagă ce înseamnă un piar iscusit, descoperind taina cum dintr-un om de nimic poate fi creat un idol.

Natalia Ustiugova