Marasmul unionist s-a amplificat…

Manifestaţiile unioniste, care au fost organizate la Chişinău pe 27 martie, au amintit fie de un şapitou tocit, fie de un salon Nr. 6 de calitate superioară

Acţiunea unioniştilor, declarată ca «cel mai de amploare marş unionist» din istoria Republicii Moldova, a adunat doar cîteva mii de oameni care au încăput lejer în scuarul Teatrului de Operă şi Balet.

Menţionăm, printre altele, acest spaţiu le-a fost cedat unioniştilor de către PSRM-ul lui Dodon, cum de nu ar dăinui el însuşi, Igor Nicolaevici, ideea anshluss-ului. Potrivit datelor oferite de primăria municipiului Chişinău, scuarul a fost rezervat de PSRM pentru ziua de 27 marte pentru organizarea mitingului «în susţinerea ideii de eliberare a instituţiilor puterii capturate din Republica Moldova». Manifestarea era programată în intervalul orelor 08.00 — 23.00. Şi, potrivit normelor stabilite, manifestările oricărui alt concurent puteau fi desfăşurate în această locaţie, exclusiv, după o înţelegere prealabilă cu Partidul Socialiştilor. Se pare că s-au înţeles.

Din nou nota doi

Sabatul a început cu o adunare solemnă la Palatul Naţional «Nicolae Sulac». Care, cum nu ai da, este o instituţie de stat în subordinea Ministerului Culturii. Respectiv, se poate presupune că actuala guvernare, în persoana şefului Cabinetului de miniştri, Pavel Filip, pledează în totalitate pentru ideea «unirii» şi lichidarea statalităţii Republicii Moldova. Ceea ce contravine jurămîntului depus de membrii Guvernului, chiar dacă şi la miez de noapte aproape că în mare taină. De altfel… ce tot vorbesc din moment ce însuşi premierul nostru este cetăţean al României?

Dar, să revenim la fostul Palat «Octombrie». Acolo s-a desfăşurat «congresul de constituire» al «sfatului ţării — 2», care a determinat că Republica Moldova nu poate exista ca stat, ci trebuie să fie anexată la România.

Printre invitaţii la «congres» s-au numărat şi reprezentanţi ai autorităţilor locale din România, deputaţi din Parlamentul romвn, membrii partidelor Liberal şi Naţional-Liberal, liberalii-reformatori, reprezentanţii «Dreapta» şi «Democraţia Acasă», de asemenea, liberal-democraţii.

«Sfatul ţării — 2» — asta noi, întotdeauna, putem înţelege. Or, am mai avut de vedea AIE — 1, 2, 3, 4, platforme civice — DA 1 şi — 2, comunişti reformatori, liberali reformatori, reformatori de reforme şi tot felul de asemenea gunoaie.

În ceea ce priveşte «sfatul ţării — 2», aici am putut observa cum se tîrau din uitare exemplare marginale din perioada anilor 1989 — 1991. Preşedinte peste această formaţiune s-a autoproclamat scriitorul Nicolae Dabija. În anii de referinţă, el era deputat în Sovietul Suprem al URSS, însă, fără fotoliu de deputat este plictisitor, a trebuit să fie reanimat organul, care, cîndva, a vîndut Moldova României.

Cine mai face parte din componenţa autoproclamatului sfat al ţării? Fostul premier, iniţiatorul campaniei împotriva Găgăuiziei în 1990 — Mircea Druc, fostul preşedinte al Parlamentului — Alexandru Moşanu, racketul Octavian Ţîcu, fratele preşedintelui Curţii Constituţionale — Silviu Tănase şi alte figuri la fel de odioase de tipul lui Mihai Cimpoi, Iurie Colesnic, Petru Bogatu şi alţii.

Consider că în raport cu Silviu Tănase s-a primit destul de bine. Analizaţi şi singuri: Silviu luptă pentru «unire», iar Alexandru — o confirmă la Curtea Constituţională — o mică orînduială de familie pentru trădarea Republicii Moldova.

Din componenţa «sfatului ţării zwei» mai fac parte — compozitorul Eugen Doga şi regizorul de film Ion Ungureanu, care locuiesc la Moscova. Aşa că, ambii vor trebui să revină la Chişinău. De altfel, este straniu să lupţi pentru ideea «unirii» din apartamentul de pe prospectul Kutuzov. Cu alte cuvinte, foştii scriitori-turnători şi nomenclaturişti partinici au decis, din nou, să ne ducă spre un viitor luminos şi progresiv.

Înmulţirea împărţirii

Este timpul să schimbăm sloganul din «Moldova — ţară de succes» în «Moldova — parte a Romăniei». Pentru început, ţara unificată ar putea să se numească «România — Republica Moldova» cu două guverne — la Bucureşti şi Chişinău», a declarat Nicolae Dabija în discursul său.

În ce telescop a văzut oare academicianul «ţara de succes»? Ţara cumetrilor — da. Ţara babiloniei guvernării — da. Ţara miliardului furat — o determinare absolut corectă. În schimb, Moldova este atît de departe de succes cum este şi Jupiter de Pămînt.

Nicolae Dabija a prevăzut, din timp, evoluţia ulterioară a «unirii». «Am putea ceda Ucrainei Transnistria în schimbul sudului şi nordului Basarabiei, care, de veacuri, au fost ale noastre», a prezentat el pretenţiile teritoriale. Evident, se putea declara, totodată, despre strămutarea capitalei la New-Vasuki, însă, din anumite motive, Dabija nu şi-a amintit despre acest lucru. Cum nu şi-a amintit nici despre faptul că RMN nu este un teritoriu controlat de Chişinău, aşa că Chişinăul va trebui să «cedeze» ceea ce are şi nu ceea ce a avut odată.

Dabija şi tovarăşii nu şi-au pus întrebarea şi nu au calculat cît va costa unirea a două state. Într-adevăr, cine va plăti pentru acest «banchet»? Cu siguranţă că nu membrii «sfatului ţării — 2», care vor să obţină din acest proces dividende politice şi financiare.

La asta s-a gîndit pînă şi unionistul înflăcărat, liderul platformei Acţiunea 2012, George Simion. Acesta a declarat că, potrivit calculelor organizaţiilor neguvernamentale române, unirea Moldovei cu România, o va determina pe ultima să cheltuiască 20 miliarde de dolari pe an pe parcursul a 20 de ani. Cu cîtă bucurie oare trebuie să achite această sumă contribuabilul romвn de rвnd pentru bunăstarea basarabeanului care strigă despre unionism? La acest capitol, pînă şi relaţiile neutre devin tensionate, cînd bugetele sociale din Romвnia vor fi tăiate pentru depăşirea costurilor de integrare.

Salt — galop

Există diverse cifre în ceea ce priveşte numărul participanţilor la anti-moldovenescul «marş al unirii» cu care operează presa şi poliţia — de la 1,5 pînă la 6 mii. În viziunea corespondentului Ziarului «Comunistul», la marş au participat cel mult 2,5 mii de oameni.

Adevărat, liderul platformei civice DA — 2, Ghenadie Cosovan a comunicat că «după ce am ajuns la 50 de mii, am pierdut firul», dar asta e din cauza faptului că a studiat prost aritmetica la şcoală, unde mai pui că este şi poliţist.

O parte dintre manifestanţi, angajaţi ai întreprinderilor de stat, au fost aduşi forţat. În special, Ministerul Educaţiei, condus de liberala Corina Fusu, a obligat pedagogii să vină la acest eveniment împreună cu elevii, zeci de autobuze au adus la Chişinău locuitori ai României.

Mitingul nu a trecut fără gafe. Cineva dintre organizatori, care cu siguranţă a sorbit în exces din licoarea lui Bachus, a elogiat Partidul Comunist Român şi fostul său lider — Nicolae Ceauşescu.

În timpul marşului, adepţii unirii au avut un comportament activ. Considerînd că mărşăluirea simplă este insuficientă, unioniştii au inventat o nouă lozincă şi au decis.. să sară. Trecînd pe Bulevardul Ştefan cel Mare, ei au început să sară şi să strige: «Cine sare vrea unire!».

Pe toată durata marşului, în prezenţa conducerii poliţiei, manifestanţii au scandat lozinci care prevăd lichidarea statului moldovenesc («Basarabia este România», «România, nu uita; Basarabia e a ta!», «Unire!»). În ciuda multitudinii de articole din Codul Penal prevăzute pentru asemenea îndemnuri, forţele de ordine nu au reacţionat în nici un fel.

Şi-a trădat confraţii primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, care, pînă în prezent, nu a reparat bulevardul Ne­gruzzi. Marşul pe strada deteriorată şi săpată a şters oarecum din patosul acţiunii.

Marşul s-a încheiat la Gara Feroviară. Mi-aş dori să menţionez că, la această etapă, participanţii au urcat în trenuri şi au plecat la Bucureşti pentru totdeauna, însă, din păcate, acest lucru nu ar corespunde adevărului.

Dumitru Crîmov