Cu cît mai aprigă este lupta, cu atît mai valoroasă este experienţa
РУС. MOLD.
» » Cu cît mai aprigă este lupta, cu atît mai valoroasă este experienţa

Cu cît mai aprigă este lupta, cu atît mai valoroasă este experienţa

8-04-2016, 12:34
Viziuni: 458
  
Versiunea de tipar   
Cu cît mai aprigă este lupta, cu atît mai valoroasă este experienţaExperienţa luptei de opoziţie este de nepreţuit. Iar Partidul Comuniştilor din Republica Moldova dispune de asemenea experienţă

 


După opt ani de guvernare cu succes a ţării, acum, comuniştii au o posibilitate unică de a învăţa lecţiile din perspectiva unei forţe de opoziţie. Unica forţă din Moldova, care, chiar şi din opoziţie, continuă să gîndească şi să acţioneze statal. Pentru opoziţie, de asemenea, după cum au demonstrat aceşti ultimii şapte ani foarte complicaţi, este foarte importantă capacitatea de a manifesta voinţă politică. Cu atît mai mult în condiţiile în care nici guvernarea nu manifestă voinţă politică.

 

Voinţa politică manifestată de comunişti în anii de guvernare, a fost vizibilă şi la fiecare etapă în lupta din opoziţie. Pentru PCRM, în toţi aceşti ultimi şapte ani, au fost în prim plan problemele de importanţă statală, socială. Voinţa politică nu constă atît în compromisuri sau confruntarea deschisă a puterii. Ea se manifestă în adoptarea deciziilor — la nivelul edificării partinice, la nivelul activităţii în organul legislativ, la nivelul colaborării cu organizaţiile neguvernamentale obşteşti — de importanţă strategică pentru ţară în general şi pentru cetăţenii ei, în special. Capacitatea de a adopta asemenea decizii, a întreprinde asemenea paşi — deosebeşte partidul stataliştilor, a adevăraţilor patrioţi — aşa cum este Partidul Comuniştilor.

 

Pentru a demonstra această abordare sistemică din partea PCRM în lupta politică, în pofida tuturor confruntărilor politice complicate, şirul trădărilor şi loviturilor în spate din partea oponenţilor, nu trebuie să căutăm foarte mult. Chiar şi în calitate de forţă de opoziţie, cea mai puternică din Moldova, Comuniştii au reuşit prin intermediul iniţiativelor legislative să susţină veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, să obţină, chiar şi dacă procentual puţin, majorarea salariilor bugetarilor şi pensiilor bătrînilor. Să obţină adoptarea de către Parlament a Declaraţiei cu privire la statutul de neutralitate a ţării — ca şi o confirmare a neschimbării statutului de suveranitate şi neutralitate, pentru a nu permite încercărilor de a distruge statalitatea moldovenească.

 

PCRM stă la straja legii, inviolabilitatea Constituţiei. Şi de fiecare dată cînd autorităţile atentează la acestor piloni, reacţionează pe măsură. Va reacţiona şi în continuare, atît timp cît va avea forţe. Iar forţe sunt.

 

Cei care vorbesc despre «moartea PCRM» — mint, şi înţeleg acest lucru foarte bine. Partidul trăieşte şi se dezvoltă. Sarcina comuniştilor este de a spulbera această minciună. Cum? Prin fapte concrete, prin activitatea sa ideologică sistematică în rîndul populaţiei, în rîndul alegătorilor. Şi comuniştii muncesc în acest sens. De la sud la nord, de la vest la est. În aceşti şapte ani, toată ţara a devenit un adevărat cîmp a luptei ideologice. Şi în această luptă, comuniştii neapărat vor obţine victorie.

 

De ce noi le vorbim alegătorilor în cadrul întîlnirilor din raioane cu atîta convingere despre victoria noastră inevitabilă?

Pentru că nu există o altă forţă politică capabilă să repete eroismele noastre. Opt ani de guvernare PCRM, fiecare zi a însemnat muncă asiduă — în perspectivă istorică, astăzi, deja, cu siguranţă, este percepută ca o muncă eroică.

 

Astăzi, Moldova, din nou, are nevoie de eroi. Nu de guvernatori accidentali, fără patrie şi neam, fără o abordare profesională a problemelor şi, ceea ce este şi mai straşnic — fără vreo motivaţie, doar profit. Ţara are nevoie de conducători, capabili să soluţioneze probleme în beneficiul întregii societăţi moldoveneşti, să lucreze pentru consolidarea forţelor politice, ci nu în vederea divizării geopolitice. Să lucreze zi şi noapte pentru ca generaţiile viitoare să se poată mîndri cu ţara lor — Moldova — în care trăiesc cu demnitate, lucrează, îşi cresc copiii. Este o sarcină complicată. Însă, cîndva, Partidul Comuniştilor, a făcut faţă acestei sarcini. Se va descurca şi mai bine dacă va veni din nou la guvernare.

 

Noi, comuniştii suntem, pur şi simplu, obligaţi să revenim la guvernare. Pentru că în ultimii şapte ani, în Moldova aşa şi nu a apărut o alternativă a PCRM — o forţă politică pentru care ar fi fost caracteristice aceste calităţi, care deosebesc comuniştii de alte formaţiuni politice pe parcursul tuturor anilor de independenţă ai Moldovei.

 

***

Cel mai important, unic. Cea mai importantă condiţie pentru revenirea la guvernare a partidului stataliştilor — PCRM — susţinerea totală din partea poporului Moldovei. Anume pe această susţinere totală a poporului a scontat, tot timpul, Partidul Comuniştilor. Subliniem: sconta nu pe sponsorii din exterior, nu pe anumiţi jucători geopolitici, la indicaţia cărora la conducerea Republicii Moldova ar putea veni un grup sau altul, în interesele căreia poate încăpea orice numai nu bunăstarea statului moldovenesc şi a poporului ţării. Nimeni nu poate contesta ceea ce este evident: a existat un singur partid de acest gen în toată istoria de independenţă a Moldovei. Este vorba despre PCRM.

 

Pe toată durata existenţei lor, şi despre aceasta s-a vorbit în repetate rînduri, Partidul Comuniştilor s-a încercat a fi distrus. Nu există şi nu a existat o forţă politică în ţara noastră care ar fi fost supusă unor asemenea atacuri continui, puternice, de multe ori, perfide.

 

Şi astăzi, partidul trece printr-o perioadă destul de complicată, însă, toată experienţa anterioară de depăşire a dificultăţilor, poate servi baza încrederii în faptul că PCRM nu va fi distrus acum.

 

***

PCRM creşte succesori demni. Pe umerii Uniunii Tineretului Comunist din Moldova stă o întreagă experienţă în ceea ce priveşte lupta politică complicată şi, uneori, chiar dură. Astăzi, comsomolul moldovenesc este cea mai mare organizaţie de tineret, care cuprinde reprezentanţi practic din toate localităţile ţării. În comsomol se înscriu noi membri ai organizaţiei, care în pofida vîrstei relativ tinere, sunt gata să lupte pentru echitatea socială pînă la capăt, să apere, de rînd cu PCRM, suveranitatea şi independenţa Moldovei, să lupte pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor ţării noastre. Tineretul vrea să trăiască într-o Moldovă înfloritoare şi prosperă. Nu vor să-şi părăsească Patria, vor să muncească, să înveţe şi să-şi facă planuri de viitor aici şi acum.

 

PCRM colaborează activ cu o mulţime de organizaţii neguvernamentale obşteşti, PCRM joacă un rol aparte în activitatea organizaţiilor de veterani, grija pentru veterani s-a numărat, întotdeauna, printre priorităţile comuniştilor. La fel ca şi grija pentru pensionari, invalizi, copii.

 

Toate acestea nu sunt doar lozinci pompoase. Toate acestea se numără, deja, printre măsurile realizate în timpul guvernării comuniste. Oamenilor trebuie să le întoarcem asta. Trebuie să întoarcem poporului Moldovei ceea ce i-a fost furat în ultimii şapte ani — demnitatea, respectul de sine, încrederea în ziua de mîine. Şi cel mai important — speranţa că acesta este pămîntul lui, este Patria lui — Moldova, pe care el — poporul nu va permite să fie vîndută sau schimbată pe promisiuni şi perspective iluzionare cît de dulci nu ar suna acestea.

 

Perspectivele nu sunt peste ocean şi nici peste Prut. Perspectivele sunt aici, ele trebuie să fie dezvoltate, consolidate şi multiplicate. Cum? Pentru asta este necesar de a înţelege o axiomă simplă: Moldova nu va fi prosperă atît timp cît la guvernare se află escroci politici, corupţi şi afacerişti. Nu se va dezvolta economia, ţara nu va primi nici un beneficiu de la acordurile din cadrul CSI sau UE, dacă puterea fură toată susţinerea ce vine din exterior. Dacă însăşi guvernarea, în actuala sa componenţă, este principalul necaz al Moldovei. Există acea rădăcină a răului care trebuie stîrpită.

 

Însă, primordial este de a face concluziile de rigoare din ceea ce s-a întîmplat în aceşti ultimii şapte ani. Şi mai primordial este de a răspunde la întrebarea — de ce ceea ce s-a întîmplat a fost, în general, posibil, de ce poporul, cetăţenii ţării au admis o asemenea fărădelege, au permis acapararea puterii în ţară de către grupurile oligarhice? De ce societatea a permis politicienilor de diferite culori să facă experimente pe viaţa oamenilor? De ce nu a funcţionat instinctul la autoapărare? Atît timp cît nu vor fi făcute concluziile corecte, nu vor apărea nici mecanismele de protecţie (inclusiv la nivel legislativ), menite să nu permită, pe viitor, repetarea unei asemenea situaţii.

 

Comuniştii, care au fost acuzaţi, în repetate rînduri, de totalitarism, în abordarea de conjunctură la soluţionarea sarcinilor de stat, prin prisma actualei guvernări «proeuropene» de şapte ani, comuniştii alcătuiesc, de fapt, cea mai democratică şi eficientă forţă politică din istoria Moldovei contemporane.

 

Oamenii simpli, care sunt din nou dezamăgiţi şi dezorientaţi, care au pierdut speranţa că în această ţară se mai poate dezvolta ceva nu doar fura, ceva de mai realizat nu doar de distrus, trebuie să-şi amintească (fără îndoială, să-şi amintească)  că în viața lor a fost o adevărată perioadă în care s-a creat. Totodată, ei trebuie să-şi amintească şi să recunoască că aceste pagini de aur din istorie pot să fie nu doar întoarse ci şi completate, multiplicate.

 

Iată ce este cel mai important — de a le multiplica, din contul experienţei acumulate, din contul erorilor comise, pe fundalul distrugerilor în toate sferele vieţii, inclusiv, din cauza alegerii negîndite.

 

Lupta continuă. Cu cît este mai dură, cu atît mai de preţ este experienţa acumulată. Experienţa, care, fără, îndoială, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova o va putea distribui aşa cum va solicita interesele statului.

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: