Bucuroși să fim mințiți…

Pentru actuala guvernare care se menține la putere, «voința poporului» este un verbiaj pe care, în caz de necesitate, în folosesc în propriul beneficiu 

S-ar părea că societatea moldovenească, bogată în experiență, care a văzut suficiente în ultimii șapte ani, care nu o dată s-a confruntat cu faptul că cei de la guvernare schimbă regulile jocului în propriile interese — după toate acestea, societatea nu ar putea să cadă pradă momelii dubioase sub forma unei noi jonglerii politice. Dar s-a lăsat pradă.

Curtea Constituțională aprobă o decizie șocantă cu privire la revenirea alegerii președintelui de către popor și societatea — de la multitudinea de partide, inclusiv, cele de opoziție, de la armata organizațiilor obștești, inclusiv, a celor care stau la straja respectării legislației, pînă la cetățenii normali, trecătorilor simpli din stradă — aproape că aplaudă acestei anarhii. Or, inclusiv ceea ce a făcut și de această dată Curtea Constituțională, este anarhie pură și uzurparea plenipotențelor altei puteri în stat. Nici mai mult, nici mai puțin — a Parlamentului. Cine stă în spatele acestei decizii a Curții Constituționale — este o întrebare aparte.

Vaccin împotriva demnității

Se consideră că poporul Moldovei și-ar dori ca șeful statului să fie ales prin votul direct al cetățenilor. După mai bine de șase ani de balansare la marginea prăpastiei, de abuzuri pe scară largă, înflorirea corupției și jafurilor fățișe, oamenii văd lichidarea radicală a tuturor problemelor în alegerea de către popor a unei «mîini de fier» la Președinție.

Despre asta ar vorbi, chipurile, rezultatele ultimelor sondaje de opinie publică. Acest lucru l-ar indica, chipurile vox populi de la toate produsele televizate pe marginea acestui subiect. În baza acestor cerințe a fost construită campania PR a tuturor formațiunilor populiste. Și iată, poftim — CC a decis, bucurați-vă!

Însă nu există senzația de adevăr. Nici pe departe nu apare gîndul că a fost luată în calcul anume opinia poporului în cazul dat. De ce? Pentru că «voința poporului» reprezintă, pentru actuala guvernare care se menține la putere, un verbiaj care, în caz de necesitate, poate fi ignorat, iar atunci cînd trebuie — folosit în satisfacerea intereselor personale.

Cui prodest?

Întrebarea «Cine are de cîștigat» se referă, în cazul dat, nu la forma de alegere a președintelui. Aș vrea să înțelegem și cine are de cîștigat de pe urma agitației care s-a iscat după pronunțarea deciziei respective a CC.

Timp de trei săptămîni, cîte au trecut din 4 martie, a fost spulberată baza unei motivații protestatare, care, de bine de rău, îmbina «caii și căprioarele» și care exprima un spectru destul de larg de așteptări — de la centru-dreapta pînă la cele declarate a fi de stînga. Practic toate mișcările politice, mai mult sau mai puțin cunoscute, au prezentat publicului larg, candidații proprii pentru fotoliul de președinte, concomitent, turnînd zoi în tabăra recenților aliați de proteste. În așa numitul mediu al experților s-au declanșat discuții sterile interminabile dedicate «problemei prezidențiale».

Este cazul să orientăm privirea critică asupra faptului că nimănui nu-i mai este, deja, interesant, cu ce se ocupă, la modul concret Guvernul «democrat» și Parlamentul «reformat». S-a schimbat trendul analizelor, țintele au fost concentrate pentru alte scopuri. Sunt numite chiar și perioadele mai mult sau mai puțin probabile în care alegerile prezidențiale sunt posibile sau ar putea să aibă loc.

Toți sunt în treabă, toți sunt activi, cei de la guvernare urmăresc ceea ce se întîmplă dintr-o parte fiind mîndri de capacitatea lor de a răsturna opinia publică în direcția în care le convine. Decizia Curții Constituționale din 4 martie este cel mai ilustrativ exemplu în acest sens în toată istoria Republicii Moldova.

La singular?

Doar o singură forță politică — Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, din acea zi și pînă în prezent, încearcă să întoarcă societății viziunea rațională asupra acea ce s-a întîmplat.

«Nici un scop binevoitor nu poate justifica încălcarea legilor și procedurilor de adoptare a acestora. Toate ramurile puterii trebuie să acționeze în cadrul constituțional», atrage atenția PCRM, prin intermediul publicării «Poziției pe marginea deciziei Curții Constituționale cu privire la declararea neconstituționalității modificărilor operate la Constituție în anul 2000, potrivit cărora președintele țării este ales de Parlament».

În «Poziția…» sa PCRM demonstrează «pe degete» iresponsabilitatea deciziei respective a CC din punct de vedere juridic și constituțional și învinuiește direct judecătorii Înaltei Curți în crearea impedimentelor serioase în activitatea Parlamentului, de încercarea de a substitui toate ramurile puterii de stat în Republica Moldova.

Devenind, practic, unica forță care încearcă, în această situație, să întoarcă Moldova în cadrul Legii, PCRM a propus, întîi de toate, să se examineze deschis în Parlament ceea ce a avut să se întîmple. În Parlament — pentru că organul legislativ, chiar dacă și formal în realitățile actuale ale Moldovei, reprezintă, totuși, voința poporului. Căruia, conform Constituției, apropo, îi aparține suveranitatea națională.

Implicarea la o atare discuție a opiniei experților Comisiei de la Veneția ne-ar ajuta să înțelegem ce precedent a fost creat pe 4 martie de către Curtea Constituțională și ce urmări implică acesta pentru stat.

Cum știm cu toții, majoritatea parlamentară nu doar că nu a susținut inițiativa comuniștilor, dar a și format un așa numit «grup de lucru» pentru elaborarea propunerilor pentru realizarea în practică a acestei decizii scandaloase a Curții Constituționale. În esență, asta înseamnă legalizarea de către Parlament a unei decizii neconstituționale și, respectiv, consolidarea samavolniciei CC.

Responsabilitatea directă pentru această situație revine acelor deputați care formează majoritatea parlamentară, care votează ascultător la comanda stăpînilor din Partidul Democrat. De asemenea, există motive de a include în această listă și renumitele partide «stradale» de opoziție, care au înghițit momeala sub forma alegerilor directe a președintelui în loc să ceară respectarea legislației în totalitate — de la A la Z.

Scenarii — oricare

A face prognoze este o preocupare prostească în condițiile unei situații imprevizibile. Încearcă de a presupune ce ar răzgîndi într-o perioadă sau alta cei (sau cel), care se consideră pe măsură să supună, de dragul capriciilor și scopurilor sale, un stat întreg, fiecare cetățean în parte.

Dacă e să ne clarificăm în esența unui asemenea paradox la prima vedere, de ce, totuși, organul legislativ nu a dat la socoteală Curtea Constituțională, care a ignorat principiul de bază al separației puterii în stat, atunci un singur răspuns poate fi foarte aproape de adevăr: nu există nici un paradox în asta. De facto, nici o atribuire de funcții nu a avut loc, pentru că toate funcțiile — inerente putearii executive, legislative, judecătorești — au fost atribuite pînă a fi concentrate în mîna unei singure persoane. Pur și simplu, societatea moldovenească a mai fost dată o dată cu nasul în acest fapt.

Toți cei care tac despre asta, or sunt de acord, lucrează pentru păstrarea unei asemenea realități orientate spre distrugerea statului Republica Moldova.

Iuri Dzeatcovschi