Eugenia Ostapciuc, deputat în Parlamentul RM 1998 — 2010,
președintele Parlamentului 2001 — 2005:
«Perioada anilor
2001 — 2009, cînd Partidul Comuniștilor s-a aflat la guvernare în Republica
Moldova, poate fi numită perioada renașterii, dezvoltăriiși progresului țării noastre.
Ținem minte
cu toții că în 2001, țara s-a pomenit în mare impas. Criza politică, care se
aprofunda, a determinat Parlamentul să modifice Constituția și am devenit
republică parlamentară. Însă, în acea componență, organul legislativ nu a
reușit să aleagă șeful statului. În consecință, Parlamentul a fost dizolvat,
iar pe 25 februarie 2001, au avut loc alegeri parlamentare anticipate. PCRM a
cîștigat scrutinul și a obținut majoritate constituțională — 71 de mandate.
Din primii ani de guvernare, noi am creat o
bază juridică pentru dezvoltarea statului — am elaborat și aprobat 8 coduri, am
desfășurat reforme în medicină, și sfera socială, reforma
administrativ-teritorială, reforma de pensii, am majorat considerabil salariile
și pensiile, am achitat datoriile interne și externe. Cu alte cuvinte, cu
ajutorul complexului de măsuri întreprinse am ridicat Moldova din genunchi.
Oamenii vedeau că puterea este mai aproape de popor, soluționează probleme și
sarcini concrete. Creștea constant nivelul încrederii față de guvernare.
Cetățenii au început să aibă încredere în ziua de mîine, au început să vadă
lumina din capătul tunelului.
În special, dacă la începutul anului 2001,
nivelul de încredere a populației în Parlament era de 10 %, în același an, dar
ceva mai tîrziu, acest indice a ajuns la 30 la sută. În martie 2002, — 39%, în
2005 — 46%. Rata de încredere în Guvern a atins indicele de 47 %. Nivelul de
încredere în Președinte — 61 %. Pentru comparație: ratingul încrederii
populației față de fostul președinte al Parlamentului, predecesorul meu, era de
doar 6 %, în timp ce ratingul meu în această funcție a ajuns la 31 % numai în
primul an.
Programul Partidului Comuniștilor, cu care am
participat în alegerile anticipate din 2001, era orientat spre dezvoltare. Era
un document serios în conformitate cu care comuniștii s-au apucat să facă
ordine în țară. Totodată, avînd majoritatea absolută în Parlament, noi nu am
«rescris» Constituția, am adăugat doar 4 articole legate de UTA Găgăuzia.
S-au făcut multe și la nivel internațional.
Reieșind din faptul că partenerul nostru strategic este Rusia, noi am semnat un
Acord de prietenie cu Federația Rusă. Prima mea vizită oficială, în calitate de
spicher al Parlamentului, a fost anume în Federația Rusă unde am avut 16
întrevederi la nivel diferit. Colegii noștri din Rusia s-au convins că Moldova
își dorește, sincer, să fie în relații de prietenie cu Rusia, este pregătită
pentru o colaborare și aprofundarea relațiilor bilaterale.
Au fost întreprinși pași radicali în ceea ce
privește soluționarea conflictului transnistrean, în special, a fost creat
formatul de negocieri «5+2».
De rînd cu toate acestea, am purces la
implementarea în viață a ideii modernizării europene a Moldovei. A fost
elaborat și realizat cu succes planul individual de acțiuni Moldova — UE. Dacă
pînă în 2001, la capitolul apropierii de standardele europene, au fost adoptate
doar cîteva legi, atunci, în perioada aflării comuniștilor la guvernare, au
fost adoptate peste 200.
De îndată ce am fost desemnată în funcția de
președinte al Parlamentului, am dispus personal inventarierea totală a
activității organului legislativ al țării. A fost creat departamentul de
recepționare a scrisorilor de la cetățeni, implementată practica obligatorie de
deplasări în teritorii.
La ședințele fracțiunii PCRM erau invitați
președinții de raioane aleși din partea PCRM, care ne ajutau în procesul de
elaborare a proiectelor legislative: ce legi sunt lipsă, la ce ar trebui de
atras atenția în procesul elaborării actelor legislative. Comuniștii au fost
inovatori în ceea ce privește modul de lucru cu deputații, cu fracțiunile, cu
presa.
Noi eram deschiși și accesibili. În perioada
anilor 2001 — 2004, Parlamentul a adoptat circa 2500 de acte legislative,
inclusiv, 1000 de legi.
Astăzi, însă, în activitatea Parlamentului se
atestă un regres pronunțat. Flecăreală deșartă, ignorarea opiniei opoziției.
Majoritatea parlamentară nu face decît spectacol în fața publicului, lansează
lozinci populiste și nu se îngrijește de îmbunătățirea vieții populației.
În ultimii
șase ani, Moldova a avut de pierdut foarte mult, revenind în aceeași groapă în
care zăcea pînă în 2001. Astăzi, chiar și cei care s-au pronunțat și se
pronunță împotriva comuniștilor nu pot să nu recunoască că diferența dintre
actuala perioadă și anii de guvernare comunistă este imensă și, această
diferență, nici pe departe, nu este în favoarea celor care se află astăzi la
putere».
скачать dle 10.6фильмы бесплатно