Ina Şupac, preşedintele fracţiunii parlamentare PCRM:
«Este necesar de
reţinut şi de înţeles în ce condiţii a venit la guvernare Partidul
Comuniştilor. În ce stare era ţara, societatea, care era situaţia politică.
Pe parcursul primului deceniu de
independenţă, în anii 90, ţara şi poporul ei au trecut prin destul de multe
momente negative. Şi mişcarea tumultoasă de formare a tînărului stat, şi
creşterea bruscă a tendinţelor naţionaliste şi xenofobe, care, ulterior, au
degenerat în conflicte în sudul ţării şi în Transnistria, şi schimbarea
radicală a elitelor politice — de cîteva ori la guvernare s-au succedat forţe
politice total diferite una de alta.
Toate acestea erau
însoţite de o prăbuşire a sferei economice şi sociale — într-un termen foarte
scurt au fost închise, practic, toate întreprinderile industriale, au fost
desfiinţate colhozurile, de facto, ţara supravieţuia din mila organizaţiilor
internaţionale şi «consuma» rezervele sovietice. Anume în acea perioadă
populaţia a început să plece în masă din ţară. La intersecţia mileniilor, la
sfîrşitul anilor 90, ţara a ajuns să fie divizată, cu o populaţie sărăcită,
economie distrusă şi cu o putere coruptă. Partidele politice, care s-au tot
perindat la guvernare, au dezamăgit populaţia într-atît de mult încît oamenii
aveau dubii în ceea ce priveşte viabilitatea tînărului stat moldovenesc.
În aceste condiţii,
activitatea PCRM, care i-a surprins pe mulţi în 1998 cînd a obţinut 40 de
mandate în Parlament, a trezit cel mai mult interes şi mai mare încredere din
partea alegătorilor. Comuniştii erau disciplinaţi, uniţi, consecvenţi şi
hotărîţi în lupta politică, în lupta parlamentară. Şi, cel mai important,
Partidul Comuniştilor, pentru prima dată în istoria contemporană a ţării,
prezenta în sine o forţă pro-moldovenească!
Iar poporul aştepta anume acest lucru! Respect
pentru sine, pentru propria ţară. De aceea, nu este de mirare că în rezultatul
alegerilor parlamentare anticipate din 2001, majoritatea alegătorilor au votat
anume pentru PCRM. Atunci, doar acest partid inspira speranţă pentru păstrarea
ţării şi salvarea populaţiei de la ruinare completă.
Principalul
rezultat al victoriei comuniştilor din 2001 — apariţia unei forţe reale care a
fost pe măsură să întoarcă populaţiei speranţa în clasa politică, speranţa în
sine, în propria ţară.
Al doilea rezultat al venirii comuniştilor la
putere poate fi considerat faptul că, în mare măsură, această speranţă a
cetăţenilor fost justificată. Pentru prima dată, guvernarea nu a dezamăgit
poporul. În pofida tuturor dificultăţilor şi contradicţiilor, influenţei
externe, situaţia economică deplorabilă «la start», Partidul Comuniştilor a
demonstrat că promisiunile făcute nu au fost vorbe deşarte. A demonstrat că
echipa sa este capabilă să soluţioneze cele mai complicate sarcini în condiţii
complicate.
Prin aplicarea deciziilor, aparent, simple —
consolidarea disciplinei financiare şi fiscale, majorarea bugetului şi
distribuirea socială a acestuia, investiţii în industrie, stimularea climatului
antreprenorial şi combaterea fermă a corupţiei şi criminalităţii — Partidul
Comuniştilor a început să obţină rezultatele scontate încă din primele luni de
guvernare. Chiar de la începutul accederii PCRM la putere au fost majorate
salariile, pensiile, indemnizaţiile, economia a început să crească şi să se
dezvolte.
Nu este de
mirare faptul că echipa PCRM — unită, profesionistă, principială, a obţinut
susţinerea fermă a alegătorilor şi în cadrul următoarelor alegeri parlamentare
din 2005, şi în cadrul alegerilor din 2009. Doar acţiunile politice dezonorate,
complotul oponenţilor împotriva PCRM dar şi împotriva alegătorilor formaţiunii,
nu au permis comuniştilor să continue munca constructivă în beneficiul ţării şi
poporului ei».
скачать dle 10.6фильмы бесплатно