Abordarea creativă a guvernării statului

Cel mai important lucru, care s-a remarcat în cei opt ani de guvernare ai Partidului Comuniștilor, a fost orientarea spre scopuri importante pentru țară, importante pentru toată societatea moldovenească. Păstrarea, consolidarea suveranității și independenței statului, dezvoltarea progresivă pe toate domeniile cheie de importanță vitală.

Toate aceste scopuri au fost atinse datorită abordării creative a guvernării statului. Nu a fost o abordare după alfabet sau indicații din exterior, ci o abordare dictată de interesele naționale și interne ale Moldovei și a cetățenilor ei.

Se evidențiază clar două etape. Prima — din 2001 pînă în a doua jumătate a anului 2003. Este perioada metodelor și deciziilor neordinare pentru a scoate țara din prăpastia în care s-a pomenit către anul 2000.

A doua etapă — eforturile depuse în vederea dezvoltării țării. Este vorba despre măsurile economice și sociale întreprinse de comuniști. Nu putem spune că aceste eforturi au fost de succes în proporție de sută la sută, însă, o dinamică de creștere se înregistra.

Exact într-un an și jumătate au fost soluționate cele mai acute probleme — datoria achitării pensiilor și salariilor. Adică, oamenii au înviat, au primit posibilitatea de a consuma, de a cumpăra, de a-și face planuri.

Ulterior, a urmat etapa care presupunea ordinea în sistemul financiar: eliminarea schemelor de creditare care nu sunt de piață, eliminarea a tot felul de afaceri barter și alte fenomene de acest gen. În aceeași perioadă, s-a acordat o mare atenție procesului de formare a bugetului, acumulările la buget, apariția de noi posibilități pentru stat, pentru țară, participarea în procesul investițional.

Toate acestea s-au reușit către sfărșitul anului 2002 — începutul anului 2003. În continuare, lucrurile se mișcau în dinamică pozitivă, indicii erau în creștere.

Au fost două momente complicate pentru economia țării — este vorba despre secetele din 2002 și 2007 și inundațiile puternice din 2008. Cu toate acestea, chiar și în acele condiții foarte complicate, economia țării era în creștere. Mai moderată decît de obicei, dar, totuși, în creștere. În medie, pe parcursul celor 8 ani de guvernare a Moldovei de către Partidul Comuniștilor, creșterea economică a fost asigurată la nivelul de 6,5 — 7 %, în anii de criză — acest indice era de circa 4 la sută. (Apropo, în comparație cu actuala putere, care în 2010 s-a confruntat cu inundații puternice, iar în 2012 — cu secetă, pînă în prezent, nu a depășit urmările acestor calamități).

* * *

De îndată ce au fost soluționate sarcinile primordiale, au apărut probleme în raport cu bazale dezvoltării statului. PCRM a utilizat metode care și-au demonstrat eficacitatea încă în perioada sovietică, și anume — metode de program care presupuneau dotarea și dezvoltarea programelor serioase pe scară națională.

Acest lucru se referă și la programul «Satul Moldovenesc», și programul de combatere a sărăciei. La acest capitol noi am propus o abordare creativă și partenerilor externi. ONU a anunțat, atunci, programul de combatere a sărăciei, noi, însă, am spus că asemenea programe sunt imposibile fără o dezvoltare economică durabilă. În consecință, pentru prima dată în practica Băncii Mondiale și ONU, documentul de program a fost denumit — «Programul dezvoltării economice durabile și combaterea sărăciei».

Însă, dezvoltarea economică durabilă nu putea să fie doar o lozincă. Ea trebuia să devină un scop și acest scop era susținut și asigurat într-atît încît era capabilă Moldova în condițiile în care lipseau, practic, în totalitate resursele materiale — resurse naturale, resurse energetice ș.a.m.d.

În opinia mea, culmea abordării creative a programelor de dezvoltare (în condițiile crizei financiare și economice globale care urma să se producă și care dădea primele semnale), a fost lupta pentru investiții.

Consider că acesta este unul dintre cele mai proeminente momente în abordarea de către PCRM a programelor de dezvoltare a țării. Implementarea curajoasă și decisivă a pachetului liberal din trei legi — amnistia capitalului, amnistia fiscală, cota zero de impozitare pentru profitul reinvestit — a generat cîteva efecte importante.

Primul efect — creșterea substanțială a veniturilor la buget din contul dezvoltării activității investiționale.

Al doilea efect — în opinia mea, nu pur și simplu o creștere, ci o sporire explozivă a volumului de investiții, atît externe cît și interne.

Al treilea efect — este vorba despre reducerea corupției, fapt ce a devenit posibil datorită amnistiei fiscale. Noi am închis «imașul» pentru controlori și funcționari corupți de tot nivelul pe care l-au folosit pînă în 2007.

Da, au fost diferite opinii referitoare la introducerea amnistiei fiscale. Au fost multiple controverse și confruntări de opinie. Și trebuie să spunem că, cu toate dificultățile adoptării deciziei, voința politică și susceptibilitatea conducerii țării față de noua abordare ne standard, au permis de a obține, pe această dimensiune, succese considerabile. Iar investițiile au crescut pînă la 800 de milioane de dolari anual. În total, pe parcursul celor opt ani de guvernare comunistă, veniturile la buget au crescut de cinci ori, iar în dolari — de șase ori. Toate acestea au permis de a privi în viitor mai îndrăzneți și încrezător pentru a construi viitorul Moldovei.

În această perioadă au fost și dificultăți serioase. Conjunctura mondială și conformarea la aceasta a furnizorilor de resurse energetice, au determinat explozia prețurilor acestora. În aceste condiții au existat tensiuni serioase în cadrul parteneriatului nostru și în cadrul CSI, și pe dimensiune bilaterală. Am fost nevoiți să ne adaptăm acestor condiții. Mai ales că au fost întreprinse diverse măsuri și împotriva economiei noastre, mai ales pe domeniile sensibile, cum ar fi, de exemplu, industria vinului. Repet, în pofida tuturor acestor crize, noi ne-am adaptat, am rezistat, ne-am angajat pentru o dezvoltare durabilă.

S-au produs progrese majore și în sfera socială. Prin lege a fost stabilită regula în baza căreia, anual, se indexau toate tipurile de pensii. Dacă la începutul perioadei de guvernare comunistă, pensia medie asigura minimul de existență în proporție de doar 19 la sută, atunci, la sfîrșitul perioadei de guvernare a PCRM, acest indice, acoperea aproape jumătate din minimul de existență cu tendință de creștere. Același lucru se atesta și în ceea ce privește salariile, care depășeau considerabil nivelul minimului de existență, iar veniturile disponibile pe cap de locuitor se apropiau de nivelul minimului de existență, care, apropo, crescuse considerabil.

* * *

Existau chestiuni principiale pe marginea cărora ne confruntam cu comunitatea internațională de donatori. De exemplu, în ceea ce privește inflația — trebuie ea oare menținută la un nivel foarte scăzut, așa cum se face acum, sau pot fi admise anumite relaxări în acest sens. Noi consideram, și acesta era principiul nostru de bază, că inflația, evident, trebuie să fie sub control, însă, nu inflația este scopul nostru de bază. Scopul nostru de bază era încadrarea populației în cîmpul munci, pentru a oferi cetățenilor posibilitatea de a răspunde inflației prin veniturile pe care le obțin. Și acest lucru ne reușea. În această perioadă au fost create peste 300 de mii de locuri de muncă. Asta nu înseamnă că aria de angajare a sporit cu  mai mult de 300 de mii de locuri de muncă, pentru că, din motive obiective, se închideau anumite întreprinderi. Aceste sute de mii de locuri de muncă au atenuat considerabil problemele legate de restructurarea economiei, atunci cînd într-un anumit sector al economiei locurile de muncă erau lichidate, în alt sector — apăreau noi locuri vacante.

Știți, în 2001, cînd PCRM a acces la guvernare și cînd Vladimir Voronin a fost ales în calitate de președinte, el ridicîndu-se pe acoperișul Președinției, s-a uitat peste oraș și a văzut numai două macarale de construcție, însă, nici acelea nu lucrau. El, atunci, le-a spus colegilor săi apropiați că va fi fericit cînd va vedea o pădure de macarale de construcție în toată țara.

Evident, construcțiile alcătuiesc locomotiva creșterii economice. Pe toată perioada guvernării Hartidului Comuniștilor, Moldova a cunoscut un adevărat boom în construcții. Acest fapt a oferit, în primul rînd, aplicarea practică, inclusiv a surselor primite de către cetățenii noștri de peste hotare, iar în al doilea rînd — a asigurat dezvoltarea industriei de construcții, majorarea veniturilor la buget ș.a.m.d.

Un asemenea sector social important cum este ocrotirea sănătății, care, întotdeauna, a fost dotat în baza principiului din ceea ce rămîne, iar aceste «resturi» erau din ce în ce mai puține, a primit un nou impuls de finanțare. A fost introdusă asigurarea medicală obligatorie — o măsură revoluționară care nu este exclusiv comunistă, așa cum se consideră. Cu toate acestea, implementarea acestui proces a fost sub controlul strict al partidului. Această măsură a permis asigurarea unei creșteri serioase a volumului de finanțare în sfera sănătății.

Ce este cel mai important? Cel mai important este că a fost schimbată abordarea. Acest fapt a vizat nu doar domeniul sănătății dar și, în special, educația. Abordarea noastră a constat în faptul de a trata sferele respective nu ca pe o parte a cheltuielilor bugetare, ci ca pe o parte a investițiilor în resursele umane, într-o nouă calitate a vieții oamenilor.

A apărut posibilitatea reconstrucției și dotării instituțiilor medicale. În fiecare raion au fost deschise centre specializate pentru acordarea serviciilor și ajutor oamenilor cu posibilități limitate — invalizi, persoane în etate.

Toate aceste lucruri nu au putut să rămînă neobservate de populație, iar oamenii au oferit susținere pentru PCRM. În mod special, merită de remarcat faptul că a fost redusă practic la zero crima organizată.

Repet, cel mai important lucru care a distins cei opt ani de guvernare partidului Comuniștilor din Republica Moldova este orientarea spre scopuri, importante pentru țară, importante pentru toată societatea moldovenească.

Este oare posibilă repetare a ceva de genul acesta în istoria Moldovei? Nimeni nu poate răspunde clar la această întrebare.

Însă, cu siguranță se poate spune în ce condiții acest lucru este imposibil: dacă puterea nu va avea în centrul atenției sale scopuri de importanță socială, statală, dacă guvernarea va continua să urmărească doar scopurile de auto-menținere la putere, dacă guvernarea va păstra aceleași metode de executare oarbă a sfaturilor din exterior, care nicidecum și niciodată nu vor fi orientate spre interesele noastre naționale și comunitare din Moldova.

Oleg Reidman, deputat, ex-consilier pe probleme economici al președintelui țării