Cu acea Moldovă ne mîndream

Comuniştii, practic, au reuşit să facă un lucru aproape imposibil — Moldova avînd o datorie externă în faţa creditorilor în volum de 65 procente, în doar cîţiva ani, au achitat aceste vechi datorii, făcute de guvernările «democratice»

Moldova de astăzi poate doar să viseze la o asemenea creştere economică. Şi cînd te gîndeşti că am avut-o abia nu demult... Se construiau întreprinderi, se realizau programe de stat de susţinere a business-ului, se aplica cota zero de impozitare a veniturilor reinvestite, amnisitierea capitalului... PIB-ul creşetea chiar şi în anii secetoşi, iar investitorii străini numeau Moldova «insulă a stabilităţii», investindu-şi cu plăcere capitalul în sectorul real al economiei moldave. Şi oricîte s-ar spune astăzi, oricîte rele s-ar vorbi la adresa comuniştilor, această insuă de stabilitate cu o economie într-o dinamică de dezvoltare a fost creată în Moldova anume de guvenarea PCRM. 

A face imposibilul

Ceea ce în 2001 i-a rămas PCRM în urma «guvernării democratice» a fost o ruinare totală a tuturor sferelor de activitate vitală, în primul rînd, a economiei. La acel timp, Moldova a rămas fără industrie, iar de o agricultură intensivă nici nu putea fi vorba. Privatizarea, apoi şi programul «Pămînt» au condus la degradarea completă a domeniului care forma bugetul ţării, acesta fiind jefuit şi împărţit bucată cu bucată. În comparaţie cu anul 1990, către anul 2001, PIB-ul s-a redus cu două treimi. Datoria de stat a Moldovei a crescut cu 65 la sută faţă de PIB.

Pensiile şi salariile mizere nu erau achitate cîte jumătate de an, pe cînd tarifele pentru serviciile comunale creşteau ca pe drojdii. Sărăcia, şomajul şi lipsa unei perspective a provocat o migraţie în masă a populaţiei din Moldova.

Ţara trebuia ridicată în mod urgent din ruine. După venirea la guvernare a PCRM, întîi de toate a fost elaborat programul de stat «Renaşterea economiei — renaşterea ţării», planificat pentru perioada anilor 2001-2005.

Comuniştii readuceau Moldova la viaţă fără ajutorul creditorilor străini, fără granturi, la acel moment folosind oportunităţile pieţei interne, mai bine zis, a ceea ce rămăsese din ea. Puţin cîte puţin, pas cu pas, era elaborată şi realizată strategia de stimulare a sectoirului real al economiei, cu o alegere clară a direcţiilor prioritare.

În anul 2005, a fost elaborat al doilea program de stat, planificat pentru perioada de timp pînă în anul 2009, şi anume «Modernizarea ţării — bunăstarea poporului». Iar din anii 2008-2009 s-a procedat la programul de stat «Progres şi integrare».

Forţe mari au fost mobilizate la realizarea proiectelor de infrastructură — de asigurare a alimentării cu apă a populaţiei, de restabilire şi construire a infrastructurii drumurilor şi a gospodăriilor, îndeosebi în localităţile săteşti.

A fost cu succes realizat şi programul de stat de consolidare a terenurilor agricole.

Încă un proiect de proporţii şi de succes a devenit construirea Portului Internaţional Giurgiuleşti şi a căii ferate pînă la acesta. Pe parcursul celor opt ani de guvernare a PCRM, au fost gazificate toate centrele raionale şi majoritatea satelor — 921 de localităţi.

Taxa zero şi amnistia capitalului

Politica flexibilă în domeniul impunerii fiscale a dat rezultate eficiente de acum peste cîţiva ani. Agenţii economici moldoveni erau siguri de faptul că statul, în persoana Parlamentului şi a Guvernului, promovează o politică previzibilă faţă de business. Pe piaţă au apărut investitori locali, care, ceea ce este important, nu-şi scoteau capitalul din ţară, ci îl investeau în dezvoltarea producţiei interne. Au început să activeze întreprinderi în domeniile strategice — în vinificaţie, în industria textilă şi cea de prelucrare. Pentru întîia oară din anii ’90,

Moldova a ajuns să aibă un buget cu valoare deplină, acesta fiind executat în volum deplin atît în partea de cheltuieli, cît şi în cea de venituri.

Comuniştii au reuşit să facă, practic, un lucru imposibil — la o cotă de datorii externe faţă de creditori în volum de 65 procente, timp de doar cîţiva ani au achitat toate vechile datgorii, făcute înaintea lor de fostele guvernări «democratice».

Un partener regional cu drepturi depline

Un adevărat salt înainte în domeniul politicii fiscale, făcut în scopul scăderii poverii fiscale în anul 2007, a fost stabilirea taxei zero a impozitului la venitul reinvestit al întreprinderilor, precum şi punerea în aplicare a amnistiei capitalului. Pentru comparaţie: în anul 2000, pînă la venirea la guvernare a comuniştilor, impozitul pe venit constituia 32 de procente(!).

Respectivele măsuri au condus la apariţia unei perspective de durată medie a unui aflux stabil pe piaţa Moldovei de investiţii atît interne, cît şi investiţii directe externe. Din anul 2001 pînă în 2008, volumul investiţiilor străine a crescut de patru ori.

Pe parcursul a opt ani de guvernare a PCRM, în ţară au fost create 327 mii de locuri de muncă. Datorită programului naţional de lărgire a oportunităţilor economice pentru tineret, tineri întreprinzători cu vîrsta de la 18 pînă la 30 de ani au deschis în localităţile rurale mai mult de 1000 de întreprinderi. Programul oferea credite pînă la 300 mii de lei, 40 la sută din volumul de investiţii îl alcătuiau granturi nerambursabile.

După realizarea cu succes a planului de trei ani de colaborare cu Uniunea Europeană, din 1 martie 2008, Republica Moldova a dobîndit dreptul la comerţ asimetric cu ţările UE. Şi asta paralel cu păstrarea avantajelor comerţului liber cu ţările CSI. Astfel, ţara noastră a început să aibă acces la exportul concomitent pe pieţele de est şi de vest.

Investiţii în om

Odată cu restabilirea, iar apoi şi creşterea economiei, statul a început să aibă posibilităţi de a investi mai mult în sfera socială — pentru majorarea salariului bugetarilor, pentru majorarea pensiilor, pentru acordarea de indemnizaţii şi alte înlesniri păturilor nevoiaşe ale populaţiei.

Dacă în anul 2001, practic, 80 la sută din cetăţenii Moldovei nu puteau să-şi permită nici cele mai necesare lucruri — alimente şi îmbrăcăminte, nemaivorbind de cheltuielile pentru servicii comunale, către anii 2005-2007, în ţară a apărut noţiunea «clasa medie» cu un nivel de venituri ale familiei mai înalt decît cel mediu.

În anii 2001-2008, veniturile bugetului de stat au crescut de 4,7 ori, inclusiv: bugetul de stat — de 4,6 ori, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale — de 2,1 ori, bugetul asigurărilor sociale — de 4,2 ori, iar bugetul de asigurare obligatorie în medicină din 2004 pînă în 2008 a crescut de 5 ori.

Salariul mediu s-a mărit de şase ori. Salariul pedagogilor, în comparaţie cu anul 2001, a crescut de şapte ori, iar a lucrătorilor din domeniul medicinei — de 9 ori. Pensia medie, în comparaţie cu anul 2001, a fost majorată aproape de opt ori.

Sistemul bancar — lider în spaţiul CSI

În aceeaşi perioadă se dezvoltă activ sistemul bancar, care în 2008 va fi recunoscut ca unul din cele mai stabile la nivel regional. Procesele inflaţioniste, care inevitabil influenţau capacitatea de cumpărare a populaţiei şi business-ul, datorită politicii echilibrate de stăvilire şi contrapondere din partea statului, erau compensate de programele de sprijin social. Spre sfîrşitul anului 2008, activele de rezervă ale Băncii Naţionale a Moldovei au crescut de 7,5 ori (de la 222,6 milioane de dolari la sfîrşitul anului 2000 pînă la 1 miliard 672 milioane 400 mii de dolari).

* * *

Ceea ce am expus mai sus, constituie doar o parte din cele realizate de echipa PCRM pentru ţară, pentru întreaga societate moldavă. Pe scară statală, opt ani e un termen relativ scurt. Dar suficient pentru a demonstra şi rezultate. PCRM a reuşit să demonstreze rezultate. Pe seama realizărilor din perioada guvernării lor, Moldova se mai ţine pe linia de plutire în ultimii, distrugători pentru ea, ani.

Comentariu

În comentariul său pentru ziarul «Comunistul», economistul Visarion Ceşuev, аnalizînd principalii indici ai activităţii investiţionale în perioada din 2001 pînă în 2015, a menţionat că acea creştere considerabilă a investiţiilor din bugetul de stat de la 150 mln lei în 2004 pînă la 1,8 mlrd lei în 2008 se explică prin politica promovată de guvern în acei ani, ea fiind direcţionată la gazificarea ţării. Cheltuielile pentru acest program din bugetul de stat au fost mărite de la 7,9 mln lei în 2002 pînă 277 mln lei în anul 2007. În legătură cu realizarea treptată a procesului de gazificare a ţării, în 2008 în acest scop au fost alocate 25 mln lei, iar în 2009 — 51 mln lei. Odată cu venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană, programul de gazificare a fost lăsat, cum se spune, în voia soartei, la fel ca şi multe alte programe de stat în sectorul agricol şi în alte domenii ale economiei naţionale, deşi un şir din respectivele programe au ajuns să fie realizate la nivelul de 65-90 procente.

«Începînd cu anul 2009, sub conducerea guvernelor anticomuniste, procesul investiţional a ajuns în Moldova la stagnare.

Volumul de investiţii străine s-a micşorat pînă la nivelul la care se afla cu zece ani în urmă. Economia în ansamblu a intrat într-un stadiu de depresie. Ritmurile de creştere a ei în 2015 (pentru întîia oarîă în 17 ani) sunt negative (-96,7%)», a subliniat economistul.

Pavel Marfin