Pămîntul speranţelor noastre

La momentul cînd la guvernare a venit Partidul Comuniştilor, sectorul agrar era distrus în totalitate. Pămînturile nu erau lucrate, ţăranii sărăceau

Întîi de toate, specialiştii au elaborat un şir de programe naţionale de restabilire, sprijinire şi dezvoltare a domeniului strategic pentru Moldova — agricultura.

Concomitent cu mijloacele alocate de stat, în economia naţională erau atrase şi investiţii directe străine, o cotă esenţială din acestea revenindu-i sectorului agrar.

Reîntoarcerea la viaţă

Programul «Pămînt», moştenire lăsată comuniştilor de precedenta guvernare, un program impus Moldovei din exterior, pe care locuitorii de la sate imediat l-au botrezat «Mormînt», practic, a distrus total sectorul agricol. Lozinca «Pămînt ţăranilor!», tradusă în viaţă într-o formulă vicioasă, a omorît agricultgura noastră. Locuitorii de la sate, care au fost împroprietăriţi cu loturi de pămînt, din cauze obiective, nu aveau posibilitate să lucreze pămîntul în mod de sine stătător şi după toate regulile. Ca rezultat, în Moldova la zeci de mii de hectare de pămînt fertil nu li se purta de grijă.

Era necesar de a renaşte sistemul de folosinţă colectivă a pămîntului. Odată cu venirea la guvernare a PCRM, în Moldova au început să fie create cooperative agricole şi industrial-agricole (CAI). Către anul 2008, programul de consolidare a pămînturilor îşi luase avînt şi a demonstrat rezultate pozitive. De acum în anul 2007, suprafaţa totală a pămînturilor consolidate alcătuia circa 70 la sută din cifra totală.

Gospodăriile ţărăneşti fărîmiţate aveau nevoie de tehnică. Doar în perioada realizării programului «Pămînt» a fost împărţit nu numai pămîntul. Întreg patrimoniul colhozurilor şi sovhozurilor era împărţit în cote patrimoniale. Bunăpară, la 20 de foşti colhoznici le-a revenit un tractor şi ei l-au demontat, împărţindu-l ca piese de rezervă. Sistemele de irigaţie, pentru bani, pur şi simplu erau duse la punctele de metal uzat. Şi complexele zootehnice erau dărîmate şi cărămizile din pereţii lor de asemenea împărţite între săteni. Baza tehnică s-a păstrat doar în acele gospodării în care oamenii continuau să lucreze pămîntul în mod colectiv. Dar şi această tehnică, încă de pe timpurile Uniunii Sovietice, era de acum foarte uzată.

Ţăranii aveau nevoie de ajutor. De un ajutor real. Şi iată că a fost aprobat programul de creare a unei reţele de SMT — staţii de maşini şi tractoare. Pe parcursul realizării acestui program au fost create 242 SMT, iar parcul de tehnică agricolă s-a completat cu 7000 unităţi de maşini de diferit profil. Rezultatele s-au făcut vădite chiar în primii ani — volumul producţiei agricole a crescut de la 362,6 milioane de dolari SUA în 2001 pînă la 643,7 milioane de dolari SUA în 2005.

Anume în timpul guvernării comuniştilor statul a început să acorde subvenţii pentru plantarea unor noi livezi şi vii. Ca rezultat, suprafaţa de plantaţii de viţă-de-vie s-a mărit cu 4600 hectare, de livezi — cu 6100 hectare, inclusiv 1200 hectare de nucari. După 2001, suprafaţa totală a viilor a crescut de 11,5 ori, a livezilor — de 7,5 ori, a terenurilor agricole irigate — de 9,6 ori.

Pentru fiecare hectar de plantaţii statul aloca cîte 25 mii de lei, cu timpul această sumă fiind majorată. Totodată, se înfăptuia şi un întreg complex de măsuri stimulatoare. De exemplu, fermierii erau scutiţi de achitarea impozitelor pînă în perioada de strîngere a recoltei.

Se acordau subvenţii şi la instalarea sistemelor de irigare, în primul rînd, pentru a contribui la dezvoltarea legumiculturii. Sisteme de irigare se instalau şi în vii, şi în livezi. 80 la sută din costul tehnicii de irigaţie erau compensate. În plus, în acelaşi volum erau compensate şi cheltuielile pentru resursele energetice — energia electrică şi carburanţii necesari pentru alimentarea cu apă.

În secetosul an 2007, în luna mai, cînd temperaturile au depăşit toate recordurile, guvernul comuniştilor în mod operativ a luat decizia de a majora volumul de subvenţionare a sectorului agricol de la 285 milioane de lei pînă la 658 milioane. În anul 2008, suma totală a subvenţiilor a ajuns la de 820 milioane de lei.

În lista priorităţilor

Vorbind despre producţia vinicolă, imposibil să nu amintim despre reparaţia complexului «Cricova» şi modernizarea combinatului «Mileştii Mici». Pentru ca să devină carte de vizită a Moldovei, ele necesitau o reconstruire completă, lucru ce a şi fost făcut în timpul guvernării PCRM.

La fel de importantă era şi promovarea producţiei vinicole. Astfel, în 2004, în domeniul turismului a fost lansat programul naţional «Drumul vinului» (anexa nr.1 la hotărîrea Guvernului RM nr. 554 din 24 mai anul 2004). Scopul acestuia era stimularea dezvoltării turismului vini-viticol şi integrarea lui în reţeaua turistică internaţională. În hotărîrea indicată mai sus, printre altele, se spune că Moldova este recunoscută pe arena internaţională ca ţară viti-vinicolîă dezvoltată. Pe pămîntul moldav, dezvoltarea viticulturii are o istorie multiseculară. Ziua Naţională a Vinului a fost introdusă în anul 2002 prin hotărîrea nr. 1005-XV din 19 aprilie a guvernului republicii. Această sărbătoare se află în lista măsurilor întreprinse de stat pentru asigurarea unui nivel înalt al calităţii producţiei vinicole, consolidarea tradiţiilor vinicole, educarea culturii de consum al vinului şi atragerea turiştilor. La 25 septembrie 2003, Parlamentul Moldovei a adoptat legea prin care se stabilea un regim preferenţial de vize pentru cetăţenii străini, acestora fiindu-le oferite vize gratuite pentru un termen de 15 zile (7 zile pînă la şi 7 zile după Ziua Naţională a Vinului).

Ca rezultat, strugurii şi vinurile moldave, în raport cu producţia europeană, s-au ridicat la un nivel competitiv.

O realitate lipsită de optimism

Chiar din primele luni ale venirii la guvernare în Moldova a alianţei liberal-democratice, procesul de consolidare a pămînturilor a pornit, cum se spune, îndărăt. Astăzi în Moldova mii de hectare de pămînt s-au transformat în pîrloaje, această suprafaţă alcătuind 11 la sută din suprafaţa totală a terenurilor agricole.

Imediat au fost micşorate mijloacele de subvenţionare a agriculturii. În 2010, în acest scop, în bugetul de stat au fost planificate doar 250 milioane de lei, iar în 2011 — doar 400 milioane. Anul trecut, respectiva sumă a fost de 600 milioane, însă aceşti bani aşa şi nu au fost alocaţi în volum deplin.

În 2014, acţiunile neraţionale întreprinse de guvernarea «proeuropeană» din Moldova a condus la înrăutăţirea relaţiilor reciproce economice cu Rusia. Ca rezultat, partea rusă a interzis exportul producţiei moldoveneşti în teritoriul său. Deşi ţara noastră a semnat Acordul de Asociere cu UE, Moldova nu se poate lăuda cu mari volume de exporturi în Europa, deşi anume acest lucru a fost promis atît de guvernanţii liberal-democraţi, cît şi de emisarii Uniunii Europene.

Natalia Ustiugova