O mînă de pămînt
РУС. MOLD.
» » » O mînă de pămînt

O mînă de pămînt

8-10-2015, 15:50
Просмотров: 431
  
Версия для печати   
O mînă de pămînt În ultimii ani, mănosul pămînt moldav, ca o bătrînă străveche, e tot în riduri şi crăpături.


La prima vedere, astăzi nu mai face să scriem despre secetă. E o temă ce ţine de trecut şi ea nu-l mai interesează pe nimeni.  Adevărul însă constă în faptul că, pentru ţăranii moldoveni, cu fiecare an, pămîntul  peste măsură de uscat devine o rană tot mai dureroasă, chiar, am putea spune, o tragedie. Şi dacă nu vor cădea ploi abundente în toate raioanele ţării, nu mai poate fi vorba nici de arat, nici de semănat. Ceea ce înseamnă că roada anului viitor e  în pericol.

 

În viaţa noastră s-a produs o ruptură


În ultimii ani, mănosul pămînt moldav, ca o bătrînă străveche, e tot în riduri şi crăpături. În zilele noastre, pentru a face fotografia unui pămînt scorogit, nu e neapărat să pleci pentru asta în Asia Mijlocie, e suficient să faci un drum prin gospodăriile ţărăneşti de pe la noi. Nu contează unde anume — la nord sau la sud. Acum, pămîntul nostru e acelaşi peste tot.


S-a făcut încercarea de a măsura o crăpătură într-o gospodărie din satul Malinovscoe, raionul Răşcani: rigla de 40 de centimetri a intrat în pămînt aproape în întregime. În general, crăpăturile au adîncime de pînă la jumătate de metru şi mai mult. Vă imaginaţi de cîtă apă ar fi nevoie ca să netezim faţa pămîntului şi să-l facem roditor precum a fost?!


E de neînţeles cum de supravieţuiesc culturile agricole. Despre faptul că agricultorii vor recolta mai puţin de 30 la sută din roada aşteptată de grîu se vorbea de acum cu trei luni în urmă. Am ajuns la timpul recoltării porumbului şi floarei-soarelui şi roada lor la fel nu e din cele îmbucurătoare. Se presupune că şi recolta de sfeclă va fi de două ori mai mică.


Desigur, cea mai bună variantă pentru ieşirea sectorului agrar din acest impas este de a face o investiţie considerabilă, a achiziţiona un sistem de irigaţie precum era cel din anii sovietici, după care nimeni să nu se căineze că nu sunt ploi. Însă, chiar dacă se vor găsi pe la noi gospodari atît de bogaţi, care vor împînzi cîmpiile cu sisteme de irigaţie, totuna apă nu le va ajunge tuturor. Pentru că fîntînile seacă şi apă nu le ajunge chiar nici oamenilor, aşa că ce să mai vorbim despre pămînt?!..

 

Сîte o picătură de la fiecare...

 

În Moldova se usucă lacurile... Cu vreo doi ani în urmă, unii jurnalişti au început să scrie despre aceasta, însă fără de nici un accent îngrijorător. Da, se usucă, dar după asta cad ploi şi apa se acumulează din nou în lacuri. Dar pentru ca lacurile secate să se umple cu apă, nu sunt suficiente nici două-trei ploi, fie cu piatră, fie fără de piatră.

 

Ecologiştii  dau alarma. Seceta ne atacă pe parcursul ultimilor cîţiva ani, influenţînd negativ flora şi fauna ţării. De acum s-a micşorat simţitor populaţia de iepuri, dispar unele specii de păsări.

 

În fiecare raion al ţării există pînă la zece lacuri secate definitiv.  De exemplu, s-au uscat complet două lacuri din raionul Cimişlia, în pericol se află şi alte rezervoare, în care nivelul apei a scăzut pînă la limita critică. A secat şi lacul din oraşul Floreşti.


Ce să mai vorbim — e suficient să mergi prin ţară şi te convingi că, la ziua de astăzi, pămîntul Moldovei e deshidratat. Doar pe ici, pe colo rarii bîtlani încearcă să găsească broaşte prin stufăriş. Dar broaştele au dispărut şi ele...


A secat lacul şi în satul pe care l-am pomenit mai sus — Mali-novscoe.  Pe parcursul doar a unui an. Primăvara, la sărbătorile de Paşti, aici încă mai era apă. Anul trecut, un întreprinzător local creştea în el peşte. Acum nu mai este apa în care ar putea să-l crească...


Cînd din lac a rămas doar o băltoacă mare, sătenii prindeau peştele aproape cu mîinile goale şi-l aduceau acasă cu sacii. Desigur, le rămînea cîte ceva şi bîtlanilor, dar anul acesta numărul lor e mic de tot.  Pe cînd în anii trecuţi aici ţşi făceau cuib nu numai bîtlanii. În timpul migraţiunilor, pe suprafaţa lacului se odihneau sute de gîşte şi răţi sălbatice.  Iar locuitorii din sat lăsau să se ducă la lac şi păsările lor înotătoare. Acum în stufării se ascund vulpi. Noaptea ele nu se sinchisesc să fure găini din curţile sătenilor. Chiar ca în poveste...


Potrivit datelor oficiale,  anual, nivelul apelor din rîuri şi lacuri scade aproximativ cu două procente. Volumul de apă din rezervoarul de la Dubăsari s-a redus cu 65%, iar în cel de la Ghidighici — cu 45%. Respectiva scădere e cauzată nu doar de temperaturile ridicate, ci şi de eroziunea solurilor, precum şi de nămol. Aşa că nu trebuie să dăm vina doar pe natură. Specialişţtii afirmă că, dacă albiile rîurilor şi lacurile ar fi curăţate la timp, acum nu am fi ajuns la un asemenea deficit de apă. Şi cînd te gîndeşti că procesul de deshidratare a pămîntului încă nu s-a terminat... 

 

Natalia Ustiugova 

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: