Ne doare inima pentru Moldova noastră

Diaspora moldavă: «Cu toţii împreună, trebuie să destituim actuala putere! Noi vom reveni acasă, pentru a construi o Moldovă modernă!»

Diaspora moldavă a fost şi continuă să rămînă o parte a societăţii noastre, ea trăieşte cu interesele ţării, ajutînd-o nu doar cu lozinci, dar şi cu finanţe, care, prin volumul lor, depăşesc cu mult creditele din partea FMI.

Cînd într-o ţară străină se întîmplă să întîlneşti un compatriot, ai senzaţia că nu ai plecat nicăieri de acasă. Şi începi cu el o discuţie de parcă v-aţi afla pe o stradă aglomerată de oameni chiar în centrul Chişinăului. Necazurile şi grijile ţării natale sunt apropiate fiecărui moldovean de rînd, chiar dacă acesta se află în afara hotarelor ei.

Pentru alianţa guvernantă, noi nu existăm

Fenomenul diasporei moldave constă în faptul că, plecînd, cum zicem noi, la cîştig peste hotare, continuăm să trăim cu năzuinţele şi speranţele Moldovei. Asta şi ne face adevăraţi patrioţi ai ţării în care ne-am născut. Şi nici un fel de teorii corupte nu pot să-l inducă în eroare pe un moldovean, să-i cumpere la alegeri votul. Aflîndu-te departe de casă, cel mai mult începi să preţuieşti adevărul vieţii. În afara hotarelor Moldovei, orice pleavă politică şi ideologică imediat se împrăştie, ca şi cum ţi s-ar lua o pînză de pe ochi. Se prea poate că într-adevăr era nevoie să pleci departe şi pentru mai multă vreme, pentru ca să înţelegi care e calea cea mai bună pentru ţara ta. Dar elita proeuropeană ce guvernează în Moldova nu ne ia în seamă. Ea pur şi simplu ne-a exclus din viaţa Moldovei. Pe cînd noi suntem şi vom fi o parte a societăţii moldoveneşti. Nu veţi găsi nici un moldovean care nu ar dori să se întoarcă în Moldova, iar ziarul «Comunistul», pentru mulţi, este o verigă de legătură cu ţinutul natal.

După ce vameşii ucraineni, făcînd percheziţii în vagoanele de tren şi în autobuze, au început a sechestra partidele proaspete ale acestui ziar, «Comunistul», într-un fel, a fost nevoit să treacă la o stare de existenţă ilegală. Acum ziarul este transportat pe ascuns, doar în număr de cîteva exemplare. Ceea ce aminteşte, fiţi de acord, transportarea conspirativă din Basarabia în Rusia a ziarului leninist «Искра». E simbolic şi faptul că, astăzi, redacţia «Comunistului» se află în aceeaşi clădire în care, cu un secol în urmă, s-a tipărit primul ziar bolşevic.

Cînd, totuşi, se reuşeşte a trimite la Moscova cîteva exemplare, apelăm la un dispozitiv modern, şi anume xerox-ul, care ne ajută să le multiplicăm Ce-i drept, în variantă alb-negru, dar conţinutul, clar lucru, rămîne intact. După care ziarul este transmis pentru citire din mîini în mîini, ca ceva preţios. Autorul acestor rînduri l-a dus şi la înălţimea ultimelor etaje ale unui bloc locativ în construcţie, şi la fundul groapelor de fundaţie. Am avut prilejul să văd cum, citindu-l, ochii gastarbeiterilor noştri se umezesc, iar mîinile în care îl ţin încep să tremure. În asemenea minute, sufletul acestor oameni trăieşte clipe de bucurie, de recunoştinţă faţă de cei care, în pofida tuituror dificultăţilor, continuă să editeze acest ziar, dar şi faţă de noi, cei care ne străduim să-l aducem acolo unde lucrează ei. Fiecare număr de ziar este citit de atîţia oameni, încît, pînă la urmă, se uzează complet.

O generaţie înşelată

Moldovenii îşi părăsesc casele nu din proprie voinţă. Ei sunt nevoiţi să plece chiar şi familii întregi din cauza că nu au de lucru la locul de trai. De exemplu, familia Stegărescu din satul Ruseştii Noi, raionul Hînceşti, la Moscova lucrează în domeniul construcţiilor. Capul familiei, Fiodor Stegărescu, povesteşte că au venit în Rusia, cum se spune, nu de viaţă bună. În sat le-a rămas o casă nouă şi un teren mare de pămînt, pe care au fost nevoiţi să le părăsească. Şi fiindcă aici treburile au început să le meargă bine, pe urmele lor au venit şi multe rude, mulţi cunoscuţi, ba chiar şi mulţi consăteni. Dacă e să vorbim în limbaj modern, toţi împreună se ocupă, după cum am spus, de business-ul în conbstrucţii. Comanditarii sunt mulţumiţi de calitatea muncii lor şi, treptat, cucerindu-şi o bună reputaţie, Fiodor Stegărescu, tată a mai mulţi copii, a devenit conducător al mai multor proiecte de consrtrucţii. Acum el are în subordinea sa douăzeci şi şapte de oameni şi, împreună, ei se apucă chiar şi de restaurarea şi reparaţia unor obiecte dintre cele mai complicate.

Hărnicia şi isteţimea nativă l-au ajutat pe acest om simplu dintr-un sat obişnuit din Moldova, cum se spune, să se pună el însuşi pe picioare în complicatele condiţii de concurenţă şi de criză. Acum brigăzile sale de construcţii nu ştiu ce înseamnă întrerupere în lucrări, pentru că în permanenţă au comenzi. Însuşi Fiodor Stegărescu mărturiseşte cu mîndrie că şi în plan personal lucrurile merg bine. Familia sa este în aşteptarea celui de-al optulea copil, ceea ce poate fi considerat o dovadă a încrederii lui în viitor. Desigur, într-un viitor bun pentru familia sa. Cînd ajungem cu vorba la Moldova, dispoziţia dumnealui se schimbă. La întrebarea dacă ar fi putut obţine asemenea succese în propria sa ţară, el răspunde categoric: «Bineînţeles că nu!».

Moldova se află în criză, îşi pierde cele mai bune cadre, sute de mîini muncitoare ale ei lucrează peste hotare. Pe cînd ele ar fi putut să construiască o Moldovă modernă. Aceşti oameni şi acum sunt gata să-şi dea voturile la alegeri pentru persoane demne, necorupte. Dar, spre amărăciunea lor, sunt lipsiţi chiar şi de această posibilitate. Cetăţenii noştri de peste hotare au fost lipsiţi de dreptul de vot la ultimile alegeri locale.

Toată speranţa e în voi, comuniştii

Birocraţii din Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova nu le-au dat această şansă, în pofida cererii legitime a alegătorilor de a fi deschise cît mai multe secţii de votare. De aceea, în timpul alegerilor, la urnele de vot a fost posibil să ajungă doar unul din zece alegători. Cea mai mare parte a cetăţenilor moldoveni, care lucrează în Rusia, au fost privaţi de posibilitatea de a vota. Mai mult decît atît. Aşa-numita alianţă proeuropeană permanent ţipă în gura mare că ea obţine înlesniri sociale pentru cetăţenii noştri de peste hotare, chipurile, pune la punct sistemul de protecţie socială. Dacă l-ai întreba pe gastarbeiterul moldovean ce anume concret a făcut în ultimile şase ani guvernul Moldovei pentru ca oamenii noştri să se poată întoarce acasă, răspunsul e mai mult decît cunoscut — nimic nu a făcut.

Unde sunt toate cele promise de premierii Filat şi Leancă: noi locuri de muncă în Moldova, un salariu demn, condiţii pentru a investi ceea ce omul a cîştigat prin muncă peste hotare? Unde sunt atît de mult trîmbiţatele stabilitate şi prosperare, despre care strigă de la toate înaltele tribune europene nenoriciţii noştri de politicieni?

În încheiere aş vrea să spun că ziarul «Comunistul» rămîne pentru noi aceeaşi verigă de legătură cu scumpa noastră Moldovă. În Rusia, ziarul este aşteptat şi le place tuturor celor care îl citesc. Şi toţi sunt de părerea că Partidul Comuniştilor din Republica Moldova este unicul partid care poate fi numit pe drept cuvînt exponent al năzuinţelor şi speranţelor poporului moldav şi care e capabil să facă ordine în ţară. Şi numai comuniştii ar putea să transforme aceste speranţe în realitate.

Noi ne vom întoarce acasă. Noi am obosit de ceea ce face în patria noastră actuala putere. Noi vrem să construim o Moldovă modernă.

Eugen Sacrieru, Moscova