NIT — fără drept de emisie

Pe 2 mai 2013, autoritățile au închis, definitiv, vocea postului de televiziune NIT — din acest moment, toate declarațiile grandilocvente despre libertatea presei în Moldova au devenit absurde

În realitate, sistarea emisiei NIT a avut loc cu un an mai devreme, cu încălcarea tuturor normelor legale și morale. Iar în 2013, industria judiciară moldovenească, care s-a transformat în sferă de acordare a serviciilor pentru guvernarea antipopulară, a pus punct în acest dosar.

Nu se poate de privit, sistați emisia

Acțiunile în masă de protest, organizate de Partidul Comuniștilor, în perioada februarie-martie 2012, au băgat în sperieți la greu alianța de guvernare. S-au cum se mai spune în anumite cercuri — s-au «potlogărit». Cei din conducerea AIE — s-au scărpinat la ceafă și au decis să dea lovitura principală împotriva postului de televiziune NIT. În acest fel, privînd opoziția de sursa de informare în masă cu un auditoriu de milioane, iar telespectatorii au fost privați de dreptul de a primi informații alternative.

Între timp, ratingurile de televiziune demonstrau, în mod clar, că postul de televiziune NIT ocupa ferm locul doi în preferințele telespectatorilor, mai bine de jumătate din numărul cetățenilor preferau să urmărească știrile NIT. Însă, cînd oare alianța de atunci și de acum (chiar dacă se cheamă diferit)s-a preocupat de interesele cetățenilor?

Și iată că se creează un precedent arhi-josnic: pentru prima dată, în cei 21 de ani de independență ai Moldovei, autoritățile decid sistarea emisiei unui post televizat incomod. În același timp, încalcă procedurile de rigoare, în special, somează instituția să-și sisteze emisia înainte de a fi pronunțată decizia instanței. 

În luptă s-au lansat pretorienii informaționali ai regimului — Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). Pe 2 aprilie 2012, NIT a fost privat de licența de emisie, iar pe 5 aprilie — s-a luat decizia de a închide acest post de televiziune. Șochează operativitatea cu care s-a lucrat. Decizia, pronunțată în amiaza zilei de 5 aprilie, apare în Monitorul Oficial — adus la gheretele de presă în dimineața zilei de 6 aprilie. Cei care, măcar odată, au avut de furcă cu agenția informațională de stat «Moldpres» și tipografia cu pricina, vor spune că acest lucru este absolut imposibil. Explicația poate fi una singură: decizia a fost semnată de CCA și transmisă mai departe înainte de ședința din 5 aprilie.

În ajunul ședinței, toți membrii CCA, care a luat cuvîntul, aveau pregătite discursuri diatribe «cu privire la nocivitatea și angajarea NIT», de asemenea, cu privire la faptul că postul TV trebuie închis «în numele libertății și democrației». Aici totul este clar — orice bătaie de joc se poate auto-califica cu ușurință — luptă. Pentru dreptate. Și mai bine — în numele dreptății.

La cîteva ore după apariția Monitorului Oficial, ÎS «Radiocomunicații» — aflată în subordinea nemijlocită a ministrului Tehnologiei Informației ci Comunicațiilor, Pavel Filip (îl cunoașteți?), a sistat emisia postului de televiziune pînă la încheierea procesului de judecată. Ceea ce a fost o acțiune vădit ilegală. Apropo, există dubii cu privire la faptul că odată ce s-a făcut prim-ministru, Pavel Filip a început să respecte mai mult legea.

În fine, după un an de examinare a dosarului NIT (!), Curtea de Apel Chișinău după care și Curtea Supremă de Justiție au confirmat că CCA a retras licența în conformitate cu toate normele. În acest fel, instanța a demonstrat că, la noi, fiecare dosar este individual, iar în cazul NIT-ului — fărădelegea este salutabilă.

Totodată, Curtea Supremă de Justiție a transcris mot a mot textul deciziei Curții de Apel Chișinău și nu a răspuns la nici un argument  de recurs a postului de televiziune NIT. Iar pe 2 mai 2013, în dosarul postului de televiziune NIT Moldova, cum s-a mai spus deja, s-a pus punct.

Fluierul în flăcări

Cum se obișnuiește, oficialii europeni au criticat închiderea postului de televiziune NIT și încălcarea dreptului cetățenilor Moldovei la informație. Ce să-i faci… obligațiune de serviciu — nobless, cum se spune, oblige.

Și-au exprimat indignarea secretarul general al Consiliului Europei — Thorbjorn Jagland și șeful delegației UE la Chișinău — Dirk Schuebel, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate — Catherine Ashton și Comisarul european pentru extindere și politică de vecinătate — Stefan Fule.

Autorităților moldovene, însă, le-a fost în cot de aceste reacții. Ei au știut că cei de la Bruxelles se vor agita nițel, iar, ulterior, se vor calma. Pentru că, chiar și închiderea NIT a fost operată în perioada în care la Chișinău se afla președintele APCE, Jean-Claude Mignon. Dar pe care, însă, nu l-au anunțat despre această decizie. De exemplu, despre asta știa viceministrul Afacerilor Externe de atunci, Natalia Gherman (care acum pretinde la funcția de secretar general al ONU), dar nu a spus nici un cuvînt oaspetelui de rang înalt.

Din păcate, jocurile judiciare nu se limitează la Moldova, iar josnicia a trecut la nivel european. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de trei ani examinează «dosarul NIT». Examinează, examinează, dar nicidecum nu mai poate examina. De ce oare?

Pentru că, din cîte se știe, în fiecare dosar există un om mic. În cazul dat, vorbim despre cetățeanul României — Radu Panțâru, fiul unionistului și, implicit, judecătorului Curții Constituționale din Republica Moldova — Tudor Panțâru. Anume prin Radu dosarele moldovenești au trecere la CEDO. Și dacă e să luăm în calcul cel puțin împrejurările menționate, putem ajunge la o concluzie foarte aproape de adevăr, referitor la faptul de ce dosarul NIT se prăfuiește în sertarele CEDO.

Deși, dosarul trebuia să fie examinat în decurs de două luni (totuși, nu în fiecare zi în Europa sunt lichidate posturi TV, cu atît mai mult — de opoziție), acesta se prăfuiește la Strasbourg, deja, de patru ani. Europa civilizată păstrează tăcerea și, se pare, că nici pe departe nu este interesată de respectarea drepturilor omului în Moldova.

În concluzie

Închiderea postului de televiziune NIT a generat discuții controversate în societate referitoare la libertatea gîndirii, pluralismului și chiar democrației. CCA și-a făcut o imagine tristă pe care au reconfirmat-o în 2014, atunci cînd au încercat să sisteze emisia a trei posturi TV. Acest fapt indică asupra faptului că structura respectivă, care ar fi trebuit să stea la straja principiilor democratice de emisie, este profund ostilă radiodifuzorilor și telespectatorilor din Moldova. Or, odată reuniți în ședință, este suficient să remarce că nu le place reflectarea unor evenimente de către unii radiodifuzori — și, o nouă sancțiune este deja pregătită.

La noi, oamenii continuă să creadă că Europa ne va ajuta să «deschidem» NIT, deși, ea nu face decît să ne ignore. Însă, oamenii cred, pentru că acest post de televiziune era important pentru mulți cetățeni moldoveni: pentru că, întotdeauna, cred în ceva bun, pentru că lucrurile urîte nu se pot întîmpla permanent. Ei așteaptă și speră că televiziunea lor va reveni.

Dumitru Crîmov