Oameni, fiţi vigilenţi!

Acest îndemn al înflăcăratului patriot al Cehoslovaciei, Iulius Fucik, lansat în perioada celui de Al Doilea Război Mondial, în timpul aflării sale într-o închisoare hitleristă, este actual şi în zilele noastre

Astăzi, ţara noastră trăieşte timpuri complicate. Ea este «cîrmuită» de un preşedinte cu opinii mărginite, de o majoritate parlamentară criminal-oligarhică şi de un guvern slab,impregnat de idiotism proromân. Ceea ce au făcut ei cu ţara te umple de tristeţe.

Corupţia, minciuna cinică şi trădarea intereselor naţionale au devenit politica lor de stat.

Cu un ritm vertiginos, ţara se criminalizează, se îneacă în sărăcie şi, ca şi cum s-ar afla într-o totală narcoză unionistă, alunecă în prăpastie. Suveranitatea ei se află în pericol, statalitatea este distrusă. Puterea e controlată de oameni care au jurat credinţă altui stat. În ţară bîntuie samavolnicia şi dezmăţul, se intensifică tot mai mult divizarea societăţii în săraci şi bogaţi — prăpastia ce-i desparte a ajuns la nivel critic. Lăcusta politică mănîncă toată avuţia ţării. Mai mult de un milion de cetăţeni trăiesc la limita sărăciei şi viaţa lor este dominată de gîndul cum să supravieţuiască. Ţara e paralizată de crize social-politice, economice şi democratice, la noi au apărut fenomene despre care, pînă nu demult, ştiam numai din auzite: boschetăria, cerşitul şi vagabondajul copiilor — un teren foarte prielnic pentru crime, narcomanie şi prostituţie.

Alegerile parlamentare din anul 2014 au fost falsificate, ele fiind cele mai nedemocratice în întreaga istorie a independenţei noastre. Deşi au aplicat în campania lor electorală tehnologii care nu pot fi numite altfel decît şărlătănii, partidele prooccidentale au pierdut alegerile. Dar pentru conducătorii lor, — Filat, Ghimpu şi Lupu, — pentru care banii şi puterea au devenit sensul vieţii, nu au existat şi nu există piedici nici morale, nici juridice. Ca să-şi prelungească ruşinoasa lor aflare la putere, aceşti regi ai mafiei şi demagogiei din nou s-au unit într-o frăţie.

În rezultat — degradare

Ignorînd doctrina internaţională privind succesiunea formării structurilor puterii, ei au acaparat puterea. Promisiunile lor de a face tot posibilul pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al poporului au fost date uitării de dragul propriei îmbogăţiri, ei au transformat majorarea preţurilor într-un proces continuu, iar gunoiştile — într-o sursă de existenţă pentru mulţi dintre cetăţenii noştri.

Despre nimeni din ei nu se poate spune că posedă înţelepciunea pe care trebuie s-o posede un om de stat. Preşedintele Timofti, neavînd calităţi de politician, stimularea din partea statului, ca valoare naţională, a îmbrăcat-o într-o haină unionistă, iar statutul Ordinului Republicii — în semn onorific al abnegaţiei de muncă şi al sentimentului patriotic — l-a diminuat pînă la zero. În spatele frazelor pompoase rostite de Marian Lupu se întrevede chipul unui om cu ideologie schimbătoare, lipsă de bărbăţie şi dorinţa de a-şi mitologiza propria persoană. Folosindu-se de toate aceste calităţi ale dumnealui, Vladimir Filat pe toate căile şi-a înmulţit capitalul personal. Iar cel care a aderat la ei, adică Mihai Ghimpu,un om ce suferă de inferioritate politică, primind de la stat bani enormi, lucra în mod deschis la distrugerea lui.

Raţionamentele lor privind democraţia şi valorile europene nu sunt altceva decît nişte «bombonele» pentru popor. Sub drapelul democraţiei, în ţara noastră sunt încălcate drepturile omului, profanate locuri istorice şi nimicite monumente. Fiind lipsiţi de calităţile necesare unui om de stat pentru o bună activitate, ca rezultat, ei au creat o putere executivă incapabilă. Oamenii care au fost numiţi în structurile de conducere şi ale căror obligaţii de servicii depăşesc mult posibilităţile lor de a le face faţă, continuă să lucreze pentru sine, înmulţindu-şi avuţiile fabuloase.

Medicul Şalaru, numit de ei ministru al Transporturilor, neavînd cunoştinţe profesionale, nu era capabil să organizeze construirea unor drumuri de calitate europeană, în schimb, cum se spune, l-a ajuns capul să-şi deschidă o companie, să-şi cumpere maşini, case, terenuri de pămînt şi să aibă un cont la bancă. După ce a dus de rîpă construirea drumurilor, a fost destituit din funcţia de ministru. Dar Marian Lupu, care şi-a asumat el însuşi obligaţia de a avea grijă de stat, dar pentru care interesele ţării nu sunt mai scumpe decît propria cămaşă, sub presiunea unioniştilor, i-a propus lui Şalaru fotoliul altui minister.

Corina Fusu, fără experienţă, fără cunoştinţele şi fără capacităţile necesare pentru asta, a fost şi ea numită ministru, şi, ajungînd în această funcţie, i-a alungat pe toţi adjuncţii, a început să recruteze noi membri pentru Partidul Liberal şi să închidă şcoli. Cu regret, lista oamenilor care au fost numiţi la atît de bine plătitele funcţii de ministru nu se termină cu aceste persoane. Puterea de la noi, pretinsă democratică, nu poate fi democratică, deoarece, în ţara noastră multinaţională, ea este formată după principiul omogenităţii etnice. Este demult cunoscut faptul că înstrăinarea naţională nu a adus foloase nimănui. Ea, inevitabil, este însoţită de o degradare.

Birocraţii — o tagmă odioasă

Deoarece nu posedă o gîndire independentă şi fermitate, actualii conducători ai ţării execută cu supuşenie tot ceea ce le indică institutele internaţionale. Modelele de reforme impuse de FMI, care nu iau în calcul nivelul de dezvoltare a ţării, tradiţiile ei naţionale şi istorice, i-au pricinuit Moldovei pierderi colosale. Ţara este strangulată de creditorii occidentali, ai căror bani, în loc să fie cheltuiţi pentru îmbunătăţirea vieţii poporului, nimeresc în buzunarele oligarhilor noştri.

Faptul că la noi reformele se implementează ca din topor, fără a se ţine cont de legităţile obiective, demonstrează că ştiinţa noastră se află într-o criză adîncă. Iar preşedintele Academiei de Ştiinţe, Gheorghe Duca, care s-a împrejmuit cu un gard înalt de doi metri şi cu camere video, deloc nu este îngrijorat de asta. Din vrerea lui, Academia a devenit un staff al mişcării unioniste. În această instituţie legile logicii nu sunt respectate, iar falsificarea şi tăinuirea adevărului au ajuns să fie considerate ca acţiuni pe deplin admisibile. Astăzi, Academia e ca şi cum un organism de sine stătător, care funcţionează conform unor reguli stabilite de ea însăşi, iar reformele pe care le-a lansat pe valul stihiilor bezmetice, precum şi economia ţării, îi sunt ceva străin. Academicienii noştri nu numai că nu au ferit de distugere sfera educaţională competitivă, care a transformat Moldova într-o republică în care toţi cetăţenii sunt ştiutori de carte, dar au şi impus societăţii nişte idei aiurite, care influenţează tineretul şi pun în pericol educaţia patriotică a acestuia.

Academicienii nu au protejat de distrugere nici domeniul medicinei din Moldova, recunoscut de Organizaţia Internaţională a Sănătăţii ca unul dintre cele mai reuşite în Europa. Ei nu s-au împotrivit ca să fie distrus sectorul agrar şi nici sistemul de ocrotire al ordinii de drept.

Un tribut inevitabil

Pe lîngă toate, actuala putere nu poate fi considerată stăpîn în ţară. În treburile noastre interne se amestecă oricine vrea. România coordonează activitatea tuturor structurilor puterii, inclusiv a serviciului de securitate. Conducătorii români, nerecunoscînd statalitatea moldovenească, ignoră practica diplomatică mondială, potrivit căreia primele persoane se abţin de la vizite în ţările nerecunoscute. În cazul conducătorilor români, situaţia este inversă — aceştia ne vizitează foarte des ţara.

Folosindu-se de slăbiciunea autorităţilor noastre, ei nu doar le dictează ce să facă, ci şi declară în mod deschis că prioritatea lor este de a înghiţi Moldova. Conducătorii noştri nu numai că nu dezaprobă aceste declaraţii — ei se comportă servil cu «partenerii» lor de peste Prut, îi alintă cu ospăţuri în subsolurile de la Cricova, îi onorează cu decoraţii şi cadouri de preţ pe banii poporului.

Cu o supunere oarbă, guvernarea noastră execută toate ordinele Uniunii Europene, care de acum şi ea, cum se spune, plesneşte pe la toate încheieturile şi, după cum recunosc înşişi membrii ei, a devenit unul din instrumentele politicii represive a SUA. Aflarea la putere a actualelor partide i-a trezit majorităţii cetăţenilor noştri sentimentul de ruşine şi umilire. Lipsa de drepturi, sărăcia şi frica pentru viitorul copiilor sunt inevitabilul tribut pe care astăzi noi cu toţii îl plătim pentru o faptă necugetată a concetăţenilor noştri — voturile pe care, la alegeri, ei le-au dat pentru aceşti guvernanţi.

Ivan Șalaru, Chișinău