Memoria Victoriei. În numele Moldovei

Soldați originari din satele și orașele Moldovei au luptat eroic pe fronturile Marelui Război pentru Apărarea Patriei 

Printre milioane de oameni sovietici, mobilizați pentru apărarea țării de fasciști, circa 437 de mii de nativi din Moldova sovietică au luptat în rîndurile Armatei Roșii în perioada anilor 1941–1945, 85 de mii dintre ei au fost decorați cu ordine și medalii.

A 95-a Divizie moldovenească de infanterie

În zorii zilei de 22 iunie 1941, orașul Chișinău a fost supus bombardamentelor aviației dușmănoase, s-au încins lupte pe direcția Chișinăului. A început operațiunea de apărare eroică a Chișinăului, care a durat 25 de zile. Greul cel mai mare a căzut pe seama celei de-a 95 Divizii moldovenești de infanterie. Pînă la începutul lunii iulie 1941, toate tentativele trupelor germano-române, de a avansa în direcția Chișinăului, au eșuat.

În iulie 1941, a intrat în componența Armatei Maritime, a ocupat poziția defensivă pe rîul Nistru la Tiraspol, a participat la apărarea orașului Odessa. În octombrie 1941, divizia a fost evacuată din Odessa și dislocată la Sevastopol unde a participat la operațiunea de apărare a orașului pînă în iulie 1942.

Pînă la momentul desființării, steagul diviziei era înfrumusețat de ordinul Steagului Roșu de Luptă și ordinul Suvorov de gradul II. Titlu de erou al Uniunii Sovietice a fost atribuit pentru 84 de soldați, 18 mii de cetățeni au fost decorați cu ordine și medalii.

Eroismul soldaților moldoveni este etern

Numai în prima săptămînă de război, 150 de moldoveni au fost decorați cu medalii pentru eroism. Așa deci, cele mai înalte distincții au fost atribuite chișinăuianului S. Livovschii, tiraspoleanului I. Chirița și M. Andrienco — originar din Taraclia. În timpul operațiunii de apărare a orașului Odessa, mitraliorul Maria Motîngă a nimicit 300 de militari inamici. Eroic, a fost secerat de moarte orheianul, comandantul celei de-a 16-a divizii de tancuri, colonelul M. Mîndru. În luptele de lîngă Moscova s-au remarcat generalul N. Lebedenco, care s-a născut în satul Crihana Nouă din raionul Cahul, comandantul regimentului aviatic D. Călăraș — născut la Otaci, tiraspolenii P. Șerbinco și S. Polețchii. În timpul operațiunii de apărare a orașului Leningrad, s-au manifestat eroic pilotul de vînătoare, moldoveanul Petru Bonar, care l-a determinat pe pilotul german să aterizeze pe aerodromul sovietic.

În timpul operațiunii de apărare a orașului Sevastopol, s-au făcut remarcați viitorii soți, doctorii habilitați în științe istorice — Afanasie și Lucheria Repida. După ce a fost rănit, Afanasie a revenit în armată și a luptat pînă la Victorie. Lucheria Repida și-a încheiat calea luptelor în timpul eliberării Moldovei.

Pentru curaj și eroism manifestat în luptele de lîngă Stalingrad, moldovenii M. Diordiță, L. Diordiță, I. Cutcovețchii, Z. Chiroșcă și alții au fost decorați cu medalii guvernamentale. Iar viitorul academician, rector al Universității Moldovei și deputat în Parlament A. M. Lazarev, care a devenit, la Stalingrad, comandant al bateriei de artilerie, a fost decorat cu ordinul marelui Război pentru Apărarea Patriei de gradul II.

Întreaga lume cunoaște despre actul de eroism al organizației secrete în orașul Krasnodon «Garda tînără». În rîndurile ei s-a numărat și Boris Glavan, originar din satul Țarigrad, raionul Drochia, care a fost decorat postmortem cu ordinul Marelui Război pentru Apărarea Patriei de gradul I și medalia «Partizanului Războiului pentru Apărarea Patriei» de gradul I. Pe 5 ianuarie 1943, Glavan a fost arestat, după ce a suportat torturi greu de imaginat, a fost executat și aruncat în groapa minei nr.5. A fost înmormîntat într-un mormînt frățesc din piața centrală a orașului Krasnodon. Satul Țarigrad, unde s-a născut eroul, a fost redenumit, după război, în Glavan.

Olga Bancic, originară din Chișinău, a fost o participantă activă a organizațiilor secrete în Basarabia. În anul 1937, a plecat în Spania pentru a participa la Războiul Civil, însă, a reușit să ajungă, doar la Paris. Acolo s-a implicat activ în procesul de asigurare cu armament a republicanilor spanioli. După ce Franța a fost ocupată de fasciști, a aderat la Mișcarea de rezistență.

Olga Bancic a fost mesagerul grupului Michel Manouchian, a participat la peste 100 de acțiuni de partizan orientate împotriva ocupanților germani, se preocupa de fabricarea și transportarea explozibilului. La sfîrșitul anului 1943, grupul Michel Manouchian a ajuns în mîinile gestapoului. În pofida torturilor, care s-au prelungit trei luni de zile, nici Olga și nici un alt membru al grupului nu au spus nimic. Pe 22 februarie, toți membrii grupului francez de partizani au fost împușcați, iar pe 10 mai 1944, Olga — ca singura femeie din grup, a fost decapitată în orașul Stuttgart. În acest fel a încetat din viață una dintre cele mai curajoase partizane.

Căpitanul de al III-lea rang, Alexandr Ivanovici Marinesco, originar din Cahul, a fost cel mai eficient comandant al submarinei din URSS după numărul de nave inamice scufundate. Pe 30 ianuarie 1945, echipa submarinului «C-13», în frunte cu căpitan-locotenentul Alexandr Marinesco, a scufundat superlinerul german «Wilhelm Gustloff», cu o greutate de peste 25 mii de tone și la bordul căruia se afla ștabul fuhrerului pe mare. Nemții numeau această navă — paradisul maritim. Aflînd despre faptul că linerul a fost scufundat, Hitler a fost cuprins de furie. La ordinul său, comandantul convoiului a fost împușcat. Ca și după devastarea armatei de 300 de mii de ostași lîngă Stalingrad, în Germania au fost decretate trei zile de doliu. Iar Marinesco a fost numit dușman personal a fuhrerului de rînd cu Stalin, Roosevelt și Churchill. Însă, A. Marinesco a fost calificat drept erou al Uniunii Sovietice abia în 1990 (postmortem).

Femeia legendă

Una dintre cele mai proeminente figuri ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei — Ludmila Pavlicenco, femeia — lunetist legendară. Documentele confirmă că Pavlicenco a nimicit 309 naziști. Ludmila, la rîndul ei, era vînată de 39 de lunetiști germani … cu toții au fost lichidați de ea. O femeie mică și fragilă, care a mers benevol pe front la vîrsta de 25 de ani și a devenit un simbol al luptei împotriva fascismului.

După încheierea războiului în 1945, Ludmila Mihailovna a absolvit Universitatea din Kiev. În perioada 1945 — 1953 a fost colaborator științific din cadrul Statului Major al Flotei Militar maritime, ulterior, a activat în Comitetul sovietic al veteranilor de război.

În numele Victoriei

În anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, 16 persoane din Moldova (conform altor date — 22) au fost decorați cu cea mai naltă distincție a URSS — Erou al Uniunii Sovietice.

Serghei Ivanovici Bolgarin — s-a năsut pe 10 octombrie 1925 în satul Corotna, raionul Slobozia al RSSM, într-o familie de țărani, moldovean.

Pe 25 iunie 1944, în lupta pentru satul Șirki, raionul Bogușevski, a distrus mitraliera inamică și 25 de fasciști (a luat ostatici trei soldați). Printr-un ordin, semnat pe 24 martie 1945, i-a fost desemnat titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Vladimir Alexandrovici Bocicovschi s-a născut pe 28 iunie 1923 la Tiraspol în familia unui militar. Rus de naționalitate. A fost membru al PCUS din anul 1943. A absolvit zece clase în școala medie. Prin ordinul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 26 aprilie 1944, pentru performanța execuțiilor sarcinilor de luptă și manifestarea curajului și eroismului, lui Vladimir Alexandrovici Bocicovschi i-a fost acordat titlul de Erou al Uniunii Sovietice, i-a fost înmînat ordinul Lenin și medalia «Steaua de Aur».

Piotr Petrovici Verșigora s-a născut pe 16 mai 1905 în satul Severinovca, raionul Rîbnița, într-o familie de profesori. A fost participant activ al mișcării de partizani în Ucraina, Belarus, Polonia, comandantul primei divizii de partizani din Ucraina, general-maior. Prin ordinul emis de Prezidiul Sovietului Suprem al URSS pe 7 august 1944, pentru desfășurarea cu succes a raidurilor și merite deosebite în dezvoltarea mișcării partizanilor în Ucraina, general-maiorului Verșigora Piotr Petrovici i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice cu înmînarea ordinului Lenin și medaliei «Steaua de Aur».

Fiodor Ivanovici Jarcinschi s-a născut pe 1 mai 1914 în satul Rașcov, raionul Camenca într-o familie de țărani din Moldova. Ucrainean de naționalitate. Pe 21 aprilie 1945, fiind în misiune de recunoaștere în orașul german Treuenbrietzen, el a fost primul care a descoperit lagărul de concentrare. În rezultatul acțiunilor curajoase ale cercetașilor, 4 500 de oameni au fost eliberați. Prin ordinul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 iunie 1945, locotenentul superior Jarcinschi a fost decorat postmortem cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Ivan Nesterovici Covali s-a născut pe 28 mai 1920 în satul Camenca, într-o familie de muncitori. Moldovean de naționalitate. A străbătut Niprul în lupta pentru podul din regiunea satului Domotkani, din regiunea Dnepropetrovsk, Ucraina. Pe 5 octombrie, 1943, calculul gărzii sergentului Covali a distrus un tanc și a tras la infanterie. În conformitate cu ordinul Sovietului Suprem al URSS din data de 26 octombrie 1943, lui Covali Ivan Nesterovici i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, i-a fost înmînat ordinul Lenin și medalia «Steaua de Aur».

Stepan Calinovici Colesnicenco s-a născut pe 24 decembrie 1913 în satul Hîrtop, actualmente raionul Grigoriopol din Transnistria, în familie de țărani. La mijlocul lunii iulie 1943, locotenentul Colesnicenco a efectuat 114 zboruri de luptă de succes, a dus 24 de lupte aeriene, personal a doborît 16, iar în grup — 4 avioane inamice. În conformitate cu ordinul Sovietului Suprem al URSS din data de 2 septembrie 1943, pentru curaj și eroism, locotenentului Stepan Calinovici Colesnicenco i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, i-a fost înmînat ordinul Lenin și medalia «Steaua de Aur».

Nichita Fedotovici Lebedenco s-a născut pe 28 mai 1899 în satul Ceaikovka, raionul Liubașevskii din regiunea Odessa, Ucraina într-o familie de țărani. A locuit în satul Chircenii Noi, actualmente satul Lebedenco, raionul Cahul din Moldova. A fost comandantul celui de-al 33-lea corpus al gărzilor de pușcași. Pentru conducerea abilă a trupelor și pentru manifestare de curaj și eroism, prin Ordinul Sovietului Suprem al URSS din data de 23 septembrie 1944, general-locotenentului Lebedenco Nichita Fedotovici i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Șabsa Mendelevici Maș-cauțan s-a născut pe 6 ianuarie 1924 la Orhei, în familia unui pictor. A fost decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice prin Ordinul Sovietului Suprem al URSS din data de 27 iunie 1945 (totodată, i-a fost înmînat ordinul Lenin și medalia «Steaua de Aur») pentru eroism și curaj în luptele pentru luarea Berlinului, în raionul localității Kummersdorf, la 25 km sud de Berlin, pe 29 aprilie 1945.

Mihail Arcadievici Pavloțchii s-a născut pe 5 februarie 1922. A fost decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice prin Ordinul Sovietului Suprem al URSS din data de 16 octombrie 1943 pentru eroismul de care a dat dovadă la traversarea Niprului în apropierea satului Komarin, raionul Braghin din regiunea Gomel.

Mihail Mihailovici Plugarev s-a născut pe data de 3 (16) septembrie 1912 în orașul Balta, actualmente regiunea Odessa, Ucraina, într-o familie de muncitori. Prin Ordinul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, din data de 17 noiembrie 1943, pentru curaj, bărbăție și eroism manifestat în lupta împotriva ocupanților germano-fasciști, sergentului Plugarev i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice cu înmînarea Ordinului Lenin și medaliei «Steaua de Aur».

Serghei Ivanovici Polețchii s-a născut pe 12 (25) septembrie 1907 la Bender. A fost comandantul celei de-a 16-a artilerii a corpusului gărzilor de pușcași (a 11-a armată a gărzilor, fronul 3 din Belarus). Colonelul Serghei Polețchii s-a manifestat în mod deosebit în timpul operațiunii ofensive Est-Prusia din anul 1945 și mai ales — în luptele pentru atacul asupra capitalei Prusiei de Est, orașul Königsberg (Kaliningrad). A fost grav rănit în una dintre aceste lupte.

Anatolii Mihailovici Socolov s-a născut la Chișinău, a participat în luptele Marelui Război pentru Apărarea Patriei, comisar militar al escadrilei a 5-a a regimentului aviatic de pe frontul din Chișinău, comisar de batalion, în zorii zilei de 22 iunie a prăbușit pe bolta sovietică primul avion fascist în marele Război pentru Apărarea Patriei împotriva URSS. La sfîrșitul anului 1941, Anatolii Socolov efectuase, deja, 148 de zboruri militare de succes; a escortat bombardiere și avioane de atac, acoperea trupele terestre, realiza atacuri și misiuni de recunoaștere.

Socolov a participat în 37 de lupte aeriene și, personal, a doborît 8 avioane inamice. Pe 25 ianuarie 1942, aviația inamică a atacat aerodromul bazei regimentului. Comisarul Socolov, a decolat printre primii și a fost doborît de dușman.

Prin Ordinul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din data de 12 aprilie 1942, pentru curaj și măiestrie militară, de care a dat dovadă în luptele împotriva ocupanților germano-fasciști, comisarului Socolov Anatolie Mihailovici i-a fost atribuit, postmortem, titlul de Erou al Uniunii Sovietice. A fost decorat cu ordinul Lenin, ordinul Steagul Roșu și ordinul Steaua Roșie, dar și medalii.

Ion Sidorovici Soltîs s-a născut în toamna anului 1923 în satul Cuzmin, raionul Camenca, în familia unui păstor. În luptele din 11 februarie 1945, în timpul ruperii cordonului de apărare din localitatea Luisenthal, pe rîul Bober (14 km la nord de Boleslawiec, Polonia), a fost printre primii care a trecut rîul și a acoperit trecerea rîului de către restul batalionului. În luptele pentru Luisenthal a suprimat echipajul mitralier al inamicului cu ajutorul grenadelor. Însă, o altă mitralieră, ascunsă în buncăr a continuat să tragă. Fiind rănit, Soltîs și-a adunat ultimele forțe și a acoperit ambrazura cu propriul său corp.

Grigorii Mihailovici Sorochin s-a născut în anul 1914 în Siberia. Apoi, s-a mutat în Moldova. La sfîrșitul lunii martie 1945, circa 20 de tancuri inamice s-au apropiat de pozițiile noastre și au început să tragă în soldații din tranșee. În timpul acela, Sorochin, împreună cu echipa sa, a ieșit din tranșee și au reușit să ajungă la muniții. Au fost distruse trei tancuri. Aproape două zile, artileristul Sorochin nu a lăsat nici pentru o oră poziția sa și a respins 13 contraatacuri ale fasciștilor. Grigorii Mihailovici așa și nu a mai aflat că, pentru acea luptă, i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. El a murit în luna aprilie în ofensivele spre Berlin.

Gheorghii Gheorghievici Cernienco s-a născut pe 25 decembrie 1907 la Tiraspol într-o familie de muncitori. Prin ordinul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din data de 24 iulie 1943, pentru executarea conștiincioasă a misiunilor de luptă în comandarea luptelor pe front împotriva ocupanților germano-fasciști și pentru manifestarea de curaj și eroism, maiorului Cernienco i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, i-a fost înmînat ordinul Lenin și medalia «Steaua de Aur».

Pavel Andreevici Șerbinco s-a născut în anul 1904 la Tiraspol în familie de țărani. Prin ordinul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din data de 25 octombrie 1943, pentru executarea conștiincioasă a sarcinilor de luptă pe front împotriva ocupanților germano-fasciști și pentru manifestarea de curaj și eroism, locotenent-colonelului Șerbinco i-a fost atribuit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, i-a fost înmînat ordinul Lenin și medalia «Steaua de Aur».

Glorie eternă!

Conaționalii noștri, împreună cu poporul sovietic, au luptat cu dăruire de sine, eroic și au înaintat spre Marea Victorie. Iar noi, moștenitorii învingătorilor, le spunem astăzi: Glorie eternă! Memorie eternă eroilor care au dat pentru libertate și independența patriei  tot ce au avut mai scump — viața.

Marina Țurcan