Ipocriții

Ziua memoriei jertfelor fascismului, – 22 iunie –, care în țara noastră este zi oficială de comermorare din anul 2001, a trecut neobservată de autoritățile centrale ale Moldovei. Nici Nicolae Timofti, nici Pavel Filip, nici Andrian Candu nu au spus vreun cuvînt în legătură cu aceasta. Nici o coroană din partea celor de la guvernare n-a fost depusă la mormintele celor căzuți în sîngeroasele lupte ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei.  Cu atît mai mult, nu a fost făcută nici o adresare oficială către popor.

Către poporul care a luptat alături de celelalte popoare ale fostelor republici unionale, palmă cu palmă eliberînd de ciuma fascistă pămîntul natal inundat cu sînge, iar după aceea și țările ocupate ale Europei, ajungînd pînă la Berlin.

Ce-i asta? În general, cum de e posibil așa ceva? Pentru actuala guvernare a Moldovei, Ziua Victoriei poporului sovietic frățesc în Marele Război pentru Apărarea Patriei este o zi de doliu. Fapt despre care ei, – acești ipocriți și complici ai părtașilor distrugerii statalității moldovenești –, vorbesc în mod deschis și chiar bravînd, fără nici o mustrare de conștiință, fără tact elementar și fără de respect față de milioanele de oameni căzuți pe cîmpurile de luptă.

Ce trebuie să însemne pentru dînșii ziua năvălirii Germaniei naziste asupra URSS – zi a bucuriei și victoriei? Atunci nu fiți oameni fățarnici și declarați deschis acest lucru, arătați lumii și societății moldovenești adevărata voastră față! Dar iată că nu le-a ajuns curaj pentru a face în mod deschis asemenea mărturii – că sunt susținătorii ideilor Germaniei naziste din secolul trecut.

Actuala Germanie, țara care în cel de AL Doilea Război Mondial a cucerit întreaga Europă și a năvălit asupra URSS, la 22 iunie – încă o dată – în fața întregii lumi civilizate și-a recunoscut vina pentru genocidul popoarelor Europei și al poporului sovietic, pentru monstruoasele crime ale naziștilor și ale complicilor acestora săvîrșite împotriva umanității în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei și în Al Doilea Război Mondial.

Poporul Germaniei a depășit trufia națională și recunoaște, nu neagă, nu denaturează această îngrozitoare pagină neagră din propria istorie, care a condus la tragedia unor întregi națiuni.

Și ce fac autoritățile din Moldova, care se numesc pe sine ”guvernare proeuropeană”? Acum, în secolul 21? Nu scapă nici o ocazie ca să diminueze importanța participării poporului moldovenesc în acea mare Victorie asupra fascismului. În Moldova, practic, nu există nici o familie care să nu fi fost afectată de acel război. În schimb, autoritățile noastre oficiale vizitează mormintele ostașilor români care au murit pe pămîntul nostru, luptînd de partea Germaniei naziste. Și declară că ei au fost jertfe ale politicii de atunci. Da, nimeni nu pune la îndoială – au căzut pe cîmpul de luptă. Totuși, situația nu trebuie exagerată într-o asemenea măsură, încît să se facă încercări de a rescrie paginile istoriei – ale istoriei eroice a întregului popor sovietic, inclusiv a poporului moldovenesc.

Compatrioții noștri, bunicii și bunicile noastre, dar și copiii care au luptat de rînd cu maturii, însă n-au ajuns cu viață pînă la Marea Victorie – oare ei nu merită memorie, respect și onoruri?

Astăzi, politicienii autohtoni, asemănători ipocriților din eșalonul de sus al guvernării noastre, încearcă să dezvinovățească participarea României în Al Doilea Război Mondial de partea Germaniei fasciste. Chipurile, ulterior, România a trecut de partea aliaților URSS, astfel, chipurile, fiind constrînsă să jertfească Basarabia. Asta nu e altceva decît o lamentabilă încercare de a se îndreptăți. De data aceasta, însă, și cu pretenții asupra teritoriului actualei Moldove în cadrul proiectului unirii.