El a promis să revină?

Oraşul tot mai adînc se cufundă în haos, dar asta nu amărăşte dulcea viaţă a primarului Chişinăului

Orice om cu judecată sănătoasă n-ar putea să se odihnească atunci cînd casa lui se dărîmă. Dar dacă asta se referă la Dorin Chirtoacă, cel care este pomenit de chişinăuieni deseori şi cu un singur înţeles, el reuşeşte să ascundă cu mult succes respectivul fapt. Şi demonstrează întregii lumi un calm de invidiat, acum odihnindu-se cu tînăra soţie, după cum comunică unele mass-media, pe malurile insulei greceşti Lefkada.

De altfel, gospodar adevărat Dorin Chirtoacă nu a fost niciodată, mai degrabă din contra. Chişinăuienii şi-au creat impresia că primarul nostru general şi-a pus scopul să distrugă pînă la temelie capitala. Altă impresie nici nu putea să le apară, deoarece numai această misiune Dorinel al nostru o îndeplineşte cu succes.

După cum au remarcat mulţi dintre consilierii municipali, pe primarul Chişinăului e greu să-l invinuieşti de înclinaţia spre muncă. În acest sens, anul acesta poate fi considerat cel mai semnificativ, deoarece, cuprins de delirul dragostei, lui în general nu-i pasă de lucru. Probabil, din inerţie, continuă să manifeste interes doar faţă de proiectele în care se întrevede perspectiva unor otcaturi — astfel, continuă vînzarea patrimoniului municipiului, a terenurilor de pămînt, iar antreprizele în construcţii le cîştigă doar anumite firme, etc. Ce-i drept, aici orăşenii trebuie să fie oameni înţelegători — primarul general are de acoperit cheltuielile pe care le-a făcut la modesta sa nuntă, acestea, potrivit unor mijloace de informare în masă cunoscătoare ale situaţiei, fiind doar de vreun milion şi jumătate de lei. Mai adăugaţi la asta şi croazierele romantice… Cu alte cuvinte, n-ai pentru ce-l invidia pe nepotul întregului Partid Liberal (mai bine ar fi rămas burlac — ar fi costat mult mai ieftin).

…Pe de altă parte, de ce, de fapt, s-ar agita atît de tare chişinăuienii? Li s-a promis «schimbarea la faţă» a capitalei — păi, iată această schimbare! Şi las să demonstreze cineva că ea nu se vede! Îţi incluzi doar pentru o clipă imaginaţia, şi de acum nu mai vezi trotuarele sfărîmate — de acum vezi cărări sălbatice de piatră; şuvoaiele de apă care se revarsă pe străzi în timpul ploilor îţi dau senzaţia plutirii pe plută pe apele unui rîu de munte; iar copacii ucigaşi de pe străzile de la noi nu sunt altceva decît un subiect de poveste, chiar dacă aceste poveşti sunt îngrozitoare şi nu au un final fericit. Despre goana cu urmărire a troleibuzelor de către orăşeni nici nu mai face să vorbim — totuşi, ce diversitate şi ce intrigă aduce ea în procesul de transportare a pasagerilor prin capitală!