Eurohipnoză — trucul a eșuat

La 27 iunie, se împlinesc doi ani din ziua semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană; motive de bucurie și de aruncare în sus a tichiuțelor nu sunt

Euforia inițială și-a pierdut puterile chiar și printre cei mai zeloși eurointegratori, farmecele eurohipnozei s-au împrăștiat. În general, noi am început să fim vînduți încă la 28 noiembrie 2013 la Vilnius, unde  respectivul acord a fost parafat. Moldova a fost vîndută Uniunii Europene de către persoane pe care le cunoaștem bine cu toții și care nu au nimic comun cu țara noastră, ci dimpotrivă, sunt cetățeni ai statului vecin.

 

Iar peste o jumătate de an documentul a fost semnat. Semnăturile dedesubtul lui îi aparțin premierului de atunci al Moldovei, Iurie Leancă, președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso (nu demult invitat la Chișinău, chipurile, ca să ne mai învețe minte), șefului Consiliului Europei, German van Rompey, și liderilor a 28 de țări-membre ale UE.

 Evenimentul a fost prezentat ca o realizare semnificativă, deși în realitate nu este altceva decît o ficțiune, iar cele 900 de pagini ale acordului pot fi cu toată îndrăzneala atîrnate în umblătoarea de la căsuța de vară și folosite potrivit adevăratei lor destinații. Turcia, bunăoară, a semnat un acord similar încă în anul 1963, însă nici astăzi nu este membru cu drepturi depline al comunității. Asemenea acorduri mai au Albania, Algeria, Tunis și multe alte țări. Pe cînd calitate de membru nu au.

Între timp, cîrmacii căruței noastre proeuropene continuă să afirme cu încăpăținare că viitorul nostru luminos nu e departe, că în Europa este cu nerăbdare așteptată țara noastră săracă, înglodată în datorii și corupție, că ei nu-i pasă de criminalitatea, mizeria și lipsa de drepturi a populației — principalul e să mergem în Europa, iar după aceea… Pentru aceștia, vom alege recomandarea din filmul multiplicat «38 de papagali», care sună cam în felul următor: «Să te gîndești tot timpul la una și aceeași nu se poate! Este foarte dăunător! Din cauza asta, te poți plictisi și îmbolnăvi!».

Deși Dirk Shubel, șeful de atunci al misiunii UE în Moldova, a explicat că să devii membru al Uniunii Europene e cum nu se poate mai simplu. Pentru asta e suficient doar să implementezi legile adoptate. O deosebită atenție funcționarul european a atras asupra minorităților sexuale și asupra Legii cu privire la egalitatea de șanse. Și imediat cum la noi drepturile minorităților sexuale vor fi respectate în măsură deplină (inclusiv căsătoriile între homo-sexuali), locuitorii Moldovei vor putea să călătorească prin toate ungherele Uniunii Europene la fel de ușor, cum s-ar duce la Colonița, de plăcere scuipînd printre dinți. Ei, dar cît privește regimul fără vize, totul e clar — cel mai mult, acesta îi bucură pe concetățenii noștri cu salariul minim lunar de 4500 de lei.

Lui Dirk Shubel îi ținea isonul premierul de atunci, Iurie Leancă, acesta declarînd că vom obține succese atunci cînd la noi vor exista organe de lucru ale puterii, cînd noi vom avea o economie mai dezvoltată. Principalul e ca fiecare cetățean al Moldovei să găsească pentru sine și pentru copiii săi motivul din care să rămînă să trăiască în Republica Moldova, fără a se gîndi încotro să plece în afara Moldovei, pentru a găsi acolo o viață mai bună, mai demnă și mai confortabilă. Dar pentru că o asemenea viață la noi te-i mira de va fi într-un viitor cît de cît apropiat, pentru Republica Moldova este indiferent încotro s-o apuce: sau spre Uniunea Europeană sau spre China, în cunoscuta poză…

Și de bună seamă are nevoie de noi Uniunea Europeană? Uitați-vă, farului nostru de nestins al europenismului și al multor altor lucruri — România — de acum i se recomandă să se îndepărteze de malul european.

Iar pe Iurie Leancă, mai mult sau mai puțin, îl cunoaștem cu toții. Venind la funcția de șef al cabinetului de miniștri din postul de ministru de Externe, fără a poseda cunoștințe, experiență și nici măcar carismă, nici măcar vreun farmec, acest om a dus economia noastră la ruinare totală, a permis un jaf de care nu s-a pomenit în istoria Moldovei, a dat curs unei corupții obraznice și unei noi etape de sărăcire a poporului.

 

Printre altele, scoaterea faimosului miliard de dolari din economie s-a făcut după semnarea și ratificarea Acordului de Asociere cu UE — de acum în perioada implementării lui «practice».

Ce ne-a adus bun respectivul acord? În fond, nimic. Esența lui constă în faptul ca Moldova să se învîrtească în jurul axei europene. Interese de stat Moldova nu are prin definiție: rețelele electrice sunt vîndute spaniolilor, industria de zahăr — nemților. Telefonia mobilă o dețin francezii cu turcii și așa mai departe. Celelalte domenii de producere sunt jefuite sau de asemenea vîndute. Acum la noi chiar și deschiderea unui atelier de cusătorie este considerată un megasucces.

Promisa creștere în economie a PIB-ului pînă la 5,4% în perspectivă de lungă durată și cu 3,2% în perspectivă de scurtă durată nu s-a produs. Volumul de exporturi a scăzut cu 16%, investițiile străine — cu 20%. Economia Moldovei (îndeosebi sectorul agrar) este foarte dependentă de creditele din exterior. Profiturile ca rezultat al scăderii taxelor pentru Uniunea Europeană s-au dovedit a fi de două ori mai mari decît pentru țara noastră.

Este amuzant faptul că, imediat după semnarea Acordului de Asociere cu UE, zi de zi, cursul euro stabilește noi recorduri de creștere. Ca și cum s-ar dori să ni se spună că, vedeți, economia Moldovei prinde la puteri.

Fondul respectivului acord mai constă și în aceea că Moldova este nevoită «să joace» după aceleași reguli cu UE. Cititorul poate întreba: și ce-i rău în asta? Răul constă în faptul că europenii au scris aceste reguli ținînd cont de realitățile europene. Și nu trebuie să fii cel mai mare deștept din lume ca să pricepi că realitățile europene se deosebesc vădit de cele moldovenești.

 

Printre noii membri ai Uniunii Europene nu este nici o țară ce ar fi absolut satisfăcută de integrarea europeană. În toate țările, integrarea a condus la scăderea parțială a independenței politice și economice. Acordurile cu UE deseori erau semnate în mod irațional, populismul politic dominînd asupra oportunității economice. Țările sărace au devenit și mai sărace, în relațiile cu ele Uniunea Europeană se comportă ca o metropolă.

Făcînd totalurile, se poate spune cu toată certitudinea că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană s-a dovedit a fi doar o momeală politică, folosită și aplicată de autorități pentru alimentarea speranțelor cetățenilor și a business-ului din Moldova, care așteaptă schimbări pozitive în viața și activitatea lor. Dar așteptările s-au dovedit a fi zadarnice, iar promisiunile autorităților — goale. скачать dle 10.6фильмы бесплатно