Primaries în terarium

Pînă la alegerile prezidențiale generale din Moldova mai este timp, dar candidații de acum încep «încălzirea înainte de competiție»

Ideea propunerii la funcția de președinte a unui candidat unic din partea partidelor de dreapta a eșuat. Și au făcut să se întîmple anume așa și nu altfel chiar cei de dreapta, pînă la urmă considerînd, probabil, că, fiecare  în parte, va avea mai multe șanse: minimum — să se manifeste mai mult decît alții, maximum — să treacă în al doilea tur.

Cu cît mai rău, cu atît mai bine

Liderul partidului «Acțiune și solidaritate», Maia Sandu, pe care unii o consideră o favorită a cursei prezidențiale, a făcut încă o răsunătoare piar-declarație. Cine-s acești «unii»? Să zicem, Departamentul de Stat al SUA, care o promovează la funcția de președinte anume pe ea.

Maia Sandu a lansat un apel către FMI să renunțe la finanțarea republicii pînă atunci cînd în țară va fi făcută ordine. Sub noțiunea «ordine», clar lucru, fiecare subînțelege propria ordine. Cu alte cuvinte, în cazul în care doamna Sandu va deveni președinte, în mod fulgerător, în țara noastră se va face ordine, creditele vor începe să curgă gîrlă, iar miliardul furat va fi, în sfîrșit, readus în vistieria statului.

Scrisoarea Maiei Sandu către FMI este un pas iresponsabil și, evident, populist.

În plus, și anterior Maia Sandu a numit semnarea unui memorandum cu FMI un fapt de importanță vitală pentru țară, deoarece, chipurile, un acord cu fondul ar permite dezghețarea finanțării Moldovei din partea donatorilor occidentali și ar reîntoarce încrederea investitorilor străini, în timp ce lipsa unui asemenea acord poate provoca în țară o profundă criză social-economică. Dar pentru protejata Washingtonului astăzi cu cît e mai rău pentru țară, cu atît e mai bine pentru ea — cu speculații pe seama nemulțumirii poporului, ea speră să aibă mai multe șanse de cîștig la alegeri.

Maia Sandu a înhățat tema care i-a părut actuală din dorința de a se evidenția, de a ieși din umbră. Și asta deoarece ea însăși este o personalitate ștearsă, incapabilă de idei. Iată de ce este nevoită să apeleze la lozinci mirosind a naftalină de tipul «Acești bani nu-i vor ajuta pe oamenii care au nevoie de ei, deoarece vor nimeri în buzunarele funcționarilor corupți». Sau: «Există bănuieli serioase că unii reprezentanți ai actualei guvernări sunt implicați în furt». Ca și cum doamna Sandu nu ar fi făcut parte din componența guvernului care a pus umărul la furtul faimosului miliard. Dar tehnicienii politici din anturajul ei (ei însăși așa ceva niciodată nu i-ar fi venit în gînd) au făcut o mișcare bună de imagine, solicitînd ea însăși să fie investigată participarea sa la furt. În felul acesta, ea ca și cum s-ar fi spălat pe sine de suspiciuni. Adică, ce fel de bănuieli pot exista, dacă omul cere el însuși să fie cercetat?

Primul punct al condițiilor semnării memorandumului cu FMI Maia Sandu îl numește «transparența întregului proces de negocieri». Dar de ce oare n-a insistat la transparență atunci cînd se afla la guvernare? Ar fi putut să țină atunci o conferință de presă, să spună lumii ce și cum… Să povestească despre bănci, despre transmiterea în concesiune a aeroportului și despre multe altele…

Ce fel de președinte poate fi Maia Sandu? Cred că un analog feminin al lui Nicolae Timofti — încă o rață mută, răutăcioasă și lipsită de personalitate, a politicului moldovenesc. Și asta pentru că «reușitele» doamnei Sandu în timpul deținerii fotoliului de ministru al Educației s-au manifestat în faptul că, la indicația din exterior, ea a desfășurat procesul de optimizare/închidere a școlilor și liceelor în întreaga țară și, dintr-un imbold sadist, a înăsprit jandarmerește condițiile de susținere a examenelor de bacalaureat pe fundalul unei românizări maxime a sistemului educațional din Moldova. Deci, reiese că acum Maia Sandu pregătește — și de data asta ațîțată de cineva din afară — optimizarea, înăsprirea și românizarea întregii țări.

Printre altele, circulă zvonuri insistente cum că, în timpul vizitei sale în SUA, Vladimir Plahotniuc s-a înțeles cu cei de acolo ca el s-o sprijine pe Maia Sandu la alegerile prezidențiale cu condiția ca ea, ocupînd fotoliul de președinte, să semneze o dispoziție privind înaintarea lui Plahotniuc la funcția de prim-ministru.

Salut, Andrei!

Ratingul partidului «Demnitate și adevăr» (DA) și a liderului său, Andrei Năstase, continuă să scadă. Societatea s-a săturat de retorica pseudopasionară, de corturile de boschetari din centrul capitalei, de legătura cu criminalii Țopa și de sforțările unioniste. Dar «forța conducătoare» a acestuia este chiar fratele de sînge al lui Andrei Năstase, Vasile, mult timp — secretar și cirac al Leonidei Lari, cea care s-a măritat cu un monument.

Pentru ce a apărut Andrei Năstase pe scena politicului moldovenesc? Cred că cea mai simplă explicație este și cea mai adevărată: Victor și Viorel Țopa, care se ascund la Frankfurt de justiția moldovenească, au hotărît să-și aranjeze un om al lor într-o funcție înaltă din structurile de guvernare a țării. (Printre altele, Andrei Năstase a fost introdus în anturajul lui Victor Țopa de către Vladimir Filat, care a dat pentru el o garanție ca fost coleg de universitate la Iași).

Însă ori că le-a părut rău de bani, ori că această candidatură s-a dovedit a fi nepotrivită — așa sau altfel, Andrei Năstase în mod vertiginos a început să piardă din ponderea politică, totodată, fiind evident cuprins de nervozitate și făcînd pași greșiți, cum ar fi scandalurile cu lovituri aplicate reprezentanților mass-media.

După care a întreprins încercări pe de-a dreptul ridicole de a aminti despre sine: chipurile, îl urmăresc careva automobile cu numere transnistrene, i se interceptează convorbirile telefonice, îi este spartă poșta electronică, casa în care locuiește politicianul este supravegheată, la care a mai adăugat și o bandă de nemernici care umblă din urma lui încolo și încoace pe străzile Chișinăului cu seringi otrăvite, desigur, ca să-l omoare.

După cum se vede, lui Andrei Năstase nu-i va fi sortit să devină președinte al Moldovei. Pentru Andrei Năstase, cuvintele «demnitate» și «adevăr» sunt vorbe goale. Dar anume cu ajutorul lor el îi scoate pe oameni la proteste. În realitate, aceasta e o bună sursă de venit pentru «înflăcăratul luptător cu oligarhia».

Premierul prost

La fotoliul de președinte al țării jinduiește și «simplul premier», președintele Partidului Popular European al Moldovei (PPEM). De merite deosebite, la fel ca și de calități de lider domnia sa nu a dat dovadă, de aceea anume Leancă ar fi fost cea mai avantajoasă pentru toți candidatură pentru postura de candidat unic la funcția de președinte din partea forțelor de dreapta.

Dar pe Iurie Leancă îl aștepta o deziluzie, fapt pe care l-a mărturisit orașului și lumii. Potrivit lui, discuțiile pe care le-a purtat cu DA și PDS nu au fost sincere. Aceste discuții au fost mai degrabă o imitație. În cadrul lor, a lipsit un interes sincer și real. În plus, Iurie Leancă s-a plîns că în permanență este supus unor atacuri din partea partidului DA, ceea ce, de regulă, se face prin intermediului postului de televiziune care aparține criminalului fugar Victor Țopa. Potrivit lui, el este zilnic atacat de platforma DA, care de dimineață pînă seara îl biciuiește cu minciuni.

Deoarece procesul de negocieri la subiectul unui candidat comun la funcția de președinte din partea forțelor de dreapta s-a soldat cu un eșec, Iurie Leancă a răsuflat ușurat și a hotărît să acționeze de sine stătător. S-a apucat să-l acuze pe fostul său binefăcător, Filat, spunînd despre acesta că nu-i va mai ajuta nimic, că el nu învață pe seama propriilor greșeli, de aceea și s-a transformat dintr-un politician popular într-un deținut. Că el a distrus viețile și speranțele multor oameni, și-a nimicit propria viață, iar acum încearcă să se răzbune pentru trista situație în care s-a pomenit prin aceleași metode pe care le-a folosit în politică: victimizare, frică, denigrarea tuturor celor din jur.

Din ceea ce ar trebui să înțelegem că însuși Iurie Leancă trage învățăminte din greșelile sale, deci, în închisoare nu va nimeri niciodată. Iar de victimizare și frică el în general nu știe ce înseamnă.

În schimb, devenind președintele țării, Iurie Leancă ne va tîrî cu arcanul spre Blocul Nord-Atlantic. După summit-ul de la Varșovia, dumnealui nu-și ascunde bucuria că, în timpurile noastre atît de tulburi, NATO nu uită despre Moldova…